ICCJ. Decizia nr. 7394/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7394/2013
Dosar nr. 6372/2/2011
Şedinţa publică de la 21 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iulie 2011 reclamanta F.H.H., în nume propriu şi în numele membrilor săi, salariaţi ai SC H. SA, A.G., A.L., A.G., A.M., A.E., A.M.D., A.V., A.M., A.B.A., A.M., A.G., A.I., A.G., A.G.C., A.G., B.G., B.C., B.G., B.I., B.C.I., B.Ş., B.L., B.V.L., B.E., B.E., B.G., B.G., B.F., B.N., B.C., B.N., B.G., B.I., B.S., B.G., B.M., B.M., B.M., B.G.A., B.C.I., B.I., B.V., B.I., B.I., B.M.V., B.G., B.T., B.N., B.T., B.F., B.I.M., B.G., B.M., B.V., B.V.C., B.I., B.E., B.Ş.D., B.N.S., B.G.A., B.I., B. Reclamant B.N., B.T., B.I., B.L., B.A., B.P., B.V., B.G., B.D., C.C., C.M.C.N., C.Ş., C.F.L., C.G., C.I., C.D., C.M.C., C.N.C., C.Ş., C.D., C.T., C.V., C.I., C.N., C.V., C.D., C.I., C.I., C.N., C.C., C.E.D., C.I., C.I., C.M., C.T., C.I., C.C.L., C.A., C.D.N., C.L., C.G., C.L., C.L.A., C.V., C.C., C.M., C.P., C.T., C.V.V., C.A., C.I., C.G., C.P., C.D., C.S.F., C.C., C.G.D., C.C.C., C.E., C.G., C.I., C.N., C.I.V., C.G., D.C., D.I., D.M.D., D.Ş., D.D., D.D.L., D.V., D.I., D., D.M., D.R., D.V.I., D.M., D.P., D.G., D.I., D.A., D.N., D.G., D.D., D.C., D.M., D.P., D.R., D.S.M., D.G., D.I., D.A., D.V., D.Ş., D.A., D.C., D.C., D.I.S., D.I., D.M., D.R., D.S., D.A., D.I., D.M.D., D.N., D.A., D.A., D.N., E.S.I., E.L., E.S.H., E.L., F.A., F.G., F.A.M., F.C.M., F.M., F.I., F.N., F.C., F.I., G.G.M., G.F., G.A., G.V., G.N., G.G., G.M., G.G.D., G.J., G.I., G.N., G.A., G.C., G.D., G.F., G.C.I., G.M., G.D., G.R.C., G.T., G.V., H.C., H.D., H.C., H.I., I.D., I.O., I.G., U.I., U.S.Ş., I.D., I.D.M., I.G., I.R., I.P.C.M., I.M., I.S., I.C.V., I.G., I.I., I.L., I.M., I.V., I.A.M., I.A., I.F., I.O.F., I.A., J.R., J.A., J.I., L.C., L.M., L.V., L.I., L.D., L.N., L.V.C., L.M., L.M., R.L.V., L.D., L.I., L.A.E., L.I.C., L.C., L.D., L.I., L.A., L.M., L.D., L.G., L.M.M., M.M., M.I., M.G., M.I., M.S.I., M.D., M.F., M.I., M.S., M.I., M.A., M.C., M.M., M.M.A., M.N., M.P., M.A., M.I., M.P., M.A., M.F., M.M., M.A., M.D.N., M.D., M.S.I., M.V.N., M.V., M.I., M.P., M.C., M.T., M.D., M.V., M.L.D., M.V., M.Ş.M.M., M.V., M.R.N., M.T.M., M.N.A., M.I., M.C., M.P., M.D., N.I.S., N.Ş.I., N.I., N.I.C., N.A., N.G., N.C., N.M., N.M., N.M., N.W., N.I., N.N., N.C., N.G., N.A., O.C., O.C., O.O., O.V., O.C.F., O.I., O.T., O.A.M., O.V., O.M., O.G., O.G., O.L.P., P.M.G., P.V., P.E., P.I., P.C., P.P., Reclamant P.L., P.S.C.P.S., P.C., P.V., P.G., P.I., P.P., P.P., P.D.R., P.M., P.E., P.C., P.N., P.L., P.B., P.C., P.D., P.F., P.G., P.N., P.A., P.C.M., P.V., P.F., P.D.I., P.D., P.I., P.M., P.M., P.M.N., P.V., P.D., P.A., P.C., P.C., P.D., P.D.D., P.E.N., P.G., P.I., P.M., P.M., P.M., P.N.M. Prin, P.N., P.R., P.V., P.N., P.G., P.N., P.E., P.E., P.I., P.D., P.M., P.I.L. Prin Filiala, D.I., R.M., R.M., R.F., R.C., R.C., R.C., R.I., R.M.M., R.G., R.D., R.L., R.N., R.I.-Prin, R.M. Prin, R.C.A., R.N.R.G., R.Ş., R.M.L., S.E., S.F., S.D., S.I., Ş.D.E., Ş.M., S.A., S.G., S.N.A., S.N., S.R.I., S.A., S.M., S.N., S.N., S.I., S.V., S.G., S.I., S.M., S.M., S.M., S.S.G., S.C., S.P., S.R., S.E., S.T.R., S.P.M., Ş.N.C., S.G., S.L., S.V., S.I., S.M., S.D., S.N., S.N., S.V.S., S.V., T.C., T.C., T.T., T.N., T.M., T.M., T.V., T.I., T.C., T.D.I., T.D., T.I., T.I., T.N., T.O.S., T.R.L., T.I., T.R., T.M., T.A., T.I., T.S.I., T.V., T.I., T.I., T.M., T.I., T.D., T.I., T.S.G., T.L., T.V., T.M., T.I., T.V., T.C., T.E. Reclamant T.I., T.T., U.A., U.I., U.A., U.D., U.I., U.I., U.N., U.V., V.V., V.M., V.E., V.H., V.I., V.J.N., V.V., V.I., V.M., V.V., V.V., V.D., V.M., V.C., V.I., V.N., V.V., V.D., V.I., V.A., V.I., V.V., V.C., V.P., V.G., V.I.M., V.L., Z.D., Z.A., Z.G., A.C., B.A., B.M., B.G., B.M., B.C., C.A., C.G., D.M., D.V., D.F., D.R., D.M. Prin, G.I., G.L.E., G.C., G.L., I.C., N.Ş., N.G., N.N., P.S., P.G., P.M., P.V., P.M., P.F., P.E., P.I.N., P.I., P.M., P.F., R.E., R.G., R.S., S.D., S.D., S.D., S.M., S.A., S.D., V.C., V.I., V.M., A.E., A.G., A.E., A.D., B.C., B.C., B.I., B.C., B.L., B.C., B.F., B.M., B.E., B.E., B.G., B.G., B.G., B.V., B.M., B.S., B.A., C.R., C.C., C.N., C.C., C.A., C.N.C.G., C.I., C.M., C.E., C.C., D.V., D.M., D.V., D.I., D.G., D.M., D.G., D.E., D.G., D.G., E.M., F.V., F.C., F.F., G.G., G.N., G.C., G.I., G.C., G.I., G.P., H.I. Prin, I.I., I.V., J.I., J.N., L.I., L.I., L.D., L.L., L.L., L.O., L.F., L.P., M.O., M.G., M.A., M.A., M.D., M.D., M.A., M.C.M., M.I., M.G., M.M., M.M., N.V., N.E., N.V., N.A., N.M., N.M., N.A., N.N., N.A., O.I., O.O., P.M., P.D., P.G., P.A., P.C., P.D., P.M., P.G., P.L., P.G., P.E., P.G., P.M., D.H., P.N., P.I.P., P.I., P.A., P.G., P.I., P.V., P.N., P.A., P.F., P.G., P.M., P.I., S.E., S.C., S.D., S.E., S.V., S.V., S.D., S.E., S.A., S.M., S.C., S.C., S.D., S.I.I., S.I., S.L., T.G., T.L., T.M., T.P., T.I., T.O., T.M., T.N., U.M., V.G., V.P.I., V.D., V.G., V.A., V.G., Z.I., A.G., A.C., A.N., B.S., B.N., B.l., B.N., B.N., B.N., B.P., B.C., B.D., B.l., C.A., C.V., C.C., C.P., C.C., C.F., D.M., D.S., D.