ICCJ. Decizia nr. 689/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 689/2013
Dosar nr. 851/39/2011
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 august 2011 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul H.L.M., în contradictoriu cu B. Suceava şi U.N.B.R. a solicitat să se dispună: anularea Deciziei nr. 35 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava; anularea Deciziei nr. 48 din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. şi obligarea Baroului Suceava la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Reclamantul şi-a motivat acţiunea arătând că, deţine una dintre funcţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ceea ce îi conferă dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. A mai arătat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat conţine dispoziţii restrictive, nepermise de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, aşa încât, în raport şi de soluţiile jurisprudenţiale, deciziile pârâtelor de condiţionare a primirii sale în profesia de avocat de susţinerea unui test echivalent unui examen scris, sunt nelegale.
În întâmpinările depuse la dosar pârâtele au arătat că, persoanele aflate în situaţia reglementată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, printre care şi reclamantul, au doar vocaţia şi nu dreptul absolut de a dobândi calitatea de avocat fără susţinerea unui examen / test de verificare a cunoştinţelor, aşa încât, sunt legale deciziile pârâtelor de a proceda la testarea candidatului în privinţa verificării cunoştinţelor referitoare la legislaţia profesiei de avocat.
Prin sentinţa nr. 438 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul H.L.M., în contradictoriu cu pârâţii B. Suceava şi U.N.B.R.
A anulat Decizia nr. 35/2011 a Consiliului B. Suceava şi Decizia nr. 48/2011 a Consiliului U.N.B.R. şi a obligat B. Suceava la emiterea unei decizii privind primirea reclamantului H.L.M. în profesia de avocat cu scutire de examen.
A respins, ca nefondată, cererea U.N.B.R. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 35 din 13 ianuarie 2011, confirmată prin Decizia nr. 48 din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R., B. Suceava, a respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Decizia a fost motivată, în sensul că, deşi reclamantul îndeplineşte condiţiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcţia de magistrat, aşa cum impun dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să îl facă nedemn pentru profesia de avocat şi cu toate că a fost invitat în faţa Consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, aşa cum impun imperativ dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi ale Hotărârii nr. 902/2010 ale Consiliului U.N.B.R., dispoziţii obligatorii pentru organele de conducere ale baroului, reclamantul şi-a exprimat, în scris, poziţia de a nu se prezenta la o asemenea verificare.
A constatat Curtea, din verificarea normelor legale incidente, că Legea nr. 51/1995-republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în redactarea în vigoare de la data depunerii cererii de către reclamant, prin art. 16 alin. (12) instituie ca regulă pentru primirea în profesia de avocat, examenul organizat de barou iar ca excepţie, scutirea de examen.
Art. 16 alin. (2) din aceeaşi lege, reglementând situaţia de excepţie, respectiv a primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen, stipulează condiţiile pentru ca excepţia să fie incidentă, respectiv: „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen ... lit. b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Sintagma „poate fi primit în profesie”, cuprinsă în prevederile art. 16 alin. (2) din aceeaşi lege, urmează a fi interpretată, în sensul că norma legală conferă un drept dar şi o obligaţie a Consiliului baroului, ca prin avocatul raportor, şi respectând procedura prevăzută de art. 18 – art. 21 alin. (1) din Statut, să efectueze investigaţiile pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Lege şi de Statut pentru primirea în profesia de avocat şi să decidă în consecinţă, asupra admiterii sau respingerii cererii astfel formulate.
Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Lege şi Statut pentru primirea în profesia de avocat, atestate în raportul întocmit de avocatul, raportor, în condiţiile şi cu respectarea normelor menţionate mai sus, conferă persoanei aflate în ipoteza reglementată de art. 16 alin. (2) din aceeaşi lege, dreptul de a fi primită în profesie şi la emiterea în acest sens, a unei hotărâri de către Consiliul baroului.
