ICCJ. Decizia nr. 7570/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7570/2013
Dosar nr. 411/44/2012
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 411/44/2012 reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâtele Universitatea S.H. si M.E.C.T.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună obligarea primei pârâte să-i elibereze diploma de licenţă promoţia 2009, iar ce-a de a doua pârâtă să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licenţă.
Pârâta M.E.C.T.S. prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia calităţii procesuale active a reclamantului reţinând că procedura de eliberare a avizelor necesare formularelor tipizate implică numai instituţiile de învăţământ superior particulare acreditate, M.E.C.T.S. şi SC R. SA şi nicidecum absolvenţii universităţii respective.
Pârâta Universitatea S.H., prin întâmpinare a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile legale fata de reclamant.
Considerând că vinovat de neeliberarea diplomei se face M.E.C.T.S., a formulat cerere de chemare în garanţie a acestei instituţii solicitând obligarea acesteia sa aprobe tipărirea formularelor diplome de licenţă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 433 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta M.E.C.T.S., a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a M.E.C.T.S. formulată de pârâta Universitatea S.H.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S., în sensul că a fost obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licenţă.
Instanţa a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licenţă promoţia 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia invocată, cât şi cererea de chemare în garanţie sunt nefondate.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că reclamantul este absolvent al facultăţii de drept, promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, iar M.E.C.T.S. a refuzat în mod constant să dea avizul pentru tipărirea formularelor diplomelor de licenţă, constatând astfel că reclamantul este îndreptăţit să solicite obligarea la emiterea avizului.
Instanţa a constatat că Universitatea S.H. a făcut dovada că a făcut demersuri pentru obţinerea avizului, însă acţiunile sale au rămas fără rezultat.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, Curtea a respins-o ca nefondată, întrucât M.E.C.T.S. are deja calitatea de pârâtă, reclamantul solicitând obligarea acesteia să avizeze tipărirea formularelor pentru diplomele de licenţă.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor, se face printre altele şi cu diploma de absolvire, care în baza disp. art. 20 din lege se poate solicita Senatului instituţiei de învăţământ superior.
Aşa cum rezultă din cap. VII din Metodologia de desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta Universitatea „S.H.”, aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptăţite diploma de licenţă.
Din adeverinţa emisă de pârâta Universitatea „S.H.” rezultă că reclamantul a fost admis să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverinţa din care a rezultat că este licenţiat în drept.
Referitor la specializarea urmată de reclamant, pentru care instituţia de învăţământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, Curtea a constatat că prin metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor din 21 mai 2009, aceasta informează opinia publică despre faptul că „Universitatea S.H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăţilor sale”.
Curtea a constatat că şi al doilea capăt de cerere este întemeiat având în vedere că pentru tipărirea diplomelor de licenţă instituţia de învăţământ are nevoie de avizul M.E.C.
3. Recursurile formulate de Universitatea S.H. şi M.E.N.
Prin cererea de recurs formulată, Universitatea S.H. a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că în mod greşit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de universitate.
S-a susţinut că cererea de chemare în garanţie este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinţei recurate, în condiţiile în care eliberarea diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S. în calitate de autoritate competentă şi chemat în garanţie.
Pentru aceste considerente, s-a susţinut că chemarea în garanţie a M.E.C.T.S. este o necesitate obiectivă, deoarece diploma de licenţă se emite numai cu avizul M.E.C.T.S., existând o interdependenţă între cele două obligaţii menţionate în cereri, respectiv cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, în raport de competenţa fiecărei autorităţi.
Prin cererea de recurs formulată de M.E.C.T.S. s-a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul M.E.C.T.S. a invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., respectiv faptul că sentinţa a fost pronunţată de instanţa de fond cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Recurentul a susţinut că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu, conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. S-a arătat că aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
S-a susţinut că prin hotărârea pronunţată, care a stabilit că anumite programe de studii nu au nevoie de obţinerea acreditării prevăzute de lege, instanţa de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S. şi Instituţiilor de Învăţământ superior, depăşind astfel limitele puterii judecătoreşti.
Recurentul M.E.C.T.S. a invocat în susţinerea cererii şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior şi nu a ţinut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.
S-a arătat că instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu structurile şi specializările universitare cu formele de învăţământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speţei.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, ca instanţă de fond, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată se referă la obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomei de licenţă, suplimentul la diploma de licența, iar pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
Înalta Curte reţine că pârâta Universitatea „S.H.” este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Prin Legea nr. 443/2002 a fost înfiinţată Universitatea „S.H.” din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Înalta Curte a reţinut că Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
În speţă, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.
Văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, constatând că prin cererea introductivă a fost sesizată o instanţă de la domiciliul reclamantului, Înalta Curte va respecta alegerea de instanţă formulată de reclamant, conform normei legale arătate.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Universitatea S.H. şi M.E.N. împotriva sentinţei nr. 433 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7571/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7037/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
