ICCJ. Decizia nr. 5821/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5821/2013
Dosar nr. 267/33/2012
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 302 din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta V.M., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 30621 din 03 februarie 2012 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, cu consecinţa recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare”).
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin hotărârea contestată, C.J.P. Cluj a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calităţii de refugiat.
În raport cu prevederile art. 1 şi art. 61 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, mijloacele de probă existente la dosarul cauzei nu dovedesc faptul că reclamanta se încadrează în situaţiile prevăzute de actul normativ, întrucât petenta nu se află în posesia unui document oficial eliberat de autoritățile competente din care să reiasă calitatea sa ori a părinților săi de refugiați, martorii propuși de reclamantă sunt rude cu aceasta şi au interes în cauză, iar din adeverinţa eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII B. rezultă că, cel puţin în perioada 1944-1945, reclamanta a urmat cursurile şcolii primare din localitatea Săcel, astfel că nu putea fi refugiată în localitatea Muntele Băişorii.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta V.M.
În esenţă, reclamanta expune contextul istoric al evenimentelor din perioada 1944-1945, susţine că instanţa nu a lămurit aspectele menţionate în adeverinţa eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII B., iar din declaraţiile martorilor depuse la dosar rezultă că împreună cu familia sa s-a refugiat în localitatea Muntele Băişorii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţii ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, instanţa de fond a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada încadrării în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare.
Pe de o parte, se constată că reclamanta nu a prezentat documente oficiale eliberate de autorităţile competente din care să reiasă calitatea sa ori a părinţilor săi de refugiaţi pe motive etnice, iar răspunsul dat de C.N.S.A.S. demonstrează doar depunerea de către reclamantă a unor diligenţe în vederea obţinerii unor acte oficiale în sensul art. 61 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare şi art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Totodată, cu just temei a apreciat instanţa de fond că adeverinţa eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII B. probează, contrar celor susţinute de reclamantă prin acţiune, că în perioada 1944-1945 petenta a urma cursurile şcolii primare în localitatea Săcel, nefiind refugiată în localitatea Muntele Băişorii, susţinere reiterată prin cererea de recurs.
Cu referire la martorii propuşi de reclamantă, Înalta Curte împărtăşeşte convingerea instanţei de fond în sensul că aceştia sunt rude cu reclamanta, sora reclamantei are şi un interes în soluţionarea favorabilă a prezentei cauze, deoarece a formulat, la rândul său, cerere de acordare a drepturilor prevăzute de ordonanţă pentru aceleaşi împrejurări de fapt cu cele ce formează obiectul prezentului litigiu, iar declaraţia verişoarei reclamantei este contrazisă, cel puţin cu privire la perioada 1944-1945, de adeverinţa emisă de Şcoala cu clasele I-VIII B., la care s-a făcut referire anterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă V.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei civile nr. 302 din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5820/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5822/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