Posibilitatea conferită prin art. 21 alin. (2) din Statut, Consiliului baroului de a proceda la verificarea cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, şi detaliată la pct. 5 din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, se impune a fi interpretată şi aplicată prin raportare la prevederile art. 16 alin. (2) din lege, în sensul că, derularea sau nu a acestei etape şi respectiv exercitarea sau nu a acestei posibilităţi nu poate să aducă atingere dreptului conferit persoanei de a fi primită în profesia de avocat, în condiţiile în care îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 16 alin. (2) din aceeaşi lege.
A proceda la o altă interpretare a acestor norme statutare (act ce are forţă juridică inferioară legii) în sensul celor evocate de pârâte, ar însemna o adăugare inacceptabilă la condiţiile restrictive pe care Legea nr. 51/1995 a înţeles să le stabilească în mod expres pentru persoanele aflate în situaţia derogatorie prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege şi evident, la golirea de conţinut şi de eficienţă a acestor ultime prevederi legale.
În fine, Curtea a reţinut că din lecturarea considerentelor deciziilor emise de pârâte, reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege, situaţie atestată de pârâte, aşa încât, condiţionarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantului în vederea verificării cunoştinţelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor.
Recursurile declarate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii B. Suceava şi U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentele au invocat în esenţă faptul că norma reţinută de instanţă are un caracter supletiv care nu-i conferă reclamantului un drept necondiţionat de a accede la în profesia de avocat, ci doar o vocaţie care trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a cunoştinţelor legate de modul de organizare al acestei profesii.
Au mai susţinut recurentele că prima instanţă, în mod nejustificat a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanţă în cauză, dat fiind că faptul că îşi au originea într-un act juridic inferior supremaţiei legii.
O astfel de interpretare este greşită, în contextul în care textul menţionat nu vine în contradicţie cu norma supletivă din art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Totodată, recurenţii au invocat Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut „că legiuitorul a conferit organului de conducere al organizaţiei profesionale, Consiliului Baroului, o competenţă specială, un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul persoanelor enumerate limitativ.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Primirea în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen organizat de barou, iar la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen şi cel care până la data primirii a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care-l fac nedemn de profesia de avocat.
Această dispoziţie este considerată ca fiind o excepţie de la regula generală şi nu constituie un drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci numai o posibilitate, lăsând organelor abilitate ale Uniunii Avocaţilor să decidă pentru fiecare caz în parte.
Prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată şi modificată, instituie regula generală pentru primirea în profesia de avocat, examenul, dar şi excepţia-scutirea de examen.
Pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, legiuitorul a folosit sintagma „la cerere poate fi primit în profesie ...”.
Este evident că norma este supletivă şi nu imperativă, fiind la latitudinea organelor abilitate dacă cel care a formulat o astfel de cerere va beneficia sau nu de scutire de examen.
Refuzul nu trebuie însă să fie nejustificat şi acest aspect este analizat de instanţa de contencios administrativ.
În cauză, împrejurarea că intimatul reclamant nu s-a prezentat la susţinerea interviului, i-a determinat în mod legal pe pârâţi să refuze ca acesta să fie primită în profesie, fără examen.
Însăşi Legea nr. 51/1995, conferă acest drept de apreciere pârâţilor.
Prin urmare, pârâtul nu are un drept prevăzut de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Nicio dispoziţie legală nu interzice susţinerea unui interviu cu ocazia luării deciziei de intrare în profesia de avocat fără examen, astfel încât pârâţii au dreptul să intervieveze candidaţii.
Refuzul este nejustificat potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 nemodificată (în vigoare la data formulării cererii) dacă exprimarea explicită a voinţei de a nu rezolva cererea este făcută cu exces de putere.
La rândul său, excesul de putere era definit ca exercitarea dreptului de apărare prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
Aprecierea pârâţilor nu a încălcat drepturile intimatului reclamant, prevăzute de lege, deoarece Legea nr. 51/1995 nu califică scutirea de examen pentru intrarea în profesia de avocat ca un drept propriu-zis, ci numai condiţionat de acordul organelor de conducere.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate în recurs sunt întemeiate, motiv pentru care va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă U.N.B.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de B. Suceava şi de U.N.B.R. împotriva Hotărârii nr. 438 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul H.L.M., ca neîntemeiată.
Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 681/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7799/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
