ICCJ. Decizia nr. 7567/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7567/2013
Dosar nr. 781/32/2011
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 13 decembrie 2011 şi precizată în cererea depusă la 16 martie 2012, reclamantul P.V. a solicitat anularea în parte a Raportului de evaluare nr. 122769/G/II din 28 noiembrie 2011 întocmit de pârâta A.N.I., în sensul de a se anula constatarea care a condus la soluţia dispusă faţă de existenţa indiciilor referitoare la posibila săvârşire, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, a infracţiunii de conflict de interese, prevăzută şi pedepsită de art. 2531 C. pen., ca urmare a aprobării achiziţiilor de medicamente şi materiale sanitare în valoare de 512.149 lei de către Consiliul Judeţean Neamţ şi unităţile subordonate acestuia de la SC C.C.F. SRL, în cadrul căreia fiica sa deţine calitatea de administrator.
Nelegalitatea raportului de evaluare a fost invocată pentru faptul că nu a fost verificată incidenţa dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 161/2003 care reglementează expres conflictul de interese privind aleşii locali.
Conform acestui text de lege, conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali sau judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 46 din Legea nr. 215/2001, nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, fini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului local.
Reclamantul a arătat că, din această perspectivă trebuia să fie analizat regimul juridic al conflictului de interese, ceea ce ar fi determinat concluzia că nu se poate reţine existenţa unui conflict de interese între calitatea sa, de preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, prin atribuţiile specifice şi dreptul de vot în şedinţele consiliului şi calitatea fiicei sale, de asociat şi administrator la SC C.C.F. SRL, deoarece:
- toate cele 22 de contracte reţinute în raportul de evaluare nu au făcut obiectul unei hotărâri a consiliului şi deci iniţierea, încheierea sau executarea lor nu au fost în competenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, fiind încheiate de SC C.C.F. SRL cu persoane juridice aflate în subordinea consiliului judeţean, dar în coordonarea ministerelor de resort, care sunt ordonatori în achiziţiile publice pentru produsele şi serviciile necesare activităţii proprii ca autorităţi contractante;
- toate cele 3 achiziţii directe făcute de C.Ş.E.I., „A.R.” Piatra Neamţ nu reprezintă acte juridice, fiind simple fapte de comerţ, interpuneri în circulaţia mărfurilor.
Nelegalitatea raportului de evaluare a fost invocată şi faţă de lipsa vinovăţiei reclamantului cu privire la inadvertenţele din declaraţiile de interese pe care le-a depus în anii 2010 şi 2011, arătându-se că:
- În declaraţia de interese pe anul 2010, omisiunea sesizată este reală, dar se datorează faptului că a aflat târziu de respectivele contracte după postarea lor pe site-ul Consiliului Judeţean Neamţ, precum şi faptului că, a avut convingerea că acestea nu pot face obiectul unui potenţial conflict de interese;
- În declaraţia de interese pe anul 2011, omisiunea s-a datorat faptului că a luat cunoştinţă de existenţa contractelor de muncă din mass-media, după postarea declaraţiei pe site-ul Consiliului Judeţean Neamţ şi a solicitat fiicei sale rezilierea contractelor respective, ceea ce s-a şi realizat la data de 22 iulie 2011, astfel că, nu se mai impunea rectificarea declaraţiei, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 176/2010.
Pârâta A.N.I. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că, raportul de evaluare contestat reprezintă numai sesizarea organului de cercetare penală şi în consecinţă, actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului nu este un act administrativ care produce efecte juridice proprii, spre deosebire de raportul de evaluare prin care s-a stabilit existenţa unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi. Intimata a învederat că, numai un asemenea raport de evaluare poate face obiectul controlului jurisdicţional pe calea acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 176/2010.
La data de 10 februarie 2012, Fundaţia Română - E.H., în calitate de organism acreditat să furnizeze servicii sociale, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei A.N.I. şi a solicitat respingerea acţiunii în anulare formulată de reclamant.
Cererea de intervenţie accesorie a fost respinsă de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea dată în şedinţa publică de la 16 martie 2012, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 49 C. proc. civ.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 66/23 martie 2012, prin care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ şi a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantul P.V.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, cu motivarea că, deşi prin raportul de evaluare atacat în cauză nu s-a constatat existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul, nu sunt fundamentate susţinerile pârâtei că raportul respectiv nu reprezintă un act administrativ potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu ar produce efecte juridice prin el însuşi, nu ar crea, nu ar modica şi nu ar stinge raporturi juridice, fiind doar un act de sesizare a organului de urmărire penală, în înţelesul dat de prevederile art. 221 şi art. 223 C. proc. pen.
