ICCJ. Decizia nr. 652/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 652/2013
Dosar nr. 12058/44/2011
Şedinţa publică de la 8 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrata sub nr. 1208/44/2011 la Curtea de Apel Galaţi, reclamanţii B.A.M., în calitate de împuternicit al numitului C.C.M. şi M.D., împuternicit tot de C.C.M., au solicitat amendarea executorului judecătoresc C.D.C. potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acordarea despăgubirilor pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 214/2010 a Tribunalului Bihor in suma de 100.000 Euro si obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii in suma de 1.000 euro pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, în data de 29 martie 2011, au adresat executorului judecătoresc o cerere prin care solicitau punerea in executare a sentinţei civile nr. 214/2010 a Tribunalului Bihor, aceasta cerere fiind reiterata la data de 27 aprilie 2011 si 21 septembrie 2011.
S-a precizat că paratul nu a procedat la punerea in executare a titlului deţinut de reclamant, astfel că se impune admiterea acţiunii.
b) sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 429/2011, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului C.C.M. în contradictoriu cu pârâtul C.D.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Încheierea nr. 5152 din 21 octombrie 2010 pronunţata de Judecătoria Galaţi, a fost încuviinţata cererea formulata de executorul judecătoresc C.D.C. prin care solicita punerea in executare a sentinţei civile nr. 214/2010 pronunţata de Tribunalul Bihor, executare pornita la cererea creditorului C.C.M.
După emiterea somaţiilor, pârâtul din prezenta acţiune a început, la data de 15 noiembrie 2010, executarea silită a titlului creditorului, încheind procesul-verbal aflat la fila 20 din dosarul de executare.
Din conţinutul acestuia rezultă că executarea s-a amânat până la depunerea de către creditor a unei schiţe a imobilului în discuţie sau a unui raport de expertiza întocmit de o persoană autorizată.
Executarea titlului a mai fost programată la data de 22 martie 2011 si 29 martie 2011, ocazie cu care s-a constatat ca dl. C.C.M. este proprietarul suprafeţei de 184,59 mp teren insa imobilul supus executării este in suprafaţă de 650,38 mp teren.
În aceste condiţii, executorul a apreciat ca se impune formularea de către creditor a unei cereri pentru lămurirea înţelesului şi întinderii sentinţei civile nr. 214/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, in caz contrar este imposibila continuarea executării silite.
Creditorul a refuzat sa solicite lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executoriu, în schimb, prin reprezentanţi, a formulat o noua cerere de executare a aceluiaşi titlu.
Faţă de situaţia expusă, s-a apreciat că executorul judecătoresc nu se face vinovat de neexecutarea titlului, acesta precizând, cu ocazia deplasării la imobilul supus executării, că pentru a continua executarea, este necesară lămurirea înţelesului şi întinderii titlului creditorului.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.C.M.
Prin motivele de recurs s-au formulat critici asupra fondului litigiului, respectiv s-a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
La termenul de judecată de azi, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Galaţi, în soluţionarea prezentului litigiu.
Analizând excepţia invocată, Înalta Curte o găseşte fondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Conform art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Potrivit art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.
Cele două texte legale anterior citate nu au fost respectate de către judecătorul fondului cauzei.
Mai precis, investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Galaţi nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu a verificat dacă este competentă material să judece pricina.
Pentru că nu a fost stabilită potrivit legii competenţa instanţei, respectiv cu respectarea prevederilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., modificat, Înalta Curte poate invoca, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În privinţa acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă.
Obiectul litigiului l-a constituit aplicarea amenzii executorului judecătoresc C.D. şi obligarea la plata de despăgubiri pentru nesoluţionarea cererilor cu care a fost învestit.
În cuprinsul acţiunii, reclamantul a invocat ca temei de drept art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Obiectul acţiunii nu poate fi schimbat sau depăşit, însă temeiul ei juridic nu leagă instanţa care este îndreptăţită să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În exercitarea acestei competenţe legale, prima instanţă trebuia să observe că acţiunea se întemeiază pe refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini anumite atribuţii.
O astfel de cerere se soluţionează potrivit procedurii judiciare reglementate în mod expres prin Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor date de lege în sarcina executorului, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data când a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.
În speţă, se invocă neîndeplinirea obligaţiei de executare a titlului executoriu de către executorul judecătoresc, astfel că soluţionarea cererii este de competenţa Judecătoriei Galaţi.
De altfel, în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 se pot aplica o serie de sancţiuni unei autorităţi publice care a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ printr-o hotărâre judecătorească.
Actele executorului judecătoresc, pe de o parte, nu sunt acte administrative, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească, în sensul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care o autoritate publică să fi fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţa atacată cu trimiterea cauzei la Judecătoria Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C.M. împotriva Sentinţei civile nr. 429 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6391/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 680/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