Ş., D.l., D.I., E.N., G.M., H.M., I.T., I.I., I.E., I.V., I.R., I.F., L.A., L.I., L.I., L.T., L.E., L.G., L.D.M.N., M.O., M.I., M.F., M.I., M.N., M.P., N.R., P.N., P.C., P.R., R.G., R.I., R.A., R.I., R.V., R.F., R.P., S.F., S.A., S.P., S.P., Ş.L., S.I., S.I., S.N., T.N., T.N., T.T., T.B., T.T., T.V., V.I., V.I., V.I., B.N., C.N., D.Ş., O.G., P.D., P.I., T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României constatarea nulităţii H.G. nr. 1202/2010.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în anul 2002 a fost aprobată O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei „A.R.”, act normativ care a dispus înlocuirea sistemului de preţuri, tarife şi penalităţi pentru utilizatorii resurselor de apă cu sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi în scopul asigurării veniturilor.
Art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002, modificată şi completată, la data adoptării H.G. nr. l202/2010, prevedea că valorile contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor stabilite în Anexele 5, 6 şi 7 ale actului normativ vor fi reactualizate de către Guvernul României printr-o Hotărâre de Guvern la propunerea autorităţii centrale din domeniul apelor.
Prin H.G. nr. 1202/2010, Guvernul României a majorat drastic valorile contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, valori care au fost stabilite anterior prin actul normativ, respectiv în Anexa nr. 6 a acestuia (iniţial Anexa nr. 5).
Legea nr. 108/2010 (în vigoare în iunie 2010) a modificat şi completat anexa nr. 6 la O.U.G .nr. 107/2002, stabilind conţinutul anexei şi valorile contribuţiilor specifice gestionării resursei de apă.
Neţinând cont de acest act normativ, prin H.G. nr. 1202/2010, Guvernul României a majorat valorile stabilite în acelaşi an printr-un act de putere juridică inferioară.
Reclamanţii au susţinut că prin acest act normativ s-au adus grave prejudicii societăţilor care utilizează resursele de apă întrucât costurile au fost majorate excesiv de către Guvern fără justificare legală, iar societăţile au fost puse în dificultate mai ales că întreaga conjunctură economică era şi este una defavorabilă activităţilor economice.
Au arătat că H.G. nr. 1202/2010 nu se limitează la reactualizarea valorilor contribuţiilor, aşa cum dispunea expres art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002, ci a intervenit în sensul modificării anexei nr. 6 astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 108/2010 (de modificare şi completare a O.U.G. nr. 107/2002).
În opinia reclamanţilor, un prim motiv de nulitate îl constituie faptul că pârâtul Guvernul României şi-a depăşit limitele de reactualizare a contribuţiilor şi a intervenit în voinţa legislativă a Parlamentului.
Au arăt că pct. A1 din Legea nr. 108/2010 se referă la râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate indiferent de deţinător, iar prin H.G. nr. 1202/2010 pct. A1 devine o comasare a pct. A1 şi A2 din lege, incluzând aici Dunărea prevăzută la pct. A2 şi adăugând apele din Marea Neagră ce nu erau prevăzute de lege.
Prin adoptarea H.G. nr. 1202/2010, pct. A3 din anexa 6 din Legea nr. 108/2010 a dispărut, fiind transformat în pct. A2, „resurse de apă din subteran”.
Alt motiv de nulitate priveşte încălcarea prin actul contestat a prevederilor art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 109/1997 şi art. 8 din Legea nr. 24/2000, în sensul că H.G. nr. 1202/2010 nu a fost supusă analizei Consiliului Economic şi Social.
Reclamanţii au susţin că H.G. nr. 1202/2010 încalcă şi prevederile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, potrivit cărora Guvernul României avea obligaţia să publice un anunţ referitor la acel proiect pe site-ul propriu sau prin mass media, să transmită proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au trimis cereri pentru primirea unor astfel de informaţii, să le primească propunerile şi opiniile, să organizeze întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ.
