ICCJ. Decizia nr. 7799/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7799/2013
Dosar nr. 158/2/2011
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii deduse judecăţi
Prin cererea adresată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi înregistrată sub nr. 158/2/2011 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat a se aprecia asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ce-l priveşte pe pârâtul T.I.
În fapt, arată reclamantul că, prin cererea nr. P 3260/06 din 09 august 2006 formulată de Centrul pentru Studii şi Dezvoltare Comunitară, se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, în ceea ce îl priveşte pe pârât, în calitate de şef catedră în cadrul Universităţii „A.V.” din Arad, cerere care, ţinând cont de faptul că la data intrării în vigoare a O.G. nr. 24/2008, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), precum şi a art. 3 lit. s) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este legală.
Astfel cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/690 din 08 martie 2010, pârâtul T.I. a fost recrutat la data de 04 iulie 1981, de către U.M. Z (subunitate a Centrului de Informaţii Externe) pentru „rezolvarea unor sarcini specifice muncii noastre cu ocazia plecării la studii în R.F.G.”. La aceeaşi dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ „M.”/„M.”.
Astfel, apreciază reclamantul, se impune a se aprecia asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul T.I., analizându-se relevanţa, în lumina prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, a materialelor reţinute în Nota de Constatare nr. DI/I/690 din 08 martie 2010.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2593 din 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul T.I., a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea soluţiei s-a reţinut faptul că pârâtul a furnizat în scris, prin nota din 30 ianuarie 1981 (fila 282), informaţii referitoare la G.A.:
„Dl. G. este doctorand în anul II la Institutul Teologic din Bucureşti. Este stabilit de câţiva ani în R.F. G. /…/ Într-o zi, fiind la masă, după unele discuţii cu caracter generai, banal, a început să insinueze câte ceva cu privire la situaţia din ţara noastră, şi anume că nu este bine aprovizionată populaţia, apoi a vorbit de transporturile în comun de aici, de situaţia Bisericii noastre, în special raporturile ei cu statul şi spunea textual: <la noi statul nu se amestecă în treburile Bisericii>. După câteva încercări de lămurire, de clarificare a cunoştinţelor lui despre noi, n-a mai spus nimic, dar în tăcerea lui se putea citi perseverenţa lui în convingerile sale proprii”.”
Conform notei ofiţerului de securitate, „informatorul a fost instruit să adâncească datele de cunoaştere asupra elementului şi să furnizeze noi informaţii în legătură cu G. A.”
La 29 ianuarie 1982, pârâtul a scris şi semnat „M.” nota (fila 303) în care relatează o discuţie purtată de doctoranzi ai Institutului Teologic cu un preot din Baia Mare, privind greco-catolicii din nordul Ardealului: „Deşi neorganizaţi vizibil, ei au un totuşi aprox. trei episcopi care funcţionează clandestin, săvârşind diferite slujbe în case particulare. Spre exemplu, unul dintre episcopi este I. D., cu domiciliul stabil într-o localitate de lângă Baia Mare, iar în acest oraş are şi un apartament personal”.
Conform notei ofiţerului, materialul informativ a fost trimis spre exploatare la U.M. X.
Curtea apreciază că informaţiile furnizate de pârât prin notele sus menţionate fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (comentarii critice la adresa politicii economice, la adresa relaţiei dintre stat şi biserică, funcţionarea clandestină a serviciilor religioase”), vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
3.Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2593/2012 a Curţii de Apel Bucureşti a promovat recurs pârâtul T.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea acesteia s-a arătat că în ceea ce priveşte angajamentul de a colabora cu Securitatea aceasta s-a făcut la stăruinţa şi îndrumarea Vicarului administrativ al Patriarhiei de la acea vreme.
Cât priveşte notele date şi necontestate, se apreciază că prin acestea nu s-a urmărit îngrădirea libertăţii de exprimare şi libertatea opiniilor, nici la libertatea conştiinţei şi a religiei, afirmaţiile conţinute în acestea privind în general aspecte pozitive şi reliefând calităţi morale şi profesionale ale subiecţilor informaţiilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
În fapt recurentul nu contestă semnarea angajamentului de colaborator al Securităţii, dar motivează că a procedat astfel la „stăruinţa şi îndrumarea Vicarului administrativ al Patriarhiei”.
În realitate la data semnării recurentul era o persoană majoră, care avea rezoluţie proprie lor fapte şi acte. Asumarea angajamentului nu poate fi imputată Vicarului Patriarhal de la aceea vreme, câtă vreme acela nu a fost dovedit a fi un superior ierarhic direct al pârâtului-recurent, iar pe de altă parte acesta s-a limitat la „stăruinţe şi îndrumări”precum şi la acte de constrângere.
Cât priveşte conţinutul notelor cu referire la acea dată 30 ianuarie 1981 (f. 282 dosar fond) este evident că afirmaţiile despre o persoană care critica - insinua aprovizionarea deficitară a populaţiei, disfuncţionalităţile din transportul public şi mai cu seamă intrusiunea statului comunist în activitatea Bisericii, nu este în nici un caz una „fără culoare, impersonală” acest gen de informaţii constând în punea sub urmărire/ ancheta a unei persoane şi în acest mod fiindu-i îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.
Că aşa este, rezultă din nota ofiţerului de securitate pe informarea respectiv că „informatorul a fost instruit să adâncească datele de cunoaştere ale elementului şi să furnizeze noi informaţii în legătură cu G.A”.
Cât priveşte nota din 29 ianuarie 1982 (fila 303 din dosar) conţinutul acesteia este şi mai grav în a leza drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului” întrucât se referă la unul din episcopii bisericii greco-catolici - ID - dând şi elemente de identificare şi a domiciliului, aceasta în condiţiile în care biserica greco-catolică era interzisă de regimul comunist iar cei ce funcţionau clandestin (cum precizează şi recurentul în notă) era supuşi persecuţiilor.
Toate cele mai sus expuse contrazic susţinerile recurentului conform cărora prin notele sale nu a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, motivele de fapt invocate nefiind dovedite de recurent deşi avea această obligaţie cu probe veridice şi nu doar cu aprecieri personale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Cum faţă de motivele de recurs, hotărârea primei instanţei este temeinică şi legală, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 7 nici art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul T.I. împotriva sentinţei civile nr. 2593 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 7811/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