Judecătorul fondului a reţinut că, actul inspectorului de integritate de a dispune sesizarea organelor de urmărire penală nu poate produce mai multe efecte decât cele recunoscute de lege, având valoarea unei veritabile sesizări penale, care nu poate fi anulat de instanţa de contencios administrativ, deoarece indiferent de modul de sesizare a organului de urmărire penală (plângere sau denunţ, conform art. 221 şi art. 223 C. proc. pen.), numai acesta poate dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, în temeiul art. 228 C. proc. pen.
Observând că, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 176/2010, fapta preşedintelui consiliului judeţean de a emite un act administrativ cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi sancţionată doar de legea penală, dacă aceasta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, instanţa de fond a considerat că, în mod justificat, inspectorul de integritate a procedat la comunicarea raportului de evaluare întocmit cu privire la reclamant numai către organele de urmărire penală, iar nu şi către organele competente să aplice sancţiuni disciplinare.
Pe fondul cauzei, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că raportul de evaluare nr. 122769/G/II din 28 noiembrie 2011 a fost întocmit de pârâta A.N.I. cu respectarea dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 45, art. 74 şi următoarele din Legea nr. 393/2004, art. 103 - 104 din Legea nr. 215/2001.
Raportat la acest cadru legislativ, s-a reţinut că aleşii locali sunt obligaţi să menţioneze expres situaţiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale, întrucât în calitatea lor de reprezentanţi ai colectivităţii locale, au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu bună - credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi de colectivitatea care i-a ales.
Faţă de definiţia legală a conflictului de interese şi de atribuţiile exercitate de reclamant în calitate de preşedinte al consiliului judeţean, s-a avut în vedere că, potrivit reglementării cuprinse în anexa nr. 2 a Legii nr. 176/2010, acesta avea obligaţia de a menţiona contractele, inclusiv cele de asistenţă juridică, consultanţă sau civile, obţinute sau aflate în derulare în timpul exercitării funcţiilor sau demnităţilor publice, finanţate de la bugetul de stat, local şi din fonduri externe ori încheiate cu societăţi comerciale cu capital de stat sau unde statul este acţionar majoritar/minoritar, beneficiarii acestor contracte (titularii, soţul, soţia sau rudele de gradul I ale titularului).
În cadrul evaluării efectuate de către agenţia pârâtă, în urma verificării documentelor transmise de diverse instituţii şi autorităţi publice, s-a stabilit că SC C.C.F. SRL, al cărei administrator este fiica reclamantului, a încheiat în perioada 21 iunie 2008 - 30 septembrie 2011 contracte de achiziţie pentru livrare de medicamente şi materiale sanitare cu mai multe unităţi subordonate Consiliului Judeţean Neamţ, ceea ce nu s-a negat de către reclamant.
De asemenea, s-a stabilit că, pe baza referatelor nr. 14.033 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 1431 din 7 februarie 2011 aprobate de reclamant, Consiliul Judeţean Neamţ a achiziţionat medicamente şi materiale sanitare de la aceeaşi societate comercială administrată de fiica reclamantului.
Apărările reclamantului că raporturile juridice analizate, concretizate în cele 22 de contracte şi cele 3 achiziţii nu fac obiectul unei hotărâri a consiliului judeţean au fost respinse de prima instanţă, cu motivarea că, în exercitarea atribuţiilor legale, preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte şi funcţia de ordonator principal de credite, ceea ce implică de asemenea următoarele competenţe:
- întocmirea proiectului bugetului local şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar;
- supunerea acestor proiecte spre aprobarea consiliului judeţean;
- urmărirea modului de realizare a veniturilor bugetare şi propunerea consiliului judeţean de a adopta măsurile necesare pentru încasarea acestora la termen.
În consecinţă, s-a apreciat că, prin prisma funcţiei pe care a exercitat-o, reclamantul avea obligaţia să cunoască despre existenţa contractelor încheiate în perioada 2010 - 2011 de Consiliul Judeţean Neamţ sau de instituţii aflate în subordinea acestuia cu societatea comercială administrată de către fiica sa.