Conform art. 15 din HG nr. 561/2009, Secretariatul General al Guvernului nu a afişat proiectul de act normativ pe site-ul acestuia în vederea asigurării dreptului la consultare pentru societatea civilă, însoţit de documentul de politică publică aferent.
Sub acest aspect, s-a arătat că salariaţii SC H. SA sunt grav afectaţi în calitate de creditori ai acestei întreprinderi în condiţiile în care costurile au fost majorate de 5 ori prin actul contestat pentru operatorii economici producători de energie electrică în hidrocentrale (pct. 1.3 din Anexa 6, majorare de la 0,20 pe unitate de măsură la 1,20).
Creşterea costurilor pentru folosirea resursei de apă determinată de H.G. nr. 1202/2010, reprezintă în ponderea bugetului pe anul 2011 un procent de 10% din cheltuielile totale, procent ce este extrem de mare faţă de toate celelalte costuri ale societăţii.
De asemenea, au arătat că organizaţia sindicală are posibilitatea de a intenta o astfel de acţiune în numele salariaţilor, potrivit art. 28 din Codul de Dialog Social, în cauză fiind invocate drepturi ce rezultă din legislaţia muncii şi din contractul colectiv de muncă la nivelul SC H. SA, cu referire la stabilitatea raporturilor de muncă ale salariaţilor.
Organizaţia sindicală, potrivit art. 28 din Codul de Dialog Social are obligaţia de a iniţia acţiuni colective pentru protejarea drepturilor membrilor săi de măsurile economice şi sociale adoptate de Guvernul României mai ales că acestea privesc activitatea angajatorului.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii plângerii prealabile, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia nulităţii cererii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes şi în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin cererea precizatoare depusă la termenul din 06 octombrie 2011 reclamanta F.H.H. a menţionat că înţelege să se judece în contradictoriu cu SC H. SA, solicitând completarea cadrului procesual şi a depus la dosar numele membrilor de sindicat pentru care a formulat acţiunea.
Persoanele fizice A.N., S.D., B.G., M.G., C.I., D.I., Ş.D., C.V., S.D. şi M.N. au depus cerere de intervenţie în interes propriu prin care au solicitat constatarea nulităţii H.G. nr. 1202/2010.
La termenul de judecată din 06 octombrie 2011 SC F.P. SA a depus cerere de intervenţie în interes propriu solicitând anularea H.G. nr. 1202/2010 în calitate de acţionar al societăţii SC H. SA (fila 164).
La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, SC H. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
De asemenea SC H. SA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat anularea H.G. nr. 1202/2010.
Prin cererea formulată la termenul de judecată din 25 ianuarie 2012 reclamanta a solicitat restrângerea cadrului procesual în sensul că renunţă la judecata în contradictoriu cu SC H. SA având în vedere demersul acesteia în justiţie prin intervenţia în interes propriu.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare la completarea cererii de chemare în judecată prin care a invocat tardivitatea cererii modificatoare, excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile de către un număr de 814 salariaţi persoane fizice şi de către intervenienta SC H. SA, excepţia tardivităţii introducerii plângerilor prealabile de către intervenienţii persoane fizice şi de către SC F.P. SA, tardivitatea formulării cererilor de intervenţie în interes propriu, excepţia lipsei de interes a intervenienţilor.
În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată şi intervenţie ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din 21 martie 2012, Curtea a respins, în principiu, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de persoanele fizice şi a admis în principiu cererile de intervenţie în interes propriu formulate de către SC F.P. SA şi SC H. SA.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa nr. 2403 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate excepţiile: tardivităţii introducerii plângerii prealabile; nulităţii cererii de chemare în judecată; nulităţii cererii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant; lipsei calităţii procesuale active; lipsei de interes; neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanţii membri de sindicat; excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către intervenienta SC H. SA; tardivităţii formulării cererilor de intervenţie în interes propriu şi a lipsei de interes a intervenienţilor.
A respins excepţia tardivităţii cererii de completare a cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect;
Pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F.H.H. SA în nume propriu şi în numele salariaţilor săi în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii în interes propriu S.C H. SA şi SC F.P. SA ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţii
Excepţia tardivităţii introducerii plângerii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României este neîntemeiată,întrucât termenul de 30 de zile menţionat de Guvern cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost respectat de reclamanţi.
De la data de 10 decembrie 2010 (data publicării H.G. nr. 1202/2010 în M. Of. nr. 826) şi până la data de 11 ianuarie 2011, sunt 30 de zile având în vedere că potrivit art. 101 C. proc. civ. nu intră în calcul nici ziua când a început termenul şi nici ziua când acesta s-a sfârşit.
Excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, întemeiată pe art. 133 alin. 1 C. proc. civ., este neîntemeiată în raport de înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta SC F.H.H. SA, cuprinzând Tabelele cu numele şi semnăturile persoanelor fizice reclamante, aceste persoane fiind menţionate şi în citativ în calitate de reclamante.
Excepţia nulităţii cererii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, întemeiată pe art. 161 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, dreptul filialei SC F.H.H. SA de a reprezenta pe membrii săi de sindicat fiind reglementat de art. 28 din Codul de Dialog Social. Actul normativ permite organizaţiei sindicale să apere drepturile ce izvorăsc din dreptul muncii în faţa tuturor instanţelor şi nu numai a instanţelor de dreptul muncii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de Guvern este, de asemenea, neîntemeiată, în considerarea faptului că reclamanţii au invocat încălcarea dreptului la muncă prin încălcarea principiului stabilităţii raporturilor de muncă ale salariaţilor. În calitate de reclamanţi şi salariaţi ai SC H. SA, sunt titularii dreptului la muncă invocat prin acţiune rezultând astfel că au legitimitate procesuală în cauză.
Excepţia lipsei de interes a reclamanţilor a fost apreciată ca neîntemeiată raportat la cele reţinute anterior, deoarece aceştia sunt angajaţi la SC H. SA, iar prin aplicarea actului contestat sunt afectate drepturile şi interesele rezultate din raporturile de muncă.
