ICCJ. Decizia nr. 5246/2013. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5246/2013
Dosar nr. 1622/54/2010
Şedinţa publică de la 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 mai 2010 reclamanţii C.M., R.C. şi C.G. au solicitat în contradictoriu cu SC C.E. Craiova SA (în prezent SC C.E. Oltenia SA) şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în temeiul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 18 octombrie 2002 de Ministerul Industriei şi Resurselor, în sensul excluderii din acesta a suprafeţei de teren de 2.516 mp situată în tarla x, parcela x, teren extravilan pe raza comunei Almăj şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acţiunii reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defunctului C.M., titular al dreptului de proprietate pentru un teren extravilan situat pe raza comunei Almăj, în suprafaţă totală de 1 ha şi 600 mp, conform titlului de proprietate emis la data de 10 iulie 2003 şi că în luna octombrie 2009 au aflat de existenţa unui litigiu având ca obiect revendicare şi constatare nulitate titlu de proprietate, litigiu în care reclamant era SC C.E. SA Craiova (în prezent SC C.E.O. SA), în Dosarul nr. 20593/215/2007 pe rolul Judecătoriei Craiova.
S-a mai arătat de către reclamanţi că la data de 20 octombrie 2009 au solicitat introducerea în cauză în calitate de moştenitori ai defunctului C.M. ocazie cu care au luat la cunoştinţă că pârâta SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) deţine un certificat de atestare a dreptului de proprietate în care ar fi inclusă şi o parte din terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamanţilor, certificat care nu a fost intabulat până la data introducerii acţiunii.
În ceea ce priveşte emiterea titlului de proprietate al autorului reclamanţilor, au arătat că acesta s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, reconstituirea fiind realizată pe o suprafaţă de teren ce figura ca şi teren liber, autorul procedând la intabularea dreptului în cartea funciară.
S-a mai arătat în acţiune, că terenul nu s-a aflat niciodată în administrarea societăţii pârâte, iar pe parcursul derulării activităţii, pârâta a procedat la edificarea unei căi ferate uzinale, fără a avea însă nicio autorizaţie de construcţie şi fără a întocmi documentaţia preliminară de avizare şi edificare a acesteia.
De asemenea, s-a invocat că la momentul apariţiei H.G. nr. 834/1991, pârâta a procedat la întocmirea unei documentaţii cadastrale în care a identificat reţeaua de cale ferată pe care o folosea, inclusiv această cale ferată uzinală, obţinând astfel certificat de atestare a dreptului de proprietate şi pentru o suprafaţă de teren pe care nu a avut-o în administrarea sa.
S-a apreciat că recunoaşterea în favoarea SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) a dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren pe care a ocupat-o în fapt, fără a avea asupra acestuia un drept de administrare care să justifice aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 834/1991, reprezintă o măsură vădit nelegală, în condiţiile în care, de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului C.M. şi până în anul 2007 când pârâta SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) a promovat acţiunea în revendicare, deşi autorul reclamanţilor a fost pus în posesie şi a înstrăinat ulterior terenul, subdobânditorul folosindu-l efectiv, nu s-a produs nicio tulburare în exerciţiul dreptului de proprietate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, 9 şi urm. din Legea nr. 29/1990 (lege în vigoare la data emiterii actului contestat) şi H.G. nr. 834/1991.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârâtul SC C.E. Craiova SA (în prezent SC C.E.O. SA) prin care se solicită respingerea acţiunii promovate.
Au fost formulate concluzii scrise şi de către pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin care s-au invocat excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii, susţinându-se că probele administrate confirmă faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în mod legal şi în acord cu situaţia de fapt confirmată prin actele depuse la dosar.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 515 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile invocate de către pârâţii SC C.E. Craiova SA şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri; s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii C.M., R.C. şi C.G. în contradictoriu cu pârâţii SC C.E. Craiova SA şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri; s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 18 octombrie 2002 de Ministerul Industriei şi Resurselor în sensul excluderii din acesta a suprafeţei de teren de 2.454 mp situată în tarlaua x, parcela x în extravilanul comunei Almăj, jud. Dolj, conform raportului de expertiză şi schiţelor anexe, întocmit de către expert I.I.; au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la dosar există copii ale notificării adresate Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ale recipiselor de expediere şi primire, precum şi copie de pe răspunsul transmis reclamanţilor prin care emitentul răspunde în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi revocat şi că aceasta se poate realiza numai prin acţiune adresată instanţei de judecată, astfel că excepţia lipsei procedurii prealabile a fost apreciată ca nefondată.
A mai reţinut instanţa fondului că existenţa unei suprapuneri parţiale între terenul ce aparţinuse autorului reclamanţilor şi cel al C.E. Craiova, a fost observată de către aceştia la data de 9 februarie 2010, din raportul de expertiză întocmit, astfel cum rezultă din Încheierea de şedinţă pronunţată din Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova în care părţi erau C.E. Craiova şi SC R.O. SA, având ca obiect revendicare şi constatare nulitate titlu de proprietate.
A constatat astfel Curtea de Apel că termenul pentru exercitarea acţiunii în contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a început să curgă de la data de 9 februarie 2010, astfel că acţiunea formulată la data de 25 mai 2010, este în termenul de 6 luni de la data la care reclamanţii terţi faţă de actul respectiv au aflat despre existenţa actului şi a vătămării produse, motiv pentru care a fost respinsă excepţia tardivităţii acţiunii.
Cu privire la situaţia de fapt, s-a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii defunctului C.M., titular al dreptului de proprietate asupra terenului extravilan situat pe raza comunei Almăj, în suprafaţă totală de 1 ha şi 600 mp, conform titlului de proprietate emis la data de 10 iulie 2003, suprafaţă de teren pe care acesta a înstrăinat-o SC R.O. SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 2003, intabulat prin Încheierea nr. 19573 din 17 noiembrie 2003 a Biroului de carte Funciară din Cadrul Judecătoriei Craiova.
S-a mai reţinut prin expertiza efectuată în cauză că terenul în litigiu se află pe teritoriul administrativ al comunei Almăj în tarlaua x, parcela x, iar prin adresa Primăriei şi ale Comisiei Locale de Fond Funciar Almăj nr. 757/2008, s-a confirmat faptul că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate pentru autorul reclamanţilor terenul figura liber la dispoziţia Comisiei Locale Almăj.
Totodată s-a mai avut în vedere că din extrasul registrului cadastral de la Primăria Comunei Almăj, rezultă că pârâta nu figurează cu teren în tarlaua x, ci cu teren în tarlaua y, parcela y, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că pe terenul în litigiu nu figurează amplasată cale ferată uzinală, ci că există numai fosta cale ferată C.F.R. x.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că pârâta a folosit suprafaţa de 2.454 mp fără a deţine un titlu valabil, şi că această suprafaţă a fost inclusă în suprafaţa totală de 58.542, 68 mp din certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că prin Decretul nr. 248/1970 s-a dispus exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a suprafeţei de 36.500 mp, suprafaţă aflată în comuna suburbană Işalniţa, identificată potrivit planului de situaţie nr. 58 anexă la Decret. Prin acelaşi decret s-a decis şi scoaterea temporară din producţia agricolă, până la data de 31 decembrie 1972, a suprafeţei de 25.050 mp, suprafaţă din care, potrivit expertului face parte şi suprafaţa de 2.454 mp.
S-a concluzionat că pârâta nu avea drept de administrare ci o simplă detenţie asupra acestui teren ce a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contrar dispoziţiilor H.G. nr. 834/1991, care impuneau obligativitatea identificării terenurilor, depunerii autorizaţilor de construcţie a căii ferate şi a actelor de proprietate, sau de administrare.
În fine, Curtea de Apel a apreciat că T.P. nr. 2706 din 10 iulie 2003 emis pentru autorul reclamanţilor a îndeplinit condiţiile legale.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond în mod greşit nu a observat că acţiunea este introdusă cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Arată recurenta că actul administrativ a fost emis în anul 2002, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 31 mai 2010 şi instanţa de fond în mod eronat a considerat că termenul pentru introducerea acţiunii a început să curgă la data de 9 februarie 2010 când reclamanţii terţi au aflat despre existenţa actului şi vătămării produse.
- Pe fondul cauzei, a arătat recurenta-pârâtă că o excepţie de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior Legii nr. 554/2004 nu poate fi invocată fără limită de timp, contravenind principiului securităţii juridice consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Se mai arată că dreptul de proprietate al societăţii comerciale a fost dobândit prin efectul legii şi nu prin actul administrativ care este contestat.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, atestă o anumită situaţie patrimonială existentă la un moment, respectiv la data înfiinţării societăţii comerciale.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamanţii C.M., R.C. şi C.G. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile recurate.
Au arătat reclamanţii-intimaţi că acţiunea nu este tardivă ci a fost introdusă în termenul de 6 luni de la data luării la cunoştinţă, având în vedere şi că intimata SC C.E. SA nu şi-a intabulat dreptul de proprietate.
