ICCJ. Decizia nr. 6001/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6001/2013
Dosar nr. 5473/2/2011
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta Asociaţia Obştească Centrul de Protecţie a Drepturilor Fundamentale „S” din Republica Moldova - prin preşedinte P.A., în interes propriu şi în interesul fraţilor, surorilor şi copiilor săi precum şi a tuturor cetăţenilor români născuţi până la data de 28 iunie 1940, a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând obligarea acestuia să adopte o Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr. 21/1991, în sensul introducerii unui art. 111 cu următorul conţinut:
„(1) sunt şi rămân cetăţeni români toate persoanele născute în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, indiferent dacă au deţinut sau nu cetăţenia U.R.S.S.;
(2) sunt şi rămân cetăţeni români toate persoanele de etnie română (inclusiv persoanele care au cel puţin un ascendent de etnie română) care nu au dovada cetăţeniei române şi care domiciliază în afara hotarelor actuale ale României şi anume: a) care domiciliază actualmente pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice; b) care domiciliază actualmente pe teritoriul Ungariei, Bulgariei, Poloniei, Serbiei, Iugoslaviei, Albaniei, precum şi în oricare altă ţară europeană; aromânii, macedoromânii, meglenoromânii, în orice ţară ar domicilia;
(3) categoriile de cetăţeni indicaţi la punctele (1) şi (2) ale prezentului articol depun actele prevăzute de lege pentru a obţine actele de confirmare a calităţii de cetăţean român la instituţiile Guvernului României, care, conform prevederilor O.G. nr. 84 din 30 august 2001, acordă servicii comunitare de evidenţă a persoanelor.”
De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului să modifice şi alte articole ale Legii nr. 21/1991, consecinţă a modificării menţionate şi de a întreprinde măsurile prevăzute de actele normative care reglementează relaţiile Guvern - Parlament, pentru ca O.U.G. solicitată să fie publicată în M. Of. al României.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului, excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, ataşând răspunsurile la solicitările reclamantei.
Prin Sentinţa civilă nr. 290 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Obştească Centrul de Protecţie a Drepturilor Fundamentale „Sirius” din Republica Moldova prin preşedinte P.A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a solicitat pârâtului emiterea unui act administrativ, în sensul executării legii sau organizării executării legii, ci a solicitat emiterea unui act normativ, respectiv modificarea Legii nr. 21/1991, republicată.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că instanţa de contencios administrativ nu poate obliga o autoritate publică decât să emită un act administrativ, în ipoteza în care constată refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri cu privire la un drept sau interes legitim sau nesoluţionarea în termenul legal a unei asemenea cereri, nu să emită un act normativ, practic să legifereze într-un anumit domeniu, întrucât acest lucru depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti.
Guvernul poate emite ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă, în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţia României, însă instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea legală de a-l obliga să emită astfel de acte normative.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta Asociaţia Obştească Centrul de Protecţie a Drepturilor Fundamentale „Sirius” din Republica Moldova - prin Preşedinte P.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se susţine că, admiţând excepţia inadmisibilităţii şi respingând acţiunea ca inadmisibilă, Curtea de Apel Bucureşti ajunge eronat la concluzia că reclamanta nu a solicitat pârâtului emiterea unui act administrativ, în sensul executării legii sau organizării executării legii, ci a solicitat emiterea unui act normativ, respectiv modificarea Legii nr. 21/1991, republicată.
Recurenta mai arată că raportul juridic se poate naşte, modifica şi înceta numai în temeiul legii. Emiterea ordonanţei este un act administrativ cu caracter normativ, care vine anume pentru a modifica Legea nr. 21/1991 în sensul executării acesteia în concret.
Se mai susţine că cetăţenii români din acţiune, au dobândit cetăţenia română prin naştere, iar prevederile alin. (2) art. 5 din Constituţia României şi prevederile Legii nr. 21/1991 se referă la toţi cetăţenii români, care au dobândit cetăţenia română prin naştere, indiferent unde s-au născut.
Recurenta mai consideră că Legea nr. 21/1991 la rândul său, este tot un act normativ în sensul executării altei legi, cum este Constituţia şi ordonanţa de Guvern solicitată ar duce la executarea Legii nr. 21/1991, deoarece modul cum ea este executată referitor la categoriile de cetăţeni români vizaţi în acţiune, contravine Constituţiei României.
Potrivit prevederilor alin. (7) art. 1 din Legea nr. 554/2004: „persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ în condiţiile prezentei legi".
Prin aceste prevederi legiuitorul a inclus Guvernul în lista autorităţilor publice, a căror acte administrative, acţiunile ori inacţiunile pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, putând fi obligat de instanţă să emită un act administrativ individual sau cu caracter normativ, în condiţiile legii, cu excepţia ordonanţelor de urgenţă.
Recurenta mai susţine că instanţa în mod greşit a apreciat că nu se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru a constata refuzul nejustificat sau nesoluţionarea în termenul legal a cererii de a emite o ordonanţă de urgenţă cu consecinţa obligării Guvernului la emiterea unui asemenea act normativ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă fac parte conform art. 108 din Constituţia României din categoria actelor care se emit de Guvernul României.
Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituţia României care reglementează delegarea legislativă.
Prin urmare, Ordonanţele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern.
În perioada în care ordonanţele sunt în vigoare ele au aceeaşi putere ca şi legea.
Instanţa de contencios administrativ are competenţa potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate.
Trebuie precizat că, în baza art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii.
Ordonanţele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece prin ordonanţe Guvernul legiferează în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative.
Altfel spus, într-o anumită perioadă şi într-o anumită chestiune Parlamentul are dreptul constituţional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.
Ordonanţele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.
Legile şi ordonanţele sunt acte normative care nu pot forma obiectul controlului instanţei de contencios administrativ, întrucât acestea constituie sorgintea dreptului pozitiv.
În cauza de faţă, recurenta nu a solicitat emiterea unui act administrativ, în sensul executării legii sau organizării executării legii, ci a solicitat emiterea unui act normativ, respectiv modificarea Legii nr. 21/1991, republicată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia Obştească Centrul de Protecţie a Drepturilor Fundamentale „Sirius” din Republica Moldova - prin Preşedinte P.A., împotriva Sentinţei nr. 290 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5982/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6008/2013. Contencios → |
|---|