Cu privire la excepţia tardivităţii completării cererii de chemare în judecată la termenul din 06 octombrie 2011, prima instanţă a constatat că excepţia a rămas fără obiect având în vedere că reclamanţii au renunţat la cererea de completare a cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către un număr le 814 persoane fizice membri de sindicat s-a constatat că este neîntemeiată în raport de menţiunea reclamantei SC F.H.H. SA făcută în conţinutul plângerii prealabile, în sensul că a formulat plângerea în nume propriu şi în numele membrilor săi de sindicat.
Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către intervenienta SC H. SA s-a constatat că este de asemenea neîntemeiată în raport de înscrisul depus la dosar de intervenientă din care rezultă că a parcurs procedura prealabilă în cauză, cererea fiind înregistrată din 30 noiembrie 2011.
A fost apreciată ca neîntemeiată şi excepţia tardivităţii formulării cererilor de intervenţie în interes propriu de către SC H. SA şi SC F.P. SA şi intervenienţii persoane fizice, cu motivarea că formularea plângerilor prealabile de către intervenienţii SC H. SA şi SC F.P. SA a fost făcută pentru a putea interveni într-o cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, dar cu încadrarea în termenul de un an de la data emiterii actului.
În calitate de intervenienţi nu se poate aprecia că au formulat tardiv plângerile prealabile.
Cu privire la intervenienţii persoane fizice s-a reţinut că aceştia nu au devenit parte în cauză prin respingerea, în principiu, a cererilor de intervenţie.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererilor de intervenţie în interes propriu de către SC H. SA şi SC F.P. SA s-a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată.
Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la introducerea cererilor de chemare în judecată şi nu expres la cererile de intervenţie în interes propriu.
Pentru cererile de intervenţie se aplică art. 53 C. proc. civ., în sensul că „cel care intervine va lua procedura în starea în care se află la momentul admiterii intervenţiei”.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar intervenienţii au luat procedura de la data admiterii în principiu a cererilor cu respectarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia lipsei de interes a intervenienţilor se constată că este, de asemenea, neîntemeiată.
Intervenienţii au invocat încălcarea drepturilor economice de a calcula costurile de producţie conform unor acte legale, actul contestat majorând aceste costuri în mod nelegal, cu afectarea activităţii societăţii.
În privinţa intervenientului SC F.P. SA s-a invocat încălcarea dreptului la dividende în cuantum legal, prin afectarea activităţii SC H. SA la care este acţionar.
Prin urmare, prima instanţă a constatat că intervenienţii au interes să intervină în cauză.
Pe fondul cererii de chemare în judecată şi al cererilor de intervenţie, prima instanţă a reţinut că SC F.H.H. SA este o organizaţie fără caracter politic constituită din sindicatele afiliate la F.S.L.I. P. din unităţile de producere a energiei electrice în hidrocentrale, din unităţile cu activităţi de mentenanţă, din unităţile de proiectare, din ramura de activitate precum şi din orice alte unităţi din sectorul energie.
În această calitate, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a H.G. nr. 1202/2010, pe motiv ca salariaţii uneia din societăţile vizate de actul administrativ sunt grav afectaţi în calitate de creditori ai acestei întreprinderi.
Salariaţii afectaţi reprezentaţi de organizaţia sindicală reclamantă au solicitat de asemenea constatarea nulităţii actului administrativ.
Prin H.G. nr. 1202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă s-a aprobat actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă prevăzute în Anexa nr. 5 la O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea A.N.A.R.
Cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă actualizat a fost prevăzut în anexa care face parte integrantă din hotărâre.
Cu privire la dreptul vătămat al reclamanţilor prin această Hotărâre de Guvern, prima instanţă a constatat că susţinerea reclamanţilor nu este dovedită.
Prin actualizarea contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apa ale celor trei sectoare energetice, energie electrică din termocentrale, energie electrică din centrale nucleare şi energie electrică din hidrocentrale, ponderea totală a costului apei în preţul energiei electrice livrate în Sistemul Energetic Naţional creşte de la 0,58% până la 1,65% impactul la populaţie fiind nesemnificativ întrucât această creştere are ca efect reducerea profitului (în speţă al SC H. SA) şi nu creşterea preţului de cost al energiei cum în mod eronat au susţinut reclamanţii, dar şi intervenienţii.
SC H. SA în cadrul căreia sunt angajaţi reclamanţii persoane fizice a avut în anul 2010 o producţie de energie electrică de 19,5 TW iar pe anul 2011 de 15,4 TW. În bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2010 (aprobat prin H.G. nr 320/2010) sunt incluse cheltuieli pentru acoperirea costurilor generate de H.G. nr. 1202/2010 şi a fost prefigurat un profit de 71,090 mii lei. Profitul realizat pe anul 2010 se cifrează la peste 500 mii lei.
Pentru anul 2011 proiectul de venituri şi cheltuieli al SC H. SA (aprobat prin H.G. nr. 401/2011) a avut în vedere că producţia de energie electrică a scăzut cu peste 20% dar acoperă integral cheltuielile cu apa brută şi cheltuielile de investiţii propuse şi s-a estimat o creştere a profitului cu 20% (la 85.000 lei).
Ca atare nu se poate vorbi despre o afectare a veniturilor SC H. SA destinate cheltuielilor de personal în care sunt incluse drepturile salariale ale reclamanţilor şi pe cale de consecinţă nu se poate identifica o încălcare a principiului stabilităţii dreptului la muncă în privinţa reclamanţilor prin actul contestat.
Susţinerea reclamanţilor şi intervenienţilor în sensul că prin H.G. nr. 1202/2010 s-a intervenit printr-un act cu putere juridică inferioară într-un act cu o putere juridică superioară, cu referire la O.U.G. nr. 107/2002, nu a fost reţinută în cauză.
Reclamanţii şi intervenienţii omit existenţa O.U.G. nr. 106/2010, care în Nota de fundamentare a menţionat necesitatea modificării structurii sistemului de contribuţii specifice de gospodărire a apelor odată cu aderarea României la U.E.