Astfel, s-a avut în vedere că, un număr mare de contracte nu a fost precizat în cele două declaraţii de interese din 11 octombrie 2010 şi din 14 iunie 2011, ceea ce ar putea justifica interesul personal de natură patrimonială al reclamantului, în afară de simpla legătură de rudenie cu fiica sa, în beneficiul căreia au fost încheiate contractele analizate în evaluarea conflictului de interese.
În acest sens, s-a reţinut că legiuitorul nu a impus ca interesul personal de natură patrimonială să influenţeze în mod efectiv îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor, ci doar ca acest interes să aibă aptitudinea de a influenţa exercitarea atribuţiilor.
Judecătorul fondului a considerat că, având cunoştinţă de existenţa respectivelor contracte şi achiziţii publice (chiar dacă nu de numărul lor total), reclamantul a avut posibilitatea ca, prin simplul fapt că firma fiicei sale obţine beneficiu din derularea unor contracte încheiate cu consiliul judeţean şi cu unităţi subordonate, să anticipeze că deciziile sale, respectiv modul cum îşi exercită atribuţiile nu mai pot fi percepute ca imparţiale, transparente, date cu respectarea principiului integrităţii şi că primează interesul public în raport cu interesul său personal de natură patrimonială.
În stabilirea conflictului de interese, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă împrejurările în care au fost încheiate respectivele contracte, în sensul dacă a fost sau nu respectat regimul juridic privind încheierea lor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul P.V., solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiuni şi anulării parţiale a raportului nr. 122.769/G/II din 28 noiembrie 2011 întocmit de A.N.I.
Ca prim motiv de recurs, s-a invocat aplicarea greşită a Legii nr. 176/2010, arătându-se această lege specială nu exceptează funcţia de preşedinte de consiliu judeţean de la posibila aplicare a unei sancţiuni disciplinare, cum eronat s-a reţinut în hotărârea atacată, cu indicarea greşită ca temei de drept a dispoziţiilor art. 26 lit. h) sau a dispoziţiilor art. 29 alin. (4), care nu se regăsesc în cuprinsul legii.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că soluţia pronunţată este lipsită de temei legal şi este rezultatul unei confuzii între existenţa conflictului de interese şi existenţa indiciilor privind un eventual conflict de interese.
În dezvoltarea acestei critici, s-a arătat că, deşi judecătorul fondului a reţinut că inspectorul de integritate nu poate constata conflictul de interese şi nu poate întocmi un raport de evaluare prin care să constate altceva decât indiciile unui posibil conflict de interese, prin hotărârea pronunţată a constatat un conflict de interese concret, reţinând ca neechivoce şi necenzurabile aspectele din raportul de evaluare întocmit cu privire la posibilul conflict de interese.
Recurentul a învederat că instanţa de fond nu a fost sesizată cu verificarea existenţei sau inexistenţei conflictului real şi concret de interese, ci doar cu verificarea veridicităţii situaţiei expuse în raportul de evaluare şi care privea indiciile unui posibil conflict de interese.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată şi pentru interpretarea greşită dată dispoziţiilor art. 103 şi art. 104 din Legea nr. 215/2001, arătându-se că acestea nu prevăd obligaţia reţinută de judecătorul cauzei ca preşedintele consiliului judeţean să cunoască existenţa contractelor încheiate de instituţiile din subordinea consiliului în alte situaţii decât în urma întocmirii unor rapoarte de audit de către compartimentul audit public intern şi control financiar intern şi de gestiune, care este serviciul de specialitate aflat în subordinea directă a preşedintelui consiliului judeţean.
În acest sens, s-a precizat că, în prezenta cauză, nu numai că nu există un raport de audit al compartimentului de specialitate cu privire la legalitatea contractelor şi a achiziţiilor, dar nu există nici măcar o constatare a Camerei de Conturi a Judeţului Neamţ care să fi pus sub semnul îndoielii legalitatea acestor contracte.
