ICCJ. Decizia nr. 5251/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5251/2013

Dosar nr. 7657/1/2012

Şedinţa publică de la 14 mai 2013

Asupra contestaţiei în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Hotărârea instanţei de fond.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3763 din 27 mai 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANRP privind emiterea titlului de despăgubire şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis în parte acţiunea reclamantului T.I. faţă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a constatat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind emiterea titlului de despăgubire şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înainteze titlul de despăgubire, Decizia nr. 1495 din 31 ianuarie 2008 către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, întrucât potrivit art. 13(1) din Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, cea care dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâta ANRP nu are calitate procesuală pasivă.

Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut că în luna martie 2007 a fost întocmit raportul de evaluare, cu o valoare totală de 24.102,67 EURO pentru locuinţă şi anexe, emiţându-se de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Decizia nr. 1495 din 31 ianuarie 2008, astfel că capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul T.I. şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Hotărârea instanţei de recurs.

Prin Decizia nr. 2752 din 1 iunie 2012 a Înaltei Curţii de Casaţiei şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat nul recursul declarat de T.I. împotriva Sentinţei civile nr. 3763 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost modifică în parte în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a constatat că potrivit art. 181.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, completate şi modificate prin H.G. nr. 128/2008, după primirea cererilor de opţiune însoţite de documentele prevăzute în norme, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar le va analiza şi, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, vicepreşedintele care coordonează această direcţie dispunând emiterea titlului de plată a despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite, în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, dacă persoana îndreptăţită a optat exclusiv pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 182 lit. a) din lege;

A reţinut instanţa de recurs că cererea de opţiune este făcută personal de titularul deciziei, iar nu de către Comisie în numele reclamanţilor, astfel că nu există nici un temei legal pentru instanţă de a obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea deciziei către Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Împotriva acestei decizii reclamantul T.I., a formulat contestaţie în anulare.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu au cercetat dovezile materiale privitoare la validarea dosarului de evaluare nr. 14892/CC/martie 2007, faţă de decizia şi titlul de despăgubire.

S-a apreciat că deciziile sunt date urmare a unei greşeli materiale şi ca urmare a necercetării acţiunii care se referă la validarea Legilor nr. 10/2001 şi nr. 247/2005.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 raportat la dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Apărările intimaţilor.

Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

Considerentele şi soluţia asupra contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare astfel formulată nu este întemeiată.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. precizează că pot constitui obiect al acesteia hotărârile instanţelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.

În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.

În ceea ce priveşte ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Având în vedere aceste împrejurări, motivele contestaţiei în anulare privind omisiunea de a cerceta dovezile materiale privitoare la validarea dosarului de evaluare nr. 14892/CC/martie 2007, faţă de decizia şi titlul de despăgubire şi omisiunea de a cerceta acţiunea care se referă la validarea Legilor nr. 10/2001 şi nr. 247/2005, nu îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale susmenţionate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de T.I. împotriva Deciziei nr. 2752 din 1 iunie 2012 a Înaltei Curţii de Casaţiei şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5251/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs