ICCJ. Decizia nr. 5293/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5293/2013
Dosar nr. 66/42/2012
Şedinţa publică de la 17 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 118 din 5 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul I.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin actul de constatare nr. 87433/S/II/2010, întocmit de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate la data de 26 octombrie 2011, la sesizarea Instituţiei Prefectului Judeţului Buzău, s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat contestatorul I.D., în perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010, întrucât ar fi desfăşurat personal, respectiv prin interpuşi, activităţi într-un domeniu de activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
În constatările intimatei, potrivit cărora din informaţiile primite precum şi a menţiunilor cuprinse în declaraţiile de avere şi de interese depuse la datele de 7 ianuarie 2008, 9 ianuarie 2009 şi 5 ianuarie 2010, rezultă că la data de 1 august 1997 reclamantul a fost numit în funcţie publică de execuţie, respectiv inginer agronom în cadrul Compartimentului agricol al comunei Podgoria, judeţul Buzău (conform menţiunilor din carnetul său de muncă); Scopul principal al postului ocupat (potrivit fişelor postului nr. 3 din datele de 9 iulie 2003 şi 6 august 2009 emise de Primăria Podgoria) este consultanţa pe linie agricolă şi participarea la finalizarea legilor funciare respectiv atribuţii de execuţie în domeniul agricol, iar atribuţiile sunt consultanţă pe linia tehnologiei agricole şi participarea la aplicarea legilor funciare; participarea la acţiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei; efectuarea de măsurători în vederea punerii în posesie; întocmirea proceselor-verbale de punere în posesie, în vederea emiterii titlurilor de proprietate; întocmirea răspunsurilor la sesizările venite din partea cetăţenilor care vizează domeniul de competenţă; întocmirea evidenţei cadastrale a terenurilor din intravilan şi extravilan, proprietate a Primăriei Podgoria; întocmirea, împreună cu agentul agricol, a dărilor de seamă solicitate de diferite instituţii.
În perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009 reclamantul "a desfăşurat activitate de prestări servicii agricole pentru care avea obligaţia înregistrării ca persoană fizică autorizată" (conform Raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 31 martie 2011 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău şi Decizia nr. 259 din 31 martie 2011 privind impozitul pe venit, stabilit de inspecţia fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Buzău).
Contractele de arendă încheiate de către reclamant în calitate de arendaş, în perioada 2005 - 2010, cu diferiţi proprietari de terenuri sunt înregistrate la Primăria Podgoria, iar în Registrul agricol figurează cu toate suprafeţele de teren luate în arendă pentru care a beneficiat de subvenţii (conform menţiunilor din Rezoluţia de încetare a urmăririi penale întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 111/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău).
De asemenea, s-a constatat că soţia reclamantului, I.G.A. (de profesie cadru didactic) este, începând cu data de 25 mai 2010, unic asociat şi administrator al SC A.L.I. SRL având ca obiect de activitate efectuarea de lucrări în agricultură (conform adresei din 6 iunie 2011 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului).
Reclamantul a declarat că după orele de program o sprijină pe soţie în administrarea acestei societăţi comerciale "atât tehnic cât şi prin muncă manuală (conform menţiunilor de la pagina 5, paragrafele 2 şi 3, din Rezoluţia de încetare a urmăririi penale întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 111/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău).
Din analiza documentelor şi a informaţiilor solicitate şi primite în scopul desfăşurării activităţii de evaluare, a rezultat că reclamantul în perioada 31 august 2005 (data încheierii primului contract de arendă înregistrat în evidenţele Primăriei Podgoria) - 24 mai 2010 (data anterioară înregistrării la registrul comerţului a SC A.L.I. SRL) a exercitat, personal, activităţi în alte domenii de activitate din sectorul privat, care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului (respectiv în calitate de inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în cadrul Compartimentului agricol, a exercitat activităţi agricole ca arendaş, în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria).
Curtea de apel a mai reţinut că, în mod corect intimata a constatat starea de incompatibilitate pentru perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010, întrucât ar fi desfăşurat personal, respectiv prin interpuşi, activităţi într-un domeniu de activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
Instanţa de fond a mai apreciat că întrucât reclamantul este funcţionar public cu statut special din anul 2007 şi până în prezent, potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010, poate face obiectul activităţii de evaluare pentru întreaga perioadă de exercitare a funcţiei publice, nefiind aplicabil termenul de prescripţie de trei ani, termen care s-ar fi calculat de la data încetării activităţii.
De asemenea, s-a mai reţinut că în calitatea sa de inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în cadrul Compartimentului agricol, reclamantul nu a respectat dispoziţiile legale, întrucât începând cu data de 31 august 2005 desfăşoară, personal respectiv prin interpuşi, activităţi agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
Mai mult decât atât, organele penale au fost sesizate, în vederea efectuării de cercetări faţă de I.D. sub aspectul infracţiunii de conflict de interese.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul I.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sentinţa atacată nu este motivată. Ca atare, judecătorul a pronunţat o soluţie nemotivată de respingere a contestaţiei, practica judiciară fiind unanimă în a reţine că nemotivarea echivalează practic cu nepronunţarea, judecătorul de fond neintrând în cercetarea temeiului de drept prevăzut de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ci a apreciat că sunt încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege, care se referă la incompatibilităţile aleşilor locali, nu ale funcţionarilor publici.
Instanţa fondului a reţinut doar că nu s-au respectat dispoziţiile legale în materie şi că reclamantul desfăşoară activităţi agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că organele penale au fost sesizate, sub aspectul infracţiunii de conflict de interese, fără a valorifica împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depusă rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. 443/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Recurentul mai arată că Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a comunicat Raportul de evaluare din 4 mai 2012, din conţinutul căruia rezultă că dosarul având ca obiect evaluarea averii şi respectării regimului juridic al conflictelor de interese a fost clasat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a putea ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de fond rezumându-se la a prezenta situaţia de fapt şi la expunerea cronologică a precizărilor făcute de părţi.
Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond, fără a analiza în vreun fel susţinerile formulate de pârât a respins contestaţia.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanţa de fond să analizeze motivele invocate, urmând ca hotărârea să fie motivată corespunzător cu cerinţele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de toate părţile implicate în litigiu.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza contestaţia având în vedere şi raportul de evaluare din 4 mai 2012 precum şi rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală, pronunţată în Dosarul nr. 443/P/2011.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de fond, pentru a ajunge la o soluţie temeinică şi legală, va pune în dezbaterea părţilor orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la dezlegarea pricinii, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul I.D. împotriva Sentinţei nr. 118 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5291/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5297/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
