ICCJ. Decizia nr. 77/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 77/2013
Dosar nr. 7498/2/2011
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul D.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Locală de Pensii Sectorul 4, anularea adreselor nr. 3814/1584 din 16 iulie 2010 şi nr. 110237/2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că aceste adrese conţin neadevăruri şi că statul nu trebuie să salarizeze funcţionari care manipulează un pensionar prin astfel de adrese.
Prin sentinţa civilă nr. 7000 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Locală de Pensii Sectorul 4.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în cazul de faţă, deşi nu se indică temeiul de drept al cererii, ne aflăm în ipoteza în care reclamantul solicită anularea în tot a unor acte - adresele nr. 3814/1584 din 16 iulie 2010 şi nr. 110237/2011 - prin care se consideră vătămat în drepturile recunoscute de lege.
Curtea de apel a constatat că adresele nr. 3814/1584 din 16 iulie 2010 şi nr. 110237/2011 emise de cele două pârâte nu sunt acte administrative, întrucât nu sunt emise în regim de putere publică, în scopul executării legii şi nu dau naştere, nu modifică, nu sting raporturi juridice.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul D.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că adresele emise de cele două pârâte nu sunt acte administrative.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În cauza de faţă, adresele nr. 3814/1584 din 16 iulie 2010 şi nr. 110237/2011 chiar dacă sunt emise de o autoritate publică nu sunt acte administrative, acestea reprezentând simple răspunsuri la petiţiile şi sesizările formulate de reclamant.
De altfel, în motivele de recurs nici nu se arată care ar fi motivele pentru care actele contestate sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, iar sentinţa recurată este legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinţei civile nr. 7000 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 8/2013. Contencios → |
|---|