În ultimul motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere definiţia legală a conflictului de interese şi atribuţiile concrete ale preşedintelui consiliului judeţean, respingând fără temei următoarele apărări referitoare la:
- lipsa atribuţiilor preşedintelui consiliului judeţean în încheierea contractelor de către instituţiile din subordinea consiliului judeţean, în urma organizării unor licitaţii în baza O.U.G. nr. 34/2006, iar nu prin atribuire directă;
- cunoaşterea existenţei acestor contracte de către preşedintele consiliului judeţean numai după publicarea lor pe site-ul instituţiilor din subordinea consiliului judeţean;
- faptul că sumele alocate pentru aceste contracte au fost stabilite în abstract, respectiv pentru categorii de cheltuieli şi nu pentru contracte nominale, astfel că aprobarea dată de consiliul judeţean pentru bugetul fiecăreia dintre aceste instituţii a avut în vedere categoriile de cheltuieli bugetare şi nu provizionarea unor contracte nominale;
- natura juridică a celor trei achiziţii publice, în sensul că, acestea reprezintă simple fapte de comerţ şi nu acte juridice;
- inadvertenţele din declaraţiile de interese depuse pe anii 2010 şi 2011 se datorează cunoaşterii cu întârziere a existenţei contractelor, fără nicio intenţie de ascundere a acestei situaţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va menţine hotărârea recurată, substituind însă motivarea primei instanţe, în sensul considerentelor de fapt şi de drept care vor fi expuse în prezenta decizie.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Acţiunea în anulare adresată instanţei de contencios administrativ are ca obiect Raportul de evaluare nr. 122.769/G/II din 28 noiembrie 2011, prin care intimata A.N.I. a dispus, în baza dispoziţiilor art. 10 lit. e), lit. f) şi art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice următoarele cu privire la sesizările conexate sub nr. 110.098/A/II din 6 octombrie 2011:
2. Sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către P.V. a infracţiunilor de conflict de interese, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2531 C. pen. şi fals în declaraţii, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen.
3. Comunicarea raportului de evaluare către P.V.
În fapt, s-a reţinut că, recurentul P.V., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, nu a menţionat în declaraţiile de interese, completate şi depuse la 11 octombrie 2010 şi la 14 iunie 2011, contractele de achiziţie încheiate de fiica sa, administrator al SC C.C.F. SRL, în perioada 2010 2011 cu mai multe unităţi din subordinea Consiliului Judeţean Neamţ, existând indicii temeinice de săvârşire a infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că, din aprobarea dată de către recurentul P.V. pentru achiziţionarea de medicamente şi materiale sanitare de Consiliul Judeţean Neamţ şi instituţiile subordonate acestuia de la SC C.C.F. SRL, administrată de fiica recurentului, rezultă indicii referitoare la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2531 C. pen.
Din înscrisurile noi depuse în recurs, rezultă că prin Ordonanţa din 29 noiembrie 2012, în Dosarul nr. 1099/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată ca urmare a sesizării A.N.I., s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de P.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsită de art. 2531 C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei, avându-se în vedere valoarea modică a achiziţiei de produse farmaceutice în sumă de 200 lei, în baza referatului nr. 1431 din 7 februarie 2011 şi în sumă de 442 lei, în baza referatului nr. 14.033 din 17 noiembrie 2009, precum şi faptul că, prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret, fapta este lipsită în mod vădit de importanţă;
- neînceperea urmării penale faţă de P.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese sub aspectul laturii obiective, cu motivarea că, la încheierea contractelor între SC C.C.F. SRL şi unităţile din subordinea Consiliului Judeţean Neamţ, recurentul P.V., în calitate de preşedinte al consiliului judeţean, nu a îndeplinit un act şi nu a participat la luarea unor decizii, pentru că acele contracte au fost încheiate de conducătorii unităţilor respective, în calitatea lor de ordonatori secundari de credite ai acestor unităţi care au fost autorităţi contractante, în sensul prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică;
- disjungerea şi declinarea cauzei faţă de P.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248 şi art. 292 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra - Neamţ.
Prin Raportul de evaluare nr. 39.102/G/II din 16 septembrie 2013 întocmit de A.N.I. în urma evaluărilor efectuate în lucrarea privind pe P.V., având funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, s-a constatat că, pentru perioada 17 iunie 2008 (dată validării mandatului) - 17 iunie 2012 (data încetării mandatului) nu au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor şi s-a dispus clasarea lucrării nr. 110098/A/II din 6 octombrie 2011.
Atât Ordonanţa din 29 noiembrie 2012, cât şi raportul de evaluare nr. 39102/G/II din 16 septembrie 2013 au fost întocmite pentru finalizarea procedurii iniţiate prin sesizarea emisă de A.N.I. în Raportul de evaluare nr. 122769/G/II din 28 noiembrie 2011,în baza dispoziţiilor art. 10 lit. f) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.
