ICCJ. Decizia nr. 5402/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5402/2013
Dosar nr. 863/64/2011
Şedinţa publică de la 23 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea formulată, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Braşov, anularea Hotărârii nr 59793 din 19 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde reclamantului drepturile reglementate de Legea nr. 309/2002 pentru perioada dintre 12 iulie 1952 şi 17 mai 1955, începând cu data de 08 septembrie 2008, obligarea pârâtei la plata de daune morale de 1.000 lei pentru suferinţele cauzate de soluţionarea necorespunzătoare şi la timp a cererii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus, la data de 08 septembrie 2008 la C.J.P. Braşov, cererea din 2008 prin care a solicitat recunoaşterea şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 întrucât a prestat muncă forţată în perioada 12 iulie 1952 până la 17 mai 1955 la Sectorul Lucru Timişoara (U.M. Z ) şi Batalionul de Lucru Mangalia (U.M. X).
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 7/F din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, judecând cauza, în fond, după casare, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.G. şi continuată de V.L. şi T.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Braşov şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii nr. 5793 din 19 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, a obligat C.J.P. Braşov să emită o nouă hotărâre în favoarea soţiei supravieţuitoare V.L., în condiţiile art. 3 începând cu data de 1 noiembrie 2009, care moştenindu-i drepturile prevăzute de art. 1, 2, 5 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 12 iulie 1952 - 17 mai 1955, a obligat pârâta să plătească reclamantelor V.L. şi T.M. suma de 1.000 lei, cu titlu daune morale şi suma de 900 lei, cu titlu cheltuieli de judecată şi a respins celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa din 13 ianuarie 2012, M.A.I. - Arhivele Naţionale a învederat instanţei că U.M. X Timişoara - Regimentul 107 Infanterie, U.M. X Timişoara - Sectorul Lucru Timişoara şi U.M. X Mangalia Batalionul de Lucru Mangalia nu figurează că au funcţionat ca detaşament de muncă în cadrul D.G.S.M., conform Tabelului cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din D.G.S.M. (1950 - 1961).
Asupra acestei stări de fapt, Curtea de Apel a reţinut că reclamantul V.G. s-a plâns de refuzul autorităţilor române de a-i acorda toate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru muncă forţată - efectuată în timpul serviciului militar. Astfel, reclamantul este victima unei discriminări faţă de alte persoane care se află într-o situaţie similară şi cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a recunoscut dreptul de a beneficia de aceste drepturi. Or, din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în detaşamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării domnului V.G. de la acordarea drepturilor solicitate. Astfel în cazul în care legea s-ar aplica doar în cazul recruţilor din detaşamentele de muncă s-ar ajunge în situaţii inechitabile de recompensare parţială doar a persoanelor are au efectuat stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale, ce ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţii militare beneficiază de un tratament diferit şi evident, discriminatoriu.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a reţinut că martorul audiat în cauză (F.I., fila 45 Dosar nr. 19/64/2010) a arătat că domnul V.G. „este foarte deprimat” întrucât i-a fost refuzat dreptul de acordare a pensiei, deşi colegii săi au primit drepturile băneşti, efectuând serviciul militar la muncă, astfel instanţa a apreciat ca satisfăcător pentru reclamantele-succesoare un pretium doloris în cuantum de 1.000 lei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, au declarat recurs atât pârâta C.J.P. Braşov, cât şi reclamantele V.L. şi T.M.
I. C.J.P. Braşov a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că instanţa nu a ţinut cont de ceea ce a comunicat U.M. X Piteşti la solicitarea acesteia, respectiv faptul că „unităţile militare în cadrul cărora reclamantul şi-a desfăşurat stagiul militar au făcut parte din cadrul M.A.N. şi nu din unităţile aparţinând D.G.S.M."
Stagiul militar efectuat într-o unitate militară cu indicativ militar (U.M. X) şi nu în cadrul D.G.S.M. nu fac obiectul Legii nr. 309/2002, iar d e prevederile acestei legi beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 14 ianuarie 1950-28 februarie 1961.
Din actele dosarului, susţine recurenta, rezultă efectuarea stagiului militar în cadrul U.M. X, U.M. Y, U.M. Z, iar nu în cadrul D.G.S.M.
Raţiunea edictării Legii nr. 309/2002 este aceea de a recompensa munca persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. şi care nu au fost remunerate la acea dată pentru munca prestată. Aceste persoane nu au fost instruite, prestând doar muncă pe întreaga perioadă a stagiului militar.
Încadrarea în prevederile Legii nr. 309/2002 se face în funcţie de efectuarea stagiului militar în cadrul D.G.S.M., iar nu în funcţie de munca prestată.
Din actele depuse rezultă, dimpotrivă, efectuarea în perioada 12 iulie 1952-17 mai 1955 a stagiului militar în cadrul M.F.A., iar nu în cadrul D.G.S.M.
În ceea ce priveşte acordarea de daune morale, recurenta-pârâtă precizează că potrivit literaturii juridice de specialitate, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, şi anume existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Or, în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite cerinţele pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicita şi culpabilă a instituţiei, respectiv prejudiciul moral suferit de către contestator.
II. Reclamantele V.L. şi T.M. au invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., precizând că drepturile defunctului se cuvin ambelor moştenitoare pentru perioada 1 noiembrie 2009 şi până la decesul reclamantului V.G., iar după această dată drepturile i se cuvin soţiei supravieţuitoare.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de C.J.P. Braşov este fondat, motiv pentru care îl va admite şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul V.G., însă va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele V.L. şi T.M., pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverinţa eliberată de centrele militare judeţene.
Rezultă, aşadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiţii trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetăţean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 şi detaşamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul D.G.S.M.
Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul acesta a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. X, U.M. Y şi U.M. Z, iar nu în cadrul detaşamentelor de muncă aparţinând D.G.S.M.
Înalta Curte reţine că, întrucât nu este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detaşament special organizat în acest scop, nu există niciun temei pentru a beneficia de drepturile acordate prin lege.
Aşa fiind, cum reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celei de-a treia condiţii cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, în mod greşit a procedat instanţa de fond acordându-i drepturile prevăzute de acest act normativ, motiv pentru care recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de reclamant.
În ceea ce priveşte daunele morale, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 lei, reţinând răspunderea civilă delictuală a autorităţii.
Date fiind particularităţile cauzei şi având în vedere că nu există culpa pârâtei, acordarea daunelor morale nu este legal justificată.
În ceea ce priveşte recursul declarat de V.L. şi T.M., în raport de soluţia pronunţată asupra acţiunii de către instanţa de control judiciar, Înalta Curte reţine că respingerea acestuia ca nefondat reprezintă o consecinţă logică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Braşov împotriva sentinţei nr. 7/F din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul V.G., continuată de V.L. şi T.M.
Respinge ca nefondat recursul declarat de V.L. şi T.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5050/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5645/2013. Contencios → |
|---|
