ICCJ. Decizia nr. 7193/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7193/2013
Dosar nr. 28157/3/2012
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. şi C.A.S. a Municipiului Bucureşti, obligarea acestora la plata sumei de 164.920 lei, reprezentând indemnizaţiile de concedii medicale plătite salariaţilor în perioada 2007-2008, care au depăşit suma contribuţiilor datorate lunar, din bugetul F.N.U.A.S.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în perioada ianuarie 2007-decembrie 2008 a achitat indemnizaţiile de concediu medical integral şi a formulat cereri de restituire la care nu a primit nici un răspuns.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 158/2005 şi Legea nr. 263/2010.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 3601 din 10 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabileşte jurisdicţia asigurărilor sociale în ceea ce priveşte modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor, aspecte care privesc relaţia dintre beneficiarul indemnizaţiei care s-a aflat în concediu şi căruia se datorează indemnizaţia şi cel obligat la plata indemnizaţiei, respectiv angajator, sau o altă instituţie conform distincţiilor făcute de art. 36 alin. (3) din acelaşi text legal.
Modul de calcul al indemnizaţie priveşte tot relaţia dintre beneficiarul dreptului şi cel obligat la plată după distincţiile prevăzute de lege (art. 25, 30).
A reţinut tribunalul că litigiul de faţă are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi care depăşesc valoarea cotei de contribuţie datorate conform legii, însă nu priveşte nici modul de calcul şi nici plata indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.
Litigiile asimilate de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 jurisdicţiei asigurărilor sociale sunt cele născute din raportul juridic ce se stabileşte între angajator şi salariatul asigurat şi care privesc calculul şi plata acestor drepturi sociale.
Între angajator şi C.A.S.M.B. nu există un raport juridic care să conţină dreptul C.A.S.M.B. la indemnizaţii şi obligaţia reclamantei la calculul şi plata acestora. Singurul raport juridic dintre cei doi subiecţi amintiţi are ca obiect plata cotei de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii (art. 5, art. 4). Sumele plătite de angajator care depăşesc această cotă de contribuţie datorată la F.U.N.A.S.S. sunt supuse restituirii (art. 38). Aceste sume însă nu reprezintă “indemnizaţiile” reglementate de textul normativ ca drepturi ale salariaţilor asiguraţi.
Prin urmare, cererea dedusă judecăţii ţine de un raport juridic de drept fiscal, cum este definit de art. 21 C. proc. fiscal.
Tribunalul Bucureşti, constatând că prezentul litigiu nu intră în sfera materiilor date în competenţa jurisdicţiei asigurărilor sociale, ci în sfera contenciosului administrativ-fiscal, a apreciat că prezenţa pârâtei C.N.A.S. în litigiu atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, la acest moment procesual neputându-se aprecia asupra calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa nr. 2130 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că cererea de chemare în judecată priveşte cenzurarea unui act administrativ asimilat, anume refuzul autorităţii pârâte C.A.S. Municipiului Bucureşti de soluţionare a cererii reclamantei de restituire a unei contribuţii în cuantum mai mic de 500.000 lei, respectiv 164.920 lei, reprezentând indemnizaţiile de concedii medicale plătite salariaţilor în perioada ianuarie 2007-decembrie 2008.
Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării tribunalului, curtea de apel a constatat că în cauză operează criteriul valoric impus de textul de lege anterior menţionat, astfel că tribunalul este competent a soluţina acţiunea dedusă judecăţii.
În opinia curţii de apel, chiar şi în ipoteza în care ar fi fost incident criteriul rangului autorităţii pârâte, tot tribunalul ar fi fost competent să soluţioneze cererea de chemare în judecată, raportul juridic litigios născându-se practic între reclamanta şi pârâta C.A.S. a Municipiului Bucureşti, care este o autoritate publică locală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Verificând elementele acţiunii judiciare, Înalta Curte constată că în raport de obiectul acţiunii, ambele instanţe aflate în conflict au identificat corect materia contenciosului administrativ ca fiind incidentă.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C.A.S. a Municipiului Bucureşti la restituirea sumei 164.920 lei reprezentând indemnizaţiile de concedii medicale plătite salariaţilor în perioada 2007-2008, care au depăşit suma contribuţiilor datorate lunar, din bugetul F.N.U.A.S., solicitând să se constate ca nejustificat refuzul autorităţii publice de a da curs solicitării sale.
Este adevărat că reclamanta susţine că este vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de soluţionare a cererii sale, solicitarea însă priveşte restituirea contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată bugetului F.N.U.A.S.S., de 164.920 lei, operaţiune necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului ei legitim, în sensul art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar cu privire la o contribuţie fiscală (obligaţie bugetară) prevăzută de C. fisc., la art. 2 lit. c).
Cum recuperarea sumei de 164.920 lei are un caracter specific şi priveşte o obligaţie bugetară, ce urmează în general, regimul de drept comun prevăzut de C. proc. fisc., competenţa instanţei de contencios administrativ este stabilită în funcţie de suma contestată, după distincţiile de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii, şi nu în funcţie de rangul autorităţii publice care refuză să efectueze operaţiunea administrativă, după cum în mod corect a reţinut şi judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti.
Ca urmare, în raport de cuantumul contribuţiei în discuţie, situat sub pragul valoric de 500.000 lei, competenţa soluţionării cauzei aparţine, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. şi C.A.S. a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7178/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7394/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
