ICCJ. Decizia nr. 5645/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5645/2013
Dosar nr. 760/32/2011
Şedinţa publică de la 7 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta Z. (fostă B.) E.C. a solicitat anularea Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău şi obligarea pârâților U.N.B.R. şi Consiliul Baroului Bacău să constate prin act administrativ că îndeplineşte condiţiile legale de înscriere pe Tabloul avocaţilor definitivi şi, în consecinţă, să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaţilor incompatibili.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 48 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale, ca nefondată și a respins acțiunea formulată de reclamanta Z.E.C., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. și Baroul Bacău, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la excepţia procedurală invocată, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială revine curţilor de apel.
Acelaşi act normativ prevede că organul administrativ emitent poate reveni la măsura luată, sau la solicitarea persoanei vătămate într-un drept al său, solicitare ce trebuie făcută şi către organul ierarhic superior, dacă acesta există - art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004. Această prevedere face ca decizia organului ierarhic superior să facă parte din completarea sau modificarea actului administrativ şi nu doar pentru a soluţiona o cale de atac - în speţă contestaţia.
Pe fondul cauzei, din actele dosarului rezultă că, la 16 februarie 2011, reclamanta a depus cerere de primire în Baroul Bacău cu solicitarea de a fi trecută pe lista avocaţilor incompatibili; la cerere a ataşat şi dovada că a suspendat raporturile de serviciu pentru postul deţinut în prezent.
Aşa cum au arătat şi pârâtele - prin întâmpinare - din analiza art. 96 din Legea nr. 188/1999, rezultă că prin suspendarea raporturilor de muncă ale funcţionarului, contractul nu încetează şi nici nu poate fi modificat.
Prin adoptarea Legii nr. 51/1995 este reglementată întreaga activitate a profesiei de avocat inclusiv cea a exercitării acestei profesii; a face o interpretare distinctă între a fi primit în profesie şi exercitarea acesteia înseamnă, în esenţă, a o lăsa fără „conţinut” argument logic şi legal pentru orice profesie avută de o persoană.
Art. 28 din Legea nr. 51/1995 prevede în mod expres situaţiile de suspendare a activităţii desfăşurate de avocat, printre care este şi cea a incompatibilităţii intervenite, respectiv, nu poţi fi trecut pe lista incompatibilităţilor fără a fi avocat în activitate, pentru că nu există temei legal de a solicita în mod direct înscrierea în tabelul avocaţilor incompatibili.
II. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamanta, solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că sentinţa civilă nr. 48/2012 ce face obiectul prezentului recurs a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică. Recurenta a arătat că a formulat contestaţie împotriva deciziei Baroului Bacău prin care i s-a respins cererea de înscriere pe Tabloul Avocaţilor şi a precizat ulterior, în scris, că înţelege să conteste Decizia U.N.B.R. nr. 83 din 3 decembrie 2011, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei Baroului Bacău, separat, la Curtea de Apel Bucureşti. Cele două acte administrative sunt două acte independente, emise de autorităţi diferite, astfel încât motivarea Curţii de Apel Bacău în respingerea excepţiei necompetenţei materiale este eronată.
A criticat motivarea instanţei de fond ca lacunară şi a reiterat argumentele de fapt şi de drept expuse în cererea de chemare în judecată.
Intimatul Baroul Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
A susţinut, mai întâi, că nu este întemeiată critica recurentei privind necompetenţa, atâta timp cât această problemă nu a fost ridicată de reclamantă la fond, în condiţiile legii. Decizia nr. 83/2011 a Consiliului U.N.B.R. nu ar fi putut oricum fi soluţionată separat de litigiul aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, iar prin solicitarea iniţială reclamanta viza oricum dispoziţii cu privire la un organ local şi unul central.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, a argumentat că, în urma cererii sale, reclamanta nu putea oricum fi înscrisă în aceeaşi şedinţă, dar succesiv, în ambele tablouri şi nici direct în tabloul avocaţilor incompatibili.
Solicitarea ulterioară a recurentei de a fi înscrisă în tabloul avocaţilor incompatibili nu poate fi admisă, atâta timp cât starea de incompatibilitate nu a încetat în termen, decizia de primire în profesie nu şi-a produs efectele, calitatea de avocat a fost pierdută, iar fără această calitate este imposibil să accezi în tabloul cu drept de exercitare.
La rândul său, prin întâmpinarea depusă, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a evocat contextul factual al litigiului şi a învederat că, prin cererea introductivă, recurenta a chemat în judecată şi U.N.B.R., solicitând şi obligarea acesteia la emiterea unui act administrativ unilateral individual, astfel încât Curtea de Apel Bucureşti este competentă material cu soluţionarea cauzei în fond.
A mai evocat dispoziţiile legale incidente şi a argumentat că petenta nu s-a conformat prevederilor Legii nr. 51/1995, în sensul că nu a rezolvat definitiv starea de incompatibilitate în care se afla, hotărârile intimatelor fiind legale şi temeinice.
Recurenta nu poate fi înscrisă direct pe Tabloul avocaţilor definitivi, atâta timp cât aceasta nu a dobândit dreptul efectiv de exercitare a profesiei de avocat, iar pentru înscrierea pe Tabloul avocaţilor incompatibili este obligatoriu ca avocatul respectiv să fi fost anterior primit în profesie cu drept de liberă practică, deci cu drepturi depline.
III. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs privind necompetența materială a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este neîntemeiat, fiind incidente în litigiu prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile și instituțiile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul (sediul) pârâtului.
Prin urmare, cum prin acțiunea formulată reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârât și U.N.B.R. (care are, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, statut de autoritate publică asimilată), și a solicitat şi obligarea acestei pârâte la emiterea unui act administrativ, în mod corect litigiul a fost judecat, în primă instanță, de Curtea de Apel Bacău - Secția de contencios administrativ.
În continuare, se reţine că recurenta-reclamantă Z. (fostă B.) E.C. a învestit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 31 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău, obligarea pârâților U.N.B.R. şi Consiliul Baroului Bacău să constate prin act administrativ că îndeplineşte condiţiile legale de înscriere pe Tabloul avocaţilor definitivi şi, în consecinţă, să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaţilor incompatibili.
Prin Decizia nr. 31 din 24 februarie 2011, adoptată de Consiliul Baroului Bacău, a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de înscriere pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei a Baroului Bacău.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că prin Decizia nr. 74 din 2 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Bacău s-a aprobat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a recurentei, iar decizia îşi produce efecte numai după încetarea stării de incompatibilitate.
S-a mai reţinut că, prin Dispoziţia nr. 29 din 15 februarie 2011 emisă de preşedintele Consiliului Judeţean Bacău s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu a recurentei în condiţiile art. 95 alin. (4) şi ale art. 117 din Legea nr. 118/1999, începând cu data de 16 februarie 2011, apreciindu-se că suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public nu are nici un efect cu privire la starea de incompatibilitate a acestuia.
Instanţa de fond a apreciat că atât Decizia nr. 31 din 24 februarie 2011, adoptata de Consiliul Baroului Bacău, cât şi Decizia U.N.B.R. nr. 83 din 3 decembrie 2011, prin care s-a respins contestaţia formulată de recurentă împotriva deciziei Baroului Bacău, sunt legale şi temeinice, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.
Astfel, potrivit art. 24 alin. (2)1 art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
Aceste dispoziții legale sunt explicite și au un înțeles pe deplin lămurit, astfel că pentru ca reclamanta să poată dobândi calitatea de avocat în baza Deciziei nr. 74/2010 era necesar ca aceasta să renunțe la calitatea de salariat care atrăgea starea de incompatibilitate. Legiuitorul a stabilit un termen de două luni de la data emiterii deciziei în care aceasta produce efecte și la expirarea căruia, dacă starea de incompatibilitate nu a fost rezolvată, decizia nu mai produce efectul primirii în profesie.
S-a apreciat, în mod corect, că dispoziţia de suspendare a raporturilor de serviciu nu este de natură a înlătura starea de incompatibilitate, aspect ce rezultă cu evidenţă din însăşi interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Recurentei-reclamante nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 lit. a) și respectiv art. 49 lit. c) din Legea nr. 51/1995 în vigoare la data formulării cererii sale. Acestea se referă la persoane care aveau calitatea de avocat fiind deja înscrise pe tabloul avocaţilor, dar care au devenit incompatibile, motiv pentru care pot solicita trecerea de pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe tabloul avocaţilor incompatibili, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată şi art. 31 alin. (2) din Statutul avocatului.
De asemenea, în cauza dedusă judecăţii nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată care prevăd: „calitatea de avocat este suspendată a) în caz de incompatibilitate, pe durata acestei stări”, întrucât recurenta-reclamantă nu a deţinut calitatea de avocat ca urmare a neîndeplinirii condiţiei privind rezolvarea stării de incompatibilitate.
Prin urmare, cum decizia de primire în profesie nu a condus automat la dobândirea calităţii de avocat, recurenta-reclamantă nu putea solicita suspendarea calităţii de avocat, nefiind înscrisă pe tabloul avocaţilor definitivi şi neexercitând în fapt această profesie niciodată.
În ceea ce priveşte modificările aduse prevederilor art. 24 alin. (2) din lege, argumentele recurentei-reclamante nu sunt în măsură să susţină concluzia acesteia.
Într-adevăr, în forma iniţială, art. 24 alin. (2) prevedea că „Decizia de primire în profesie va fi anulată de consiliul baroului, dacă cel primit în profesie nu renunţă în termen de două luni la situaţia care constituie caz de incompatibilitate”. Menţiunea „va fi anulată” care lipseşte din textul modificat prin pct. 23 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea Legii nr. 51/1995, nu justifică susţinerea că art. 24 alin. (2) în forma ulterioară ar fi rămas fără sancţiune, deoarece sintagma folosită de această dată „va produce efecte numai de la (…)”, are consecinţe similare în cazul nesatisfacerii cerinţei impuse de legiuitor.
Cât priveşte deciziile acestei secţii, invocate de recurenta-reclamantă, acestea se referă la problema vechimii necesare unui consilier juridic pentru a accede fără examen la calitatea de avocat, neavând relevanţă în prezenta speţă.
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R., în sumă de 500 lei și către intimatul Baroul Bacău, în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z. (B.) E.C. împotriva sentinţei nr. 48 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 500 lei către intimata - U.N.B.R. și a sumei de 300 lei către intimatul Baroul Bacău, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 237/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