Conform acestei reglementări, inspectorii de integritate întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităţilor, precum şi, după caz, a legislaţiei contravenţionale sau penale.
Aceeaşi lege prevede în art. 21 alin. (1) că, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, dacă inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate să conteste raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ, dar controlul jurisdicţional nu poate fi exercitat pe fondul cauzei în situaţia prevăzută de art. 10 lit. f din aceeaşi lege, când inspecţia de integritate a întocmit raport de evaluare motivat de identificarea unor elemente de încălcare a legislaţiei penale, sens în care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru efectuarea de cercetări specifice.
În consecinţă, Legea nr. 176/2010 garantează efectivitatea dreptului de acces liber la justiţie, reglementând expres posibilitatea persoanei supuse evaluării de a contesta la instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii, dar în cazul raportului de evaluare prin care se dispune numai sesizarea organelor de urmărire penală, judecătorul fondului a calificat corect natura actului ca fiind o veritabilă sesizare penală, asupra căruia se poate pronunţa exclusiv organul de urmărire penală.
Ca argument în acest sens s-a reţinut întemeiat ca fiind norma cuprinsă în art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, care prevede că, rapoartele de evaluare transmise organelor fiscale, organelor de urmărire penală, comisiei de cercetare averilor, precum şi instituţiilor prevăzute la art. 26 din lege, vor fi obligatoriu evaluate de aceste instituţii, inclusiv sub aspectul propunerilor, şi se vor lua, de urgenţă, şi cu precădere, măsurile care se impun, potrivit competenţelor legale.
Recunoscând persoanei supuse evaluării dreptul de acces liber la justiţie, indiferent de conţinutul raportului de evaluare, ceea ce s-a şi avut în vedere la respingerea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, judecătorul cauzei s-a considerat însă greşit investit a se pronunţa şi asupra fondului litigiului, prin stabilirea în concret a conflictului de interese, fără a observa că, prin raportul dedus judecăţii nu s-a constatat existenţa unui asemenea conflict, ci numai existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către recurentul - reclamant a infracţiunii de conflict de interese, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2531 C. pen.
Instanţa de fond a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, analizând elementele de fapt şi de drept care definesc existenţa unui conflict de interese, în sensul prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003, deşi un asemenea conflict nu a fost constatat prin raportul de evaluare nr. 122.769/G/II din 28 noiembrie 2011, întocmit de către intimata A.N.I. numai pentru sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea efectuării cercetării penale sub aspectul infracţiunilor de fals în declaraţii şi de conflict de interese.
Critica formulată sub acest aspect în recurs se dovedeşte a fi întemeiată, cu atât mai mult cu cât, Ordonanţa din 29 noiembrie 2012 şi Raportul de evaluare nr. 39.102/G/II din 16 septembrie 2013, depuse ca înscrisuri noi în recurs, confirmă natura juridică a raportului dedus judecăţii, de sesizare a organului de cercetare penală, pentru care controlul jurisdicţional prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu poate fi exercitat pe fond cu privire la existenţa unui conflict de interese.
Stabilirea unui alt regim juridic pentru raportul de evaluare contestat în cauză nu este însă de natură să determine o altă soluţie pentru acţiunea formulată de recurentul - reclamant, constatându-se că acest raport a produs efectele prevăzute de lege, în sensul că, a fost supus evaluării de către organele competente, conform prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, prin întocmirea Ordonanţei din 29 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a Raportului de evaluare nr. 39.102/G/II din 16 septembrie 2013, prin care a fost clasată lucrarea conexată sub nr. 110098/A/II din 6 octombrie 2011 cu privire la recurentul - reclamant P.V.
Ca urmare a clasării lucrării nr. 110098/A/II din 6 octombrie 2011, pentru care a fost întocmit iniţial raportul atacat în prezenta cauză, se constată că, se impune menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii în anulare, nemaifiind actual interesul procesual, ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune în justiţie. Din acest motiv, se constată că nu se mai impune a fi examinate nici celelalte critici formulate în recurs şi care vizează argumentele reţinute de prima instanţă pe fondul cauzei, care urmează a fi suplinite de cele expuse anterior în prezenta decizie.
Pentru considerentele care au fost expuse şi care vor înlocui motivarea din hotărârea atacată, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.
În baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.V. împotriva sentinţei nr. 66 din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7562/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7041/2013. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
