ICCJ. Decizia nr. 7226/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7226/2013
Dosar nr. 7079/2/2012
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 septembrie 2012, reclamanta SC O.M.V.P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând contravaloare accize achitate, aferente produsului exportat, în subsidiar, obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de restituire depusă în data de 20 iulie 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere.
În fapt, reclamanta a arătat că în temeiul art. 20642 C. fisc. şi a pct. 98.1 din Normele de aplicare a C. fisc. (în vigoare la momentul solicitării de restituire), a depus la A.N.A.F., D.G.A.M.C. cererea de restituire a accizelor, înregistrată în data de 20 iulie 2011, prin care a solicitat restituirea accizelor aferente cantităţii de produs exportat, în valoare de 2.103.547,41 RON, la care a revenit cu adresa înregistrată la A.N.A.F., D.G.A.M.C. în data de 13 iulie 2012, neprimind nici un răspuns, suma solicitată nefiind restituită până în prezent.
A arătata reclamanta că potrivit art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cererile depuse de contribuabili se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare şi, în ciuda faptului că îndeplinea condiţiile legale pentru a i se restitui contravaloarea accizelor plătite pentru produsele exportate, depunând şi toate documentele justificative, nu a primit niciun răspuns din partea pârâtei.
Pârâta A.N.A.F. a depus, la data de 1 noiembrie 2012, întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, privind obligarea sa la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând contravaloare accize.
În subsidiar, a solicitat pe fondul cauzei, respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6307 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii fiind respinsă cererea reclamantei SC O.M.V.P. SA, de obligare a pârâtei A.N.A.F., D.G.A.M.C. la restituirea sumei ca inadmisibilă.
A fost obligată pârâta la soluţionarea cererii de restituire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea penalităţilor de 1.000 RON/zi de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că cererea de obligare a pârâtei la plata sumei implică soluţionarea cererii adresate organului fiscal de către instanţă, pe baza actelor depuse de reclamantă, fără ca în speţă să fie efectuate verificările ce se impun cu privire la efectuarea operaţiunilor de recepţie a produselor accizabile transportate în regim suspensiv şi pentru stabilirea cuantumului accizelor ce fac obiectul cererii de restituire.
S-a reţinut că, în condiţiile în care cererea de recunoaştere a dreptului la restituirea accizelor şi plata sumelor respective nu a fost soluţionată de autoritatea publică competentă, intimata reclamantă justifică în acest moment vătămarea dreptului la soluţionarea cererii.
Curtea de apel a constatat că partea are la îndemână un remediu procedural eficient, solicitând în subsidiar obligarea pârâtei la soluţionarea cererii, prin posibilitatea de a cere obligarea autorităţii la efectuarea operaţiunii administrative/emiterea actului administrativ într-un termen scurt, sub sancţiunea penalităţilor.
Având în vedere aceste considerente şi prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 70 din O.G. nr. 92/2003, considerând că depăşirea termenului legal s-a realizat pentru o perioadă care nu poate fi considerată rezonabilă, în condiţiile în care autoritatea pârâtă nu a dovedit faptul că a realizat toate demersurile necesare pentru verificarea aspectelor de fapt ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii, Curtea de apel a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil obligând pârâta la soluţionarea cererii de restituire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea penalităţilor de 1.000 RON/zi de întârziere.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe au reclamanta au formulat recurs reclamanta SC O.M.V.P. SA şi pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă A.N.A.F. a considerat că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a arătat că în mod greşit a fost obligată la soluţionarea cererii sub sancţiunea aplicării unor penalităţi de întârziere în situaţia în care cererea a fost transmisă către A.N.V. în vederea verificării efectuării operaţiunilor de recepţie.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin recursul formulat de recurenta-reclamantă SC O.M.V.P. SA s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de fond soluţionând procesul fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce priveşte capătul 1 al cererii de chemare în judecată.
Procedura în fața instanței de recurs.
La data de 15 octombrie 2013 prin Serviciul Registratură s-a depus din partea recurentei-reclamante o notă prin care s-a adus la cunoştinţa instanţei că D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. a restituit suma solicitată în cererea de restituire din data de 20 iulie 2011.
S-a arătat că cererea de obligare a D.G.A.M.C. la plata către reclamantă a sumei de 2.103.547,41 RON care a dus la formarea Dosarului nr. 7079/2/2012 a rămas fără obiect.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea cererilor de recurs, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise şi, în consecinţă, a se modifica hotărârea instanţei de fond în sensul constatării cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În fapt, reclamanta SC O.M.V.P. SA, în temeiul art. 20642 C. fisc. şi a pct. 98.1 din Normele de aplicare a C. fisc. (în vigoare la momentul solicitării de restituire), a depus la A.N.A.F., D.G.A.M.C. cererea înregistrată din 20 iulie 2011, prin care a solicitat restituirea accizelor aferente cantităţii de produs exportat, în valoare de 2.103.547,41 RON.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu cererea reclamantei prin care s-a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.103.547,41 RON, reprezentând contravaloare accize achitate, în subsidiar, obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de restituire depusă în data de 20 iulie 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere.
Prin adresa recurentei-reclamante depusă în recurs la data de 15 octombriie 2013 prin Serviciul Registratură, s-a adus la cunoştinţă că D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. a restituit suma solicitată în cererea de restituire din data de 20 iulie 2011.
S-a arătat că cererea de obligare a D.G.A.M.C. la plata către reclamantă a sumei de 2.103.547,41 RON care a dus la formarea Dosarului nr. 7079/2/2012 a rămas fără obiect.
Adresei i-a fost ataşată şi nota din 5 iulie 2013 privind restituirea/rambursarea unor sume emisă de Ministerul Finanţelor Public, A.N.A.F., D.G.A.M.C. din care rezultă îndeplinirea obligaţiei de restituire a accizelor.
Pentru aceste considerente, având în vedere că prin plata efectuată a fost stinsă obligaţia recurentei-pârâte, plată ce a echivalat cu o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei, Înalta Curte va admite recursurile în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC O.M.V.P. SA şi de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 6307 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5802/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 7431/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
