ICCJ. Decizia nr. 5287/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5287/2013
Dosar nr. 437/64/2012
Şedinţa publică de la 17 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 174 din 23 august 2012 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, excepţie invocată de intimatul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi, pe cale de consecinţă, a respins ca tardiv formulată excepţia de nelegalitate, invocată de SC R. SRL Braşov, privind Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17 decembrie 1993 emis de Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în favoarea pârâtei SC O.A. SA Braşov şi a constatat că acest certificat este legal emis.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la data de 19 iunie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 17 decembrie 1993 emis de Ministerul Industriilor, a cărui continuator este Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, excepţie invocată de reprezentantul pârâtei din dosarul de fond al Judecătoriei Braşov nr. 5724/197/2011 SC R. SRL Braşov.
Acest pârât a depus întâmpinare la excepţia de nelegalitate invocată de SC R. SRL Braşov prin care a invocat excepţiile de prematuritate, de inadmisibilitate şi de tardivitate a formulării excepţiei de nelegalitate.
Instanţa de fond a constatat că are prioritate soluţionarea mai întâi a excepţiei de tardivitate a invocării excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reţinând că excepţia de nelegalitate a fost invocată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, deoarece a fost formulată cu depăşirea termenului de 6 luni, respectiv de un an de la data emiterii actului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC R. Braşov SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a admis tardivitatea formulării excepţiei de nelegalitate reţinând, în mod greşit, că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Se mai arată că instanţa de contencios administrativ a fost sesizată pentru a soluţiona excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 17 decembrie 1993 către Ministerul Industriilor şi nu cu o cerere prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ, care sunt supuse unui termen procedural imperativ de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Conform art. 11 din Legea nr. 554/2004:
"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(21) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).
(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).
(4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."
Din interpretarea logico-juridică a textului de lege sus citat, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că prevederile acestuia nu sunt incidente în cazul excepţiei de nelegalitate. Acest text de lege stabileşte termenele de introducere a acţiunii având ca obiect anularea unui act administrativ.
Or, este evident că instanţa de fond nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect anularea unui act administrativ, care trebuia să respecte termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a constatat că excepţia de nelegalitate este tardiv formulată.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală care va fi casată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza excepţia de nelegalitate invocată ţinând cont de toate apărările şi susţinerile părţilor.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC "R." Braşov împotriva Sentinţei nr. 174/F din 23 august 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5286/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5290/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