Primul principiu în gospodărirea apelor este recuperarea integrală a costurilor managementului apei (cantitativ şi calitativ). Contribuţiile specifice de gospodărire a resurselor de apă actualizate prin actul contestat reflectă nevoia de recuperare a costurilor managementului apei, aceste contribuţii făcându-se venit la bugetul A.N.A.R.
Această instituţie publică: A.N.A.R. administrează apele din domeniul public al statului şi infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor, iar costurile managementului apei trebuie recuperate în integralitatea lor conform principiului comunitar enunţat anterior.
Actualizarea contribuţiilor specifice efectuată de Guvernul României prin actul contestat a urmărit să asigure recuperarea în integralitate a acestor costuri, astfel că SC H. SA, acţionarul său Fondul Proprietatea ori salariaţii acesteia nu pot invoca încălcarea vreunui drept al lor din moment ce societatea are obligaţia de a suporta în calitate de utilizator (cel mai mare utilizator) 67% din costurile înregistrate.
Principiul recuperării costurilor a fost impus de Directiva cadru nr. 60/2000/ CE iar prin simpla emitere a O.U.G. nr. 107/2002, modificată prin Legea nr. 108/2010, nu se poate aprecia că principiul enunţat a fost satisfăcut.
Autorităţile române sunt obligate să ia măsuri ori de câte ori constată că există costuri impuse de menţinerea în siguranţă a S.N.G.A. şi S.N.V.H.H. şi să actualizeze cuantumul contribuţiilor pentru a fi recuperate de la utilizatori, actul contestat înscriindu-se în sfera măsurilor obligatorii ale României ca stat membru european.
Nu au fost reţinute nici susţinerile reclamanţilor şi intervenienţilor, potrivit cărora, Guvernul României a intervenit în structura anexei la Legea nr. 108/2010, pct. A1, A2 şi A3, în actul contestat nefiind stipulate asemenea menţiuni.
Cu privire la criticile reclamanţilor şi intervenienţilor în sensul că actul nu a fost supus analizei Consiliului Economic şi Social s-a reţinut că sunt neîntemeiate.
Acest organism este chemat să îşi dea avizul doar pentru acele acte normative cu aplicabilitate generală în domeniile de reglementare prevăzute de lege, iar rolul Consiliului Economic şi Social este consultativ şi nu obligatoriu astfel că lipsa avizului nu poate conduce la anularea actului administrativ.
Cu privire la încălcarea art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională s-a constatat că şi această critică adusă Hotărârii de Guvern este neîntemeiată.
Proiectele de acte normative la care se referă Legea nr. 52/2003 vizează acte ce reglementează cu caracter de noutate în domeniu iar nu acte administrative emise în aplicarea unui mecanism european obligatoriu dinainte cunoscut.
Actualizarea contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă reprezintă mecanismul economic în domeniul apelor ce se practică în România şi în statele U.E. în raport cu prevederile Directivei Cadru a Apei.
S-a constatat astfel că acţiunea organizaţiei sindicale şi a reclamanţilor salariaţi la un angajator utilizator de apă este neîntemeiată, actul administrativ contestat fiind emis în executarea obligaţiilor statului român rezultate dintr-o directivă obligatorie.
De asemenea, intervenienta SC H. SA poate invoca doar dreptul la acel profit care este conform legii, iar intervenientul Fondul Proprietatea poate invoca doar dreptul la dividendele aferente unui profit stabilit în cuantum legal
În concluzie, prima instanţă a reţinut că intenţia societăţii de a nu acoperi costurile în calitate de utilizator de apă în funcţie de volumele utilizate, deşi are această obligaţie (în calitate de beneficiar) înseamnă în fapt că doreşte să îşi majoreze profitul pe seama suportării de către stat a cheltuielilor ce îi revin, iar aceasta reprezintă o intenţie de a obţine un ajutor indirect de la bugetul statului (subvenţii mascate) care ar conduce la majorarea profitului în mod nelegal.
3. Recursurile declarate în cauză
Împotriva sentinţei curţii de apel au formulat recurs reclamanta F.H.H. Bucureşti (în nume propriu şi în numele membrilor săi),precum şi intervenienţii principali SC H. SA Bucureşti şi SC F.P. SA, recurenţii depunând ample memorii de recurs fundamentate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041C. proc. civ.
Sistematizând criticile prezentate de recurenţi în scopul unei redări coerente a conţinutului căilor de atac exercitate, Înalta Curte reţine că hotărârea fondului a fost combătută sub următoarele aspecte:
- au fost încălcate prevederile art. 13 lit. b) din Legea nr. 24/2000, actul normativ atacat nefiind integrat în ansamblul legislaţiei; toţi recurenţii au susţinut că hotărârea de guvern contravine dispoziţiilor O.U.G. nr. 107/2002; prin majorarea contribuţiilor în scopul atragerii de fonduri necesare activităţilor împotriva inundaţiilor, fonduri care ar fi trebuit să-şi aibă sursa în bugetul statului, se deturnează însăşi scopul sistemului de contribuţii în reactualizarea trebuia să aibă în vedere majorarea contribuţiei în raport de indicele de inflaţie comunicat de I.N.S., cum corect s-a procedat în cazul H.G. nr. 328/2010; nu s-au respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 36/2011 (ultima critică aparţine numai SC H. SA);
- a fost aplicată simplist Directiva C.E. nr. 60/2000; nu s-a observat că acest act european exista şi la momentul adoptării O.U.G. nr. 107/2002; dispoziţiile directivei au fost transpuse în legislaţia naţională prin Legea apelor nr. 107/1996 însă au fost ignorate de emitentul hotărârii; aceasta nu a fost fundamentată pe „o analiză economică a serviciilor de apă bazată pe o prognoză pe termen lung”, conform parag. 38 din directivă;
- instanţa a interpretat eronat dispoziţiile legale care îl obligau pe emitent la îndeplinirea unor operaţiuni procedurale prealabile adoptării hotărârii; în esenţă, toţi recurenţii susţin că lipseşte avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social pe care îl consideră necesar în raport de dispoziţiile art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 109/1997 şi că nu s-a respectat principiul transparenţei decizionale în administraţia publică; nu s-a obţinut avizul Oficiului Concurenţei potrivit anexei la O.U.G. nr. 36/2001, liniuţa 8 (critică formulată numai de recurenta SC H. SA);
- hotărârea nu este motivată corespunzător, în sensul că instanţa de fond s-a rezumat la a prelua argumentele Guvernului, fără a răspunde criticilor formulate de părţile adverse; unele considerente exced cadrului procesual şi limitelor învestirii şi reflectă aprecieri subiective, cum sunt cele referitoare la „intenţia urmărită prin promovarea acţiunii” ori „subvenţionarea mascată”; unele considerente sunt nerelevante, de ex. cel referitor la capacitatea societăţii de a suporta costurile suplimentare de producţie ca urmare a creşterii preţului materiei prime, apa;
- nu au fost examinate efectele actului administrativ, care a prejudiciat clar interesele tuturor recurenţilor prin scăderea profitului; intenţia de egalizare a preţurilor de producţie va conduce la înfrângerea concurenţei pe piaţă, prin crearea de către stat a unor mecanisme de aducere la acelaşi nivel a costurilor de producţie ale unor agenţi diferiţi.