Au mai arătat reclamanţii-intimaţi că terenul în suprafaţă de 2.516 mp (respectiv 2.454 mp conform expertizei efectuate) nu a fost niciodată în administrarea societăţii pârâte.
Intimata-pârâtă SC C.E.O. SA a formulat note de concluzii scrise şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A arătat intimata-pârâtă că acţiunea a fost tardiv introdusă, că pe terenul în suprafaţă de 2.516 mp SC C.E. SA - Sucursala E. Craiova are amplasată o linie de cale ferată construită în anul 1972, înregistrată în evidenţele acesteia.
SC R.I.L. SA a cumpărat în anul 2003 de la C.M. (decedat) o suprafaţă de teren care se suprapune pe o suprafaţă de 2.516 mp din certificatul de atestare a dreptului de proprietate al SC C.E.O.
C.M. a obţinut în anul 2003 dreptul de proprietate prin punere în posesie de către Comisia Judeţeană Dolj. Expertul I.I. a constatat că punerea în posesie a numitului C.M. nu s-a făcut pe vechiul amplasament ori pe un teren aflat în rezerva Comisiei pentru reconstituire şi terenul nu mai putea fi avut în vedere la punerea în posesie a persoanelor îndreptăţite la reconstituire odată cu semnarea procesului-verbal de vecinătate.
S-a mai arătat că prin Sentinţa civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 a Judecătoriei Craiova s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 10 iulie 2003 în privinţa terenului de 2.156 mp, tarla x, parcela x.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de recurentă referitor la tardivitatea cererii de chemare în judecată, se reţine că în mod corect a soluţionat prima instanţă excepţia tardivităţii acţiunii.
Astfel, în Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova, având ca obiect revendicare, reclamanţii au fost introduşi în cauză şi la data de 9 februarie 2010 aceştia au avut cunoştinţă de faptul că există o suprapunere de terenuri - între terenul ce aparţinuse autorului reclamant şi cel al C.E. Craiova.
Prin urmare introducerea prezentei cereri de chemare în judecată este introdusă în termenul de 6 luni de la data luării la cunoştinţă a situaţiei pretins vătămătoare.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei.
Instanţa de fond a avut de comparat titlul reclamanţilor şi al societăţii pârâte şi să concluzioneze care dintre cele două titluri este mai caracterizat.
Înalta Curte constată că analiza efectuată de instanţa de fond este eronată.
Astfel, instanţa de fond arată că suprafaţa de teren de 2.454 mp rezultată în urma efectuării expertizei a fost folosită de pârâtă fără a deţine un titlu valabil, această suprafaţă a fost inclusă fără a fi fost în administrarea societăţii, teren ocupat în fapt de către pârâtă prin amplasarea unei căi ferate regionale care a fost desfiinţată.
S-a mai reţinut că terenul figura liber la momentul reconstituirii către autorul reclamanţilor, iar pârâta nu figurează cu teren în tarlaua şi parcela în care se află terenul în litigiu.
Din istoricul situaţiei terenului în cauză rezultă următoarele:
În favoarea SC T. SA Bucureşti, antecesoarea pârâtei SC C.E. Craiova SA a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002.
Acest certificat a fost emis în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat.
Terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a Guvernului (…) (art. 1 din H.G. nr. 834/1991).
H.G. nr. 834/1991 - a fost adoptată având în vedere prevederile art. 19 şi 20 din Legea nr. 15/1990 - privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome.
Potrivit art. 20 teza a II-a din Legea nr. 15/1990 „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”.
Aşa cum s-a reţinut şi în Sentinţa civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 20593/215/2007- prin semnarea procesului-verbal de vecinătate s-a recunoscut delimitarea proprietăţii SC T. SA, care include şi terenul de 2.516 mp (2.454 mp conform expertizei) situată în tarlaua x parcela x. Primăria Almăj avea obligaţia să verifice situaţia de fapt, să-şi actualizeze planurile parcelare, acest teren având deja un proprietar.
Anterior acestei situaţii este de necontestat că la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietare au stat înscrisuri precum situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în proprietatea societăţii comerciale cu capital de stat (SC T. SA Craiova) - Obiectul căi ferate exterioare C.E. Işalniţa, proces-verbal de recepţie din 1 martie 2001 emise de Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Dolj privind recepţia documentaţiei topografice pentru terenul ocupat de căi ferate exterioare C.E. Işalniţa.
Suprafaţa de teren de 36.500 mp situate în comuna Işalniţa identificate potrivit planului de situaţie anexat a fost expropriată prin Decretul nr. 248/1970 - fiind scoasă din producţia agricolă.
