ICCJ. Decizia nr. 80/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 80/2013
Dosar nr. 229/2/2011
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea pârâţilor să-i analizeze, să-i verifice şi să-i acorde certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că participarea sa activă la revoluţie (alături de mulţi revoluţionari care au certificate de revoluţionari) şi la evenimentele din timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 este de notorietate.
Reclamantul a susţinut că instituţiile abilitate au avut obligaţia să-i acorde şi din oficiu certificat de revoluţionar dar au refuzat nejustificat să-i elibereze actul doveditor deşi a făcut numeroase demersuri în acest sens, atât în temeiul Legii nr. 42/1990 cât şi în temeiul Legii nr. 341/2004.
Pârâtul S.S.P.R. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia tardivităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia prematurităţii acţiunii şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 7009 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii, tardivităţii, prescripţiei dreptului la acţiune, lipsei procedurii administrative prealabile şi a prematurităţii acţiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere autorităţilor pârâte în temeiul Legii nr. 341/2004 pentru a se aprecia că este vorba de un refuz al pârâţilor de a soluţiona cererea reclamantului.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere tip de preschimbare a certificatului doveditor, eliberat în perioada 1990-1997 la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisia pentru Cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, datată la 09 iunie 2010, dar această cerere nu rezultă că a fost înregistrată la S.S.P.R. conform accepţiunii dată de Legea nr. 554/2004, (art. 12) sintagmei legale de cerere „certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică.”
Din modul în care reclamantul a formulat solicitarea în instanţă rezultă că în fapt, doreşte o hotărâre judecătorească de obligare a pârâţilor să analizeze situaţia sa şi să-i acorde un certificat doveditor al calităţii de revoluţionar.
În raport de această situaţie, Curtea de Apel a constatat că excepţiile invocate sunt neîntemeiate şi a analizat pe fond cererea reclamantului.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a constatat că nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului S.S.P.R. deoarece atât Legea nr. 42/1990 cât şi Legea nr. 341/2004 au reglementat atribuţii exclusive în sarcina acestei autorităţi în analizarea, verificarea, acordarea şi preschimbarea certificatelor de revoluţionar de natura celui solicitat de reclamant.
De asemenea, nu s-a reţinut că acţiunea este inadmisibilă în baza argumentelor aduse de pârât, în sensul că, în temeiul Legea nr. 341/2004 nu pot acorda certificate conform Legii nr. 42/1990 de Luptător Remarcat prin fapte deosebite întrucât sunt aspecte ce ţin de fondul cauzei.
Excepţia tardivităţii acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât pârâtul a motivat excepţia pe faptul că Legea nr. 42/1990 nu mai este în vigoare şi Comisia constituită în temeiul acestei legi şi-a încetat activitatea.
Pentru aceleaşi considerente a fost respinsă şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de S.S.P.R. cu aceeaşi motivare.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii administrative prealabile s-a reţinut că este neîntemeiată fiind motivată pe art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 care se referă la refuzul de nepreschimbare certificat de revoluţionar, iar reclamantul a solicitat eliberarea unui certificat de revoluţionar pentru prima dată.
Conform Legii nr. 554/2004 în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri nu se cere parcurgerea unei proceduri prealabile fiind suficientă o cerere adresată autorităţii pârâte.
Este reală situaţia că nu rezultă înregistrarea unei cereri la autoritatea pârâtă dar acest aspect nu poate fi încadrat la neparcurgerea unei proceduri prealabile.
În speţă reclamantul nu a dobândit în temeiul Legii nr. 42/1990 un certificat de revoluţionar, astfel că prevederile Legii nr. 341/2004 nu îi sunt aplicabile.
Susţinerile reclamantului că a făcut numeroase demersuri la autorităţile pârâte (deşi nedovedite) nu pot fi apreciate ca fiind refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri a reclamantului întrucât după abrogarea Legii nr. 42/1990 a dispărut şi temeiul legal de solicitare a unor certificate de revoluţionar.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere autorităţilor pârâte în temeiul Legii nr. 341/2004 pentru a se aprecia că este vorba de un refuz al pârâţilor de a soluţiona cererea.
O a doua critică a instanţei de fond este aceea că aceasta nu a avut în vedere petitul acţiunii, respectiv obligarea celor două pârâte la analizare, verificare şi acordare de certificate de revoluţionar, dacă sunt întrunite condiţiile respective, pe de o parte, iar pe de altă parte nu a luat în considerare nici dispoziţiile Legii nr. 341/2004 la art. 10 alin. (2) unde „prin asimilare”, se dobândeşte o nouă calitate de revoluţionar (dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea în vigoare), luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite îşi pierd calitatea, dobândind astfel o nouă calitate, respectiv de Participant la Revoluţia Română din Decembrie 1989.
De asemenea, recurentul mai susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere nici dispoziţiile O.U.G. nr. 184/1999, unde activitatea Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 (care acorda certificate de revoluţionar) ce şi-a încetat activitatea la 13 mai 1997, este preluată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Prin întâmpinare, intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Pe fondul cauzei, intimatul - pârât a arătat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989” în temeiul Legii nr. 42/1990, prin urmare nu există un certificat doveditor care să poată fi preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004.
Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul – reclamant a răspuns tuturor excepţiilor şi apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, insistând asupra faptului că a respectat prevederile Legii nr. 341/2004 şi că se încadrează în dispoziţia cuprinsă în art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, fiind îndreptăţit să obţină documentul solicitat.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Analizând cu prioritate, în raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile de procedură şi de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, având în vedere că acesta are atribuţii exclusive în analizarea, modificarea, acordarea şi preschimbarea certificatelor de revoluţionar.
De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că instanţa de fond în mod corect a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii în raport cu motivele invocate de pârât în susţinerea acestor excepţii.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanţei de judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Conform aceloraşi dispoziţii legale contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
De asemenea, art. 19 şi 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că la finalizarea lucrărilor Comisiei S.S.P.R., respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, S.S.P.R. a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 467 BIS din 07 iulie 2010.
Persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestaţie la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
În cuprinsul contestaţiei vor fi prezentate expres şi lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate şi, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susţinerea contestaţiei.
În vederea soluţionării contestaţiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituţiilor publice punerea la dispoziţie a documentelor necesare, acestea având obligaţia de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum şi punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestaţia formulată.
În termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, Comisia Parlamentară comunică contestatarului şi la S.S.P.R. modul de soluţionare a contestaţiei.
Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, S.S.P.R. reanalizează documentaţia pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestaţiei şi, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.
Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestaţiei, solicitanţii cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptăţiţi a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătoreşti.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială şi obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualului prejudiciu suferit.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile invocate de intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 7009 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 82/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