4. Apărările Guvernului României
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 aprilie 2013, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În cuprinsul motivelor întâmpinării, emitentul actului administrativ atacat a reiterat toate excepţiile ridicate în faţa primei instanţe, insistând asupra ideii că acţiunea trebuia respinsă, însă ca efect al admiterii excepţiilor privind lipsa dovezii calităţii de reprezentat a F.H.H. pentru membrii sindicali, a lipsei calităţii procesuale active a acesteia, ori a lipsei interesului acestei părţi; a neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanţii persoane fizice şi intervenienţii principali; a tardivităţii formulării cererilor de intervenţie ori a lipsei de interes a intervenienţilor.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat în principal că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi a Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, actul normativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate şi de către Ministerul Justiţiei; de asemenea Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul hotărârii.
Explicând contextul în care a emis actul administrativ, intimatul a insistat pe ideea că realizarea programului de menţinere în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor nu era posibilă cu nivelul anterior al contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor. Respectând principiul recuperării costurilor impus de Directiva Cadru nr. 60/2000/ CE, transpus în legislaţia naţională, costurile necesare A.N.A.R. dimensionate la nivelul Normativului de Întreţinere şi Reparaţii (aprobat prin Ordinul M.M.D.D. nr. 819/2007) au fost alocate utilizatorilor în funcţie de volumele utilizate, SC H. SA fiind cel mai mare utilizator al resurselor de apă, reprezentând 67% din acestea.
5. Procedura derulată în recurs
La data de 12 aprilie 2013 recurenta SC H. SA a informat instanţa de judecată că prin sentinţa civilă nr. 7222 din 20 iunie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei societăţii, în prezent aflându-se în procedură de reorganizare judiciară sub administrarea Euro Insol Sprl, în calitate de administrator judiciar numit de instanţă.
Răspunzând la întâmpinarea formulată de Guvernul României, recurentele F.H.H. Bucureşti şi SC F.P. SA au susţinut, în principal, că toate excepţiile invocate sunt inadmisibile, în condiţiile în care autorul lor nu a formulat recurs împotriva sentinţei. Totodată au reluat toate apărările prezentate la judecata în primă instanţă asupra acestora.
Prin încheierea de la 7 iunie 2013, la solicitarea recurentelor s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, fiind ataşate la dosar punctul de vedere al A.N.A.R. şi Nota preliminară de fundamentare privind creşterea nivelului contribuţiei din domeniul gospodăririi apelor din 7 august 2009.
La dosarul cauzei au depus concluzii scrise recurentele F.H.H. Bucureşti şi SC F.P. SA, insistând asupra neîndeplinirii condiţiilor procedurale de emitere a actului administrativ. Au susţinut că nu a existat propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor şi nu s-a solicitat avizul Consiliului Economic şi Social. De asemenea, au arătat că actul nu „reactualizează” contribuţiile, ci le majorează nelegal fără o analiză economică detaliată, conform Anexei nr. III a Directivei nr. 60/2000.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentelor, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia.
Recurenta-reclamantă F.H.H. Bucureşti şi intervenienţii principali SC H. SA Bucureşti şi SC F.P. SA au supus controlului de legalitate H.G. nr. 1202 din 2 decembrie 2010, privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, act normativ publicat în M. Of., Partea I nr. 826 din 10 decembrie 2010.
După cum rezultă din expunerea de la pct. 2 al acestor considerente, prima instanţă a ajuns la concluzia că motivele de nelegalitate invocate nu au aptitudinea de a conduce la sancţiunea extremă a anulării actului, toate fiind considerate nefondate.
Această concluzie este corectă, ea fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, cu unele nuanţări în privinţa argumentaţiei, după cum se va detalia în cele ce urmează.
Referitor la excepţiile reiterate de Guvernul României
În cuprinsul întâmpinării sale, intimatul Guvernul României a reluat toate apărările formulate pe calea unor excepţii procesuale la judecata în primă instanţă, criticând modul în care acestea au fost soluţionate.
Cum această parte nu a declarat recurs, fiind satisfăcută de soluţia pronunţată pe fondul cauzei, Înalta Curte împărtăşeşte teza recurenţilor, potrivit căreia Guvernul României nu mai poate în acest stadiu procesual să solicite reformarea sentinţei ca efect al admiterii vreuneia dintre excepţiile invocate.
Pe de altă parte, Înalta Curte remarcă reluarea tale quale a susţinerilor din întâmpinarea depusă la curtea de apel, corect înlăturate de judecătorul cauzei cu o motivare punctuală, riguroasă, la adăpost de orice critică.
Referitor la cadrul normativ existent la momentul emiterii actului administrativ.
H.G. nr. 1202/2010 a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea A.N.A.R. şi ale art. 81 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, prevederi legale care la data respectivă aveau următorul cuprins:
Art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002: „Cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi penalităţilor este prevăzut în anexele nr. 5, 6 şi 7 şi se reactualizează periodic prin Hotărâre a Guvernului la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor.”
