ICCJ. Decizia nr. 1020/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1020/2014
Dosar nr. 200/54/2012
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A.L. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 8232 din 06 octombrie 2011 de încetare a contractului de finanţare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producţie şi procesare legume, puţuri forate, alei carosabile şi împrejmuire teren", cu consecinţa menţinerii valabilităţii acestuia, precum şi suspendarea efectelor actului, până la soluţionarea prezentei acţiuni şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul C121010941700145 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producţie şi procesare legume, puţuri forate, alei carosabile şi împrejmuire teren", contract în baza căruia pârâta acorda finanţare nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Cererii de finanţare nr. C121010941700145 pentru proiectul anterior menţionat.
La data de 06 octombrie 2011, reclamanta a primit la sediul societăţii Notificarea 8233 din 06 octombrie 2011 emisă de A.P.D.R.P. Centrul regional 4 SV Oltenia, prin care se comunica aprobarea încetării contractului de finanţare C121010941700145 din 29 decembrie 2009, în baza art. 11 (1) din Anexa I şi art. 969 C. civ., ca urmare a faptului că reclamanta nu a răspuns la avertizarea efectuată prin notificarea din 31 martie 2011, prin care i se atrăgea atenţia asupra stadiului fizic redus al implementării şi asupra faptului că dacă nu se face dovada cofinanţării proiectului, contractul de finanţare va fi reziliat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost înregistrată sub nr. 25590 din 04 noiembrie 2011 la sediul pârâtei, prin care a solicitat revocarea deciziei şi menţinerea efectelor contractului de finanţare, iar, prin adresa nr. E25590 din 02 decembrie 2011 i s-a comunicat reclamantei că se respinge contestaţia formulată împotriva Notificării nr. 8233 din 06 octombrie 2011 privind încetarea contractului, că pârâta îşi menţine decizia de încetare a contractului cu beneficiarul, cu motivarea că s-au încălcat prevederile art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare şi că proiectul are un stadiu redus de implementare.
Reclamanta a apreciat că decizia de încetare a contractului este nefundamentată şi abuzivă, având în vedere următoarele:
- societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanţare la nici una din adresele sau modalităţile prevăzute în art. 9 din contractul de finanţare;
- societatea nu are nicio obligaţie contractuală de a face dovada cofinanţării proiectului şi, ca atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru respectarea unei obligaţii care nu a fost asumată niciodată de părţi;
- Centrul regional 4 a inventat o obligaţie în sarcina societăţii reclamante, aceea de a face dovada cofinanţării, a emis o notificare pe care nu a comunicat-o societăţii şi apoi a decis încetarea contractului pentru cauze excepţionale, fără a face nicio dovadă în acest sens;
- perioada de implementare a proiectului expira în 29 decembrie 2012 (construirea propriu zisă a unei sere realizându-se într-un interval de maxim 3 luni), termen suficient pentru realizarea acestuia, iar în această perioadă societatea a încheiat contractele de consultanţă şi de proiectare, a derulat o procedură de atribuire a contractului de lucrări (anulată ca urmare a faptului că nu s-au primit oferte), a efectuat plăţi şi a derulat o serie de activităţi;
- nu exista nicio dovadă că societatea se afla în una din situaţiile expres reglementate de art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanţare, astfel că nu poate fi reţinută nicio culpă în derularea contractului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat să se respingă acţiunea de anulare a Deciziei nr. 8233 din 06 octombrie 2011 de încetare a Contractului de finanţare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009, precum şi de suspendare a acestui act administrativ, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de suspendare a efectelor contractului, pârâta a menţionat că această cerere nu este motivată nici în fapt şi nici în drept, reclamanta încălcând astfel dispoziţiile art. 112 pct. 4 C. proc. civ., iar, în condiţiile în care contractul de finanţare a încetat urmare a Notificării nr. 8233 din 06 octombrie 2011, cererea de suspendare a efectelor acestuia a rămas fără obiect, neputându-se suspenda un act juridic încetat.
La data de 06 aprilie 2012, reclamanta a depus la dosar cerere de renunţare la capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, solicitând a se lua act de această cerere.
Prin Sentinţa nr. 558/2012 din 18 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei SC A.L. SRL la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului şi a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.L. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că de la data semnării contractului de finanţare, respectiv 29 decembrie 2009, pentru acest proiect nu s-au făcut achiziţii pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcţii şi, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, fapt care conduce la concluzia că stadiul de implementare este extrem de redus.
Referitor la susţinerea reclamantei, potrivit căreia încetarea contractului este abuzivă în condiţiile în care perioada de implementare a proiectului expiră la 29 decembrie 2012, iar în această perioadă societatea a încheiat contracte de consultanţă şi de proiectare, a derulat procedura de atribuire lucrări (anulată), a făcut plăţi şi a derulat o serie de activităţi, instanţa de fond a apreciat că data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze Proiectul era 29 aprilie 2010, iar măsura încetării contractului de finanţare este urmarea şi a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanţare în termenul solicitat de pârâtă.
Instanţa a apreciat că Declaraţia-angajament nr. 23 din 03 noiembrie 2011, ataşată cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a arătat că are capacitate financiară de implementare a proiectului ce a făcut obiectul Contractului de finanţare, nu are relevanţă în cauză, întrucât aceasta a fost emisă peste termenul de 60 de zile precizat în Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, ulterior aprobării măsurii de încetare a contractului, iar reclamanta nu a ataşat acestei declaraţii-angajament niciunul din documentele solicitate prin Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, respectiv: extras de cont bancar vizat şi datat de bancă, extrasul liniei de credit şi o scrisoare de confort.
