ICCJ. Decizia nr. 7811/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7811/2013
Dosar nr. 10546/2/2010
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţi
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti şi înregistrată sub nr. 10546/2/2010 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a Chemat în judecată pe pârâtul C.N., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către S ecretariatul de S tat pentru P roblemele R evoluţionarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar. Ţinând cont de faptul că domnul C.N. este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi având în vedere prevederile art. 3 lit. z din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, precum şi faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea formulată de către S ecretariatul de S tat pentru P roblemele R evoluţionarilor din Decembrie 1989 este legală.
Aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1810 din 16 iunie 2009, domnul C.N. a fost recrutat, iniţial, de către Inspectoratul Judeţean Bistriţa - Năsăud, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, în iunie 1974, cu numele conspirativ „C.”; ulterior, la data de 24 mai 1983, este recrutat în aceeaşi calitate de către organele de Securitate, sub numele conspirativ „D.”. Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofiţerii de securitate, şi de existenţa angajamentului olograf.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1716 din 9 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.N., a constatat calitatea pârâtului C.N. de colaborator al Securităţii.
În motivarea hotărârii s-a arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1810 din 16 iunie 2009, reiese că pârâtul C.N. a fost recrutat, iniţial, de către Inspectoratul Judeţean Bistriţa – Năsăud, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, în iunie 1974, cu numele conspirativ „C.”; ulterior, la data de 24 mai 1983, este recrutat în aceeaşi calitate de către organele de Securitate, sub numele conspirativ „D.”. Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofiţerii de securitate, şi de existenţa angajamentului olograf.
Înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă este posibil să se facă şi prin punerea la dispoziţia organelor de securitate „a locuinţei sau a altui spaţiu” deţinut. Această condiţie este realizată pentru următoarele considerente: pentru prima perioadă, anume 1974 - 1976, ofiţerul recrutor a consemnat în Raport asupra modului cum a decurs recrutarea faptul că „s-au purtat o serie de discuţii referitoare la activitatea sa în cadrul uzinei, precum şi la condiţiile de locuit pe care le are şi alte aspecte /…/. În continuare i s-a făcut propunerea de a accepta ca locuinţa sa să fie folosită şi de către organele de Securitate în munca acestora, propunere care a fost acceptată fără reţineri. I s-a făcut instructaj asupra modului de comportare şi asupra legendării ofiţerului şi a celorlalte persoane care vor intra.”; iar pentru a doua perioadă, respectiv 1983 - 1985, pârâtul a reţinut în Angajamentul pe care l-a semnat la data de 24 mai 1983 următoarele: „Mă angajez să pun la dispoziţia organelor de securitate locuinţa în care domiciliez”.
La data de 16 noiembrie 1983, pentru sprijinul acordat organelor de Securitate, prin punerea la dispoziţie a locuinţei domniei sale, pârâtul a fost recompensat prin cheltuirea sumei de 38,50 lei.
O altă condiţie întrunită în speţă este acea ca punerea la dispoziţia Securităţii a spaţiului respectiv să se facă în mod voluntar. Şi această condiţie este asigurată fapt dovedit atât prin semnarea angajamentului, cât şi prin consemnările ofiţerilor, regăsite în toate documentele pe care înţelegem să le depunem în probaţiunea cazului de faţă. Se precizează că acceptarea s-a realizat voluntar, cu atât mai mult cu cât „atragerea la colaborare” s-a făcut „pe baza sentimentelor patriotice”.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul C.N. întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În motivarea acestuia s-au reiterat aspectele ce au constituit apărări şi în faţa instanţei de fond respectiv că locuinţele din Bistriţa respectiv Bucureşti despre care se pretinde că a fi puse la dispoziţia Securităţii nu îi aparţineau, sau erau deţinute împreună cu alte persoane.
- Angajamentul pe care recunoaşte că l-a semnat în data de 24 mai 1983 nu a fost o acţiune voluntară, ci una realizată sub presiunea organelor de securitate şi la sugestia unui prieten a cărui probă testimonială pentru dovedirea acestui fapt a fost respinsă de către instanţa de fond.
S-a mai arătat totodată, că au fost încălcate prevederile legale – O.U.G. nr. 24/2004 precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., nefiind înştiinţat despre verificările ce se efectuase referitor la persoana sa şi nici nu s-a solicitat documente în combaterea celor aflate la dispoziţia C.N.S.A.S.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Primul motiv de recurs, vizând faptul că recurentul nu ar fi pus la dispoziţia Securităţii locuinţa deţinută la Bistriţa, este contrazis de un număr mare de înscrisuri convergente din dosarul persoanei cu numele conspirativ „C.”, recrutată având calitatea de „casă gazdă de întâlnire” - filele 16-27 datele din acestea coincizând cu susţinerile recurentului referitoare la schimbarea domiciliului şi locului de muncă. Susţinerile referitoare la faptul că în perioada primei recrutări - 18 iunie 1974 se afla în concediu fără salariu, respectiv susţinea examenul de diplomă din data de 20 iunie 1974 nu sunt contradictorii, neexistând nici un impediment pentru realizarea simultană a acestor acţiuni.
Cât priveşte cel de-al doilea angajament datat 24 mai 1983, recurentul recunoaşte semnarea acestuia. Susţinerile precum că acesta ar fi fost semnat la presiunea organelor de securitate este contrazis chiar de către recurent care a afirmat (fila 6) că l-a semnat la sfatul unui prieten magistrat.
Faptul că în acest moment ar fi fost la rândul său anchetat de către Securitate nu constituie un argument, în sensul celor susţinute de altfel nici recurentul nu pretinde că organele de Securitate i-ar fi cerut semnarea acestui înscris, pentru a se putea aprecia asupra caracterului forţat al angajamentului. Acesta apare ca o opţiune personală la sugestia/sfatul unui prieten, chiar şi în situaţia concretă mai sus amintită.
Celelalte aspecte, referitoare la imposibilitatea practică a utilizării imobilului de către Securitate, sunt contrazise de recompensarea sa pecuniară în data de 16 noiembrie 1983.
2. Referitor la nerespectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 în sensul neînştiinţării recurentului asupra cercetărilor efectuate, art. 3 invocat nu se referă la obligarea înştiinţării celui cercetat despre faptul că se efectuase verificarea, iar Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. nu impune nici el atare obligaţii.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nevădind nelegalitate hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinţei civile nr. 1716 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7799/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 7827/2013. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