Art. 81 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996 - „(1) Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se aplică tuturor utilizatorilor. Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se stabileşte prin modificarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea A.N.A.R., aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cuantumul contribuţiilor, plăţilor, bonificaţiilor, tarifelor şi penalităţilor specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor.”
Totodată, relevantă este şi O.U.G. nr. 106/2010 pentru modificarea anexei nr. 4 la O.U.G. şi nr. 107/2002, act normativ adoptat la 2 decembrie 2010, publicat la 9 decembrie 2010, cu o zi înaintea hotărârii de guvern analizate.
Din preambulul acestei ordonanţe de urgenţă rezultă cu claritate elementele de fapt şi de drept care au impus recurgerea la această cale de reglementare, conform obligaţiei instituite prin art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, respectiv:
- „urgenţa realizării, în cel mai scurt timp, a lucrărilor de gospodărire a apelor, care au rol de apărare împotriva inundaţiilor şi de reducere a eroziunii costiere, prin utilizarea fondurilor europene;
- necesitatea demonstrării către Comisia Europeană a faptului că sunt asigurate sursele financiare pentru întreţinerea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor şi de reducere a eroziunii costiere, care vor finanţate prin fonduri europene;
- restructurarea sistemului de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă, potrivit dispoziţiilor Directivei nr. 2000/60/ CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, cu respectarea principiilor generale de dezvoltare durabilă, precauţie şi prevenţie, conform cărora beneficiarul şi poluatorul plătesc;
- ţinând cont de faptul că întârzierea promovării prezentului act normativ ar conduce la neîndeplinirea obligaţiilor asumate de România ca stat membru al U.E. şi la întârzierea absorbţiei fondurilor europene necesare realizării lucrărilor de gospodărire a apelor, care au rol de apărare împotriva inundaţiilor şi de reducere a eroziunii costiere, lipsa acestor lucrări având efecte negative asupra mediului.”
În acest context, subliniat şi dezvoltat de altfel în Nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern, ţinând cont de faptul că veniturile A.N.A.R. se obţin prin aplicarea sistemului de contribuţii tuturor utilizatorilor de apă, s-a observat că marii consumatori (cu o pondere de peste 90% din totalul consumului) asigură doar 52% din aceste venituri.
Ca urmare, respectând principiul „beneficiarul plăteşte” au fost stabilite noile valori ale contribuţiilor, în principal, în funcţie de volumele utilizate de operatorii economici.
Respectându-se întru totul noua structură a sistemului de contribuţii specifice de gospodărire a apelor şi serviciile comune de gospodărire a apelor configurată în Anexa 4 la O.U.G. nr. 107/2002, în forma modificată prin O.U.G. nr. 106/2010, s-a ajuns, într-adevăr, ca pentru operatorii economici producători de energie electrică prin hidrocentrale cuantumul contribuţiilor să crească de la 0,26 lei/1000 mc (conform H.G. nr. 328/2010) la 1,10 lei/1000 mc. În acelaşi timp, pentru operatorii economici producători de energie electrică prin termocentrale, cuantumul contribuţiei a scăzut de la 44,74 lei/1000 mc la 24,00 lei/1000 mc.
În acest punct Înalta Curte consideră necesar a examina două dintre criticile esenţiale ale recurenţilor, care vizează procedeul Guvernului de a stabili un nivel al contribuţiei „nejustificat de mare” în raport de H.G. nr. 328/2010 care avusese acelaşi obiect de reglementare, publicată în M. Of. la data de 29 aprilie 2010 şi, mai important în economia cauzei, aplicarea „necorespunzătoare” a prevederilor Directivei Parlamentului şi a Consiliului European nr. 60/2000/ EC privind stabilirea unui cadrul de acţiune comunitar în domeniul politicii apei.
În privinţa primului aspect enunţat, Înalta Curte apreciază că este de domeniul evidenţei că adoptarea O.U.G. nr. 106/2010 şi reaşezarea Sistemului de contribuţii specifice pe o nouă bază, în vederea menţinerii în siguranţă a S.N.G.A., au impus emiterea unei noi Hotărâri de Guvern pentru stabilirea noului nivel al contribuţiilor.
Directiva Cadru privind Apa, indicată anterior, a fost transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996.
Practic, principiile indicate în art. 9 din Directivă, invocat de recurente, care reglementează Recuperarea cheltuielilor pentru serviciile de apă: „1.Statele Membre trebuie să ţină seama de principiul recuperării cheltuielilor serviciilor de apă inclusiv cheltuielile din punct de vedere al mediului şi de resurse, având în vedere analizele economice conform Anexei III şi în particular, în concordanţă cu principiul poluatorul plăteşte” se regăsesc în dispoziţiile art. 80-82 din Legea apelor.
Astfel fiind, la nivel naţional s-a legiferat un sistem de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi având la bază principiile recuperării costurilor pentru managementul apelor, respectiv: „utilizatorul plăteşte” şi „poluatorul plăteşte”.
Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte constată că nivelul contribuţiilor stabilit prin actul atacat nu s-a realizat arbitrar, ci a avut în vedere nota preliminară de fundamentare privind creşterea nivelului de contribuţii din domeniul gospodăririi apelor întocmită de A.N.A.R. încă din 7 august 2009 (filele 232-237, dosar recurs), precum şi realitatea necontestată, surprinsă în Nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern, potrivit căreia veniturile asigurate din mecanismul existent până la momentul respectiv nu permiteau realizarea programului de menţinere în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor din administrarea A.N.A.R., decât în proporţie de 38%.
În plus, soluţia de echilibrare a costurilor producătorilor de energie electrică prin hidrocentrale cu costurile producătorilor de energie electrică prin termocentrale şi centrală nucleară apare ca fiind justificată şi prin lipsa unui impact semnificativ în preţul final al energiei electrice plătit de consumator.
Sintetizând la acest punct, Înalta Curte reţine că nu s-a făcut dovada emiterii actului administrativ cu exces de putere - în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme - Guvernul României exercitându-şi dreptul de apreciere în limitele impuse de interesul public urmărit, cu respectarea principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative.