Prin Decizia nr. 274 din 12 august 1971 - a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Judeţului Dolj, având în vedere necesitatea amplasării unor platforme şi depozite cu caracter permanent pentru C.E.T. Craiova, s-a transmis din administrarea Comitetului executiv în administrarea Ministerului Energiei Electrice - pentru C.E.T. Craiova, terenul păşune în suprafaţă de 65.179 mp identificat conform planului de situaţie anexat.
Prin Decretul nr. 191/1983 - (art. 13) - În scopul construirii instalaţiei de cântărire din mers a vagoanelor cărbune în incinta C.E. Işalniţa cât şi a lucrărilor de mărire a rambleului de cale ferată de la C.E.T. II s-a expropriat şi s-a trecut în proprietatea statului şi dat în administrarea directă a Întreprinderii Energiei Electrice, terenul în suprafaţă de 5.000 mp - identificat potrivit planului de situaţie anexat şi proprietatea persoanelor prevăzute în tabel.
Din expertiza efectuată în Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova rezultă că pe terenul în suprafaţă de 2.516 mp este o cale ferată uzinală simplă - proprietate şi construcţie a reclamantei.
Reţine Înalta Curte că această cale ferată aflată pe terenul de 2.516 mp - este înregistrată încă din anul 1972 în evidenţele contabile ale antecesoarei C.E. Craiova.
Situaţia reclamanţilor
Reclamanţii sunt moştenitorii defunctului C.M. - în favoarea căruia a fost emis titlul de proprietate din 10 iulie 2003 - pentru o suprafaţă de 1 ha şi 600 mp. Imediat după emiterea acestui titlu prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 2003, C.M. a vândut suprafaţa 10.600 mp, extravilan comuna Almăj tarla x parcela x - număr cadastral provizoriu x, înscris în C.F. nr. x, către SC R.O. SA Braşov, drept de proprietate intabulat în C.F. nr. y/2003.
Prin Sentinţa civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova s-a respins cererea de constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare arătat mai sus, autentificat la 11 noiembrie 2003 al B.N.P. D.T. - Craiova, cerere formulată de moştenitorii lui C.M. - respectiv C.M., C.G., R.C.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond autorul C.M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului defunctului T.G.
Este de reţinut că stabilirea amplasamentului şi punerea în posesie s-a făcut pe un teren aflat în rezerva Comisiei pentru reconstituire, în mod evident greşit fiind reţinut că acest teren este liber, deci s-a făcut pe un alt amplasament.
- În ceea ce priveşte situaţia reclamanţilor, în primul rând se reţine că autorul lor C.M. a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare din terenul reconstituit şi consacrat prin titlul de proprietate din 10 iulie 2003, către SC R.O. SA - o suprafaţă de 10.600 mp - în care este cuprinsă suprafaţa aflată în litigiu.
Datorită faptului că autorul reclamanţilor a înstrăinat această suprafaţă anterior reclamanţii nu are ce drept de proprietate să mai invoce, şi să fie analizat şi comparat cu titlul pârâtei care aşa cum s-a detaliat mai sus are un istoric precis.
- Având în vedere că reclamanţii au intervenit în cursul judecăţii Dosarului nr. 2805/2010 al Judecătoriei Craiova şi au fost obligaţi la despăgubiri pentru evicţiune, sentinţa civilă pronunţată aflată în faza de judecată a recursului care a fost suspendat până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze, Înalta Curte apreciază că dreptul invocat de reclamanţi ca pretins vătămat (art. 1 din Legea nr. 554/2004) respectiv calitatea procesuală activă a acestora este o chestiune care comportă analize pe fondul cauzei şi în consecinţă s-au făcut distincţiile arătate mai sus în ceea ce priveşte compararea titlurilor de proprietate invocate.
Rezultă din cele arătate mai sus, că instanţa de fond nu a analizat corect situaţia de fapt şi de drept - aceasta trebuind să constate că reclamanţii nu au un titlu valabil pe care să îl opună pârâtei.
Oricum, instanţa de fond s-a contrazis în raţionamentul său privind dreptul de administrare al căii ferate de către pârâtă şi nu a arătat de ce titlul reclamantului este valabil şi după ce anterior terenul a fost înstrăinat de către autorul său.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că pârâta SC C.C. SA (O. SA) are în condiţiile detaliate mai sus, un titlu valabil, caracterizat faţă de reclamanţi care nu au în prezent titlul pe suprafaţa în litigiu, Înalta Curte, va face aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, se va admite recursul, se va modifica sentinţa recurată în sensul că se va respinge acţiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei) împotriva Sentinţei nr. 515 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5242/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5251/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