Referitor la formalităţile procedurale anterioare
Recurenţii au susţinut că iniţiatorul actului normativ nu a fost autoritatea publică centrală în domeniul apelor; că hotărârea de guvern este nelegală pentru că lipsesc avizele Oficiului Concurenţei ori al Consiliului Economic şi Social; ori că nu s-a respectat obligaţia de publicare a unui anunţ referitor la proiectul actului normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002 şi art. 81 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, procedura de reactualizare a cuantumului contribuţiei debutează cu „propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor”.
Contrar opiniei recurentei F.H.H. Bucureşti, statutul de autoritate centrală în domeniu îl are M.M.S.C. iar nu A.N.A.R., care funcţionează, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea A.N.A.R., „în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor”.
Cum iniţiatorul actului normativ a fost ministerul, rezultă că această critică nu are nicio consistenţă.
Nici în privinţa „avizului Oficiului Concurenţei” susţinerile aceleiaşi recurente nu pot fi primite, în condiţiile în care această instituţie publică şi-a încetat activitatea odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2003 atribuţiile sale fiind preluate de M.F.P., iar avizul la care se referă O.U.G. nr. 36/2001 priveşte „preţuri şi tarife reglementate” după cum se indică în chiar titlul actului normativ, iar nu contribuţii.
Referitor la motivul de nelegalitate constând în lipsa avizului Consiliului Economic şi Social, Înalta Curte observă că potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 7 din Legea nr. 109/1997, în forma în vigoare la momentul adoptării hotărârii de guvern, numai iniţiatorii proiectelor de acte normative care priveau domeniile enumerate la art. 5 din acelaşi act normativ „au obligaţia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social”. Or, domeniile indicate la lit. a) şi b) ale art. 5, în care au susţinut recurenţii că s-ar încadra obiectul de reglementare al actului normativ atacat, se referă la: „a)restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale”, respectiv „b) privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici”.
În mod evident, actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă nu poate fi circumscrisă niciuneia dintre ipotezele redate anterior şi, de altfel, nici pentru anterioarele hotărâri de guvern cu obiect de reglementare identic, a căror legalitate nu a fost contestată, nu s-a solicitat un astfel de aviz.
Jurisprudenţa invocată de recurentă cu privire la această chestiune nu este pertinentă, câtă vreme în cauzele respective, prin prisma domeniului reglementat, era obligatorie solicitarea avizului.
Totodată, va fi înlăturat considerentul curţii de apel potrivit căruia fiind vorba de un aviz consultativ solicitarea acestuia nu era obligatorie, reţinându-se doar argumentaţia anterior expusă.
În fine, recurentele au susţinut şi că nu s-au respectat regulile procedurale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în sensul că proiectul actului normativ nu s-a publicat pe site-ul iniţiatorului său iar intimatul a afirmat, conform menţiunii din secţiunea a 7-a pct. 1 a Notei de fundamentare, că „proiectul de act normativ a fost supus comentariilor publicului prin publicarea pe pagina de internet a M.M.P., la adresa www.mediu.ro”.
Instanţa de recurs nu a putut identifica la adresa indicată anunţul în discuţie şi, în condiţiile în care intimatul Guvernul României nu a prezentat dovezi în susţinerea afirmaţiei sale, trebuie considerat că prevederile art. 6 din legea amintită nu au fost respectate.
Cu toate acestea, câtă vreme recurenţii nu pot demonstra că au suferit vreo vătămare ca efect al nepublicării intenţiei de adoptare a unui nou act normativ de actualizare a contribuţiilor, această unică omisiune, în sine, nu are aptitudinea de a atrage sancţiunea drastică a anulării actului administrativ.
Ca urmare, cu această motivare, va fi înlăturată şi această critică. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 2579 din 20 iunie 2008 invocată la acest punct cu titlu de jurisprudenţă de către recurentul SC F.P. SA nu poate conduce la concluzia scontată de acesta, întrucât în cauza respectivă considerentele care au atras anularea actului normativ au vizat lipsa avizului consultativ. Împrejurarea că nu fuseseră respectate nici aceleaşi dispoziţii ale art. 6 din Legea nr. 52/2003, deşi este amintită de instanţa de recurs, nu a avut valoarea unui considerent decizoriu.
Referitor la efectele actului administrativ
În esenţă, recurenţii critică soluţia fondului pentru omisiunea de a examina ansamblul efectelor generate de intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern atacate.
După cum se observă din prezentarea de la pct. 2 al acestor considerente, curtea de apel a analizat în mai multe paragrafe consecinţele majorării costurilor de producţie deşi, în raport de unicul obiect al cauzei: anularea unui act administrativ normativ, această analiză nu era necesară. Legalitatea unui act administrativ normativ se examinează prin raportare la cadrul normativ contemporan emiterii sale iar nu în funcţie de efectele pe care le-a generat aplicarea sa ulterioară.
Referitor la motivarea sentinţei curţii de apel
În general, motivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate de Curtea de apel satisface exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 6 § 1 din Convenţia Europeană, reuşind să răspundă coerent şi convingător la problemele multiple pe care le-au ridicat în faţa sa reclamanta şi intervenienţii principali.
Cu toate acestea, după cum s-a arătat în cele ce preced, unele considerente au fost parţial ajustate de instanţa de control judiciar iar altele chiar înlăturate.
În această din urmă categorie trebuie incluse şi considerentele referitoare la intenţia societăţii reclamante de a nu acoperi costurile în calitate de utilizator de apă; la dorinţa de a-şi majora profitul pe seama suportării de către stat a cheltuielilor ce îi revin; ori la intenţia de a obţine o subvenţie mascată.
Toate aceste considerente exced limitelor învestirii instanţei de judecată şi, prin urmare, o motivare adecvată trebuie să le excludă.
7.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., observând că niciunul dintre motivele de recurs nu poate conduce la o altă soluţie, se vor respinge toate recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de F.H.H. Bucureşti în nume propriu şi în numele membrilor săi, SC H. SA Bucureşti şi SC F.P. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2403 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7193/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7530/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