Referitor la susţinerea reclamantei, potrivit căreia societatea nu are nicio obligaţie contractuală de a face dovada cofinanţării proiectului, instanţa a reţinut că, dacă reclamanta a putut dovedi anterior încheierii contractului de finanţare că poate asigura cofinanţarea proiectului, aceasta fiind o condiţie sine qua non pentru încheierea acestuia, este evident că dovedirea cofinanţării trebuie făcută pe toată perioada realizării investiţiei.
A mai reţinut instanţa că, în condiţiile în care beneficiarul era obligat să depună semestrial rapoarte de progres, în care să prezinte stadiul achiziţiilor şi stadiul de implementare a proiectului, iar reclamanta nu a depus niciun astfel de raport şi nicio cerere de plată, este evident că aceasta nu a putut susţine investiţia, iar de la data încheierii contractului (29 decembrie 2009) şi până la data încetării acestuia (06 octombrie 2011) reclamanta nu a realizat nicio achiziţie valabilă şi nu a depus nicio cerere de plată.
A constatat curtea de apel că autoritatea contractantă a apreciat că stadiul de implementare este extrem de redus, în raport de termenul scurs de la data încheierii contractului de finanţare, respectiv 29 decembrie 2009, de faptul că pentru acest proiect nu s-au făcut achiziţii pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcţii şi, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, de faptul că nu s-au comunicat rapoarte de progres şi nu s-a formulat nicio cerere de plată.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta şi-a întemeiat contestaţia, în special, pe faptul că nu a primit notificarea prin care se cereau documentele de atestare a capacităţii de finanţare, însă din actele existente la dosar rezultă că respectiva notificare a fost transmisă reclamantei prin fax, modalitate de transmitere a corespondenţei prevăzută de părţi prin contract.
A apreciat instanţa de fond că susţinerea reclamantei ce vizează necomunicarea acestei notificări nu este de natură a conduce prin ea însăşi la nulitatea măsurii de încetare a contractului şi că, în contextul în care societatea reclamantă nu ar fi avut cunoştinţă despre existenţa notificării, aceasta avea posibilitatea ca, în procedura administrativă, sau în faţa instanţei, să prezinte toate documentele şi probele de natură a face dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale, respectiv a stadiului de implementare a proiectului, depunerii vreunei cereri de plată ori dovada cofinanţării asumată prin declaraţie.
Instanţa de fond a reţinut că, de altfel, chiar societatea reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a susţinut că şi în eventualitatea în care ar fi primit acea notificare nu îi revenea niciuna dintre obligaţiile invocate ca nefiind îndeplinite.
În raport de prevederile art. 246 C. proc. civ., Curtea a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului atacat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată în esenţă că între părţi s-a încheiat la data de 29 decembrie 2009 un contract de finanţare sub nr. C 121010941700145, pentru implementarea Proiectului "Construire sere producţie şi procesare legume, puţuri forate, alei carosabile şi împrejmuire teren", contract ce urma să înceteze în termenul contractual de 3 ani, respectiv la sfârşitul anului 2012 şi că recurenta-reclamantă nu a primit nici o notificare la sediul său în sensul rezilierii contractului.
Arată recurenta-reclamantă că în momentul când a aflat din surse neoficiale contractul era unilateral reziliat, fără ca aceasta să fie convocată la vreo negociere, ci pur şi simplu în baza unei directive conform căreia trebuia să se facă o analiză a proiectelor cu stadiu de implementare redus.
Apreciază recurenta că această intempestivă reziliere a produs o serie de prejudicii în bugetul său, întrucât demarase o serie de activităţi pentru pregătirea construcţiei serei, dovezi ale acestor activităţi fiind depuse permanent la sediul pârâtei.
Arată recurenta că instanţa de fond a motivat greşit aspectele referitoare la lipsa dovezii cofinanţării, ce a dus din punctul de vedere al pârâtei la reziliere şi nu a sesizat faptul că, potrivit contractului, singurele cazuri de reziliere erau forţa majoră şi situaţii excepţionale, iar recurenta nu se afla în niciuna dintre acestea, astfel încât în mod greşit a permis o asemenea încetare a contractului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta SC A.L. SRL a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 8233 din 06 octombrie 2011 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin care s-a decis încetarea Contractului de finanţare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009, încheiat între părţi pentru implementarea Proiectului "Construire sere producţie şi procesare legume, puţuri forate, alei carosabile şi împrejmuire teren".
Reclamanta a apreciat că decizia de încetare a contractului este nefundamentată şi abuzivă, având în vedere că:
- societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanţare, la nici una din adresele sau modalităţile prevăzute în art. 9 din contractul de finanţare;
- societatea nu are nicio obligaţie contractuală de a face dovada cofinanţării proiectului şi, ca atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru nerespectarea unei obligaţii care nu a fost asumată niciodată de părţi;
- perioada de implementare a proiectului expira în 29 decembrie 2012, termen suficient pentru realizarea acestuia, precum şi faptul că în această perioadă societatea a încheiat contractele de consultanţă şi de proiectare, a derulat o procedură de atribuire a contractului de lucrări (anulată ca urmare a faptului că nu s-au primit oferte), a efectuat plăţi şi a derulat o serie de activităţi;
- nu există nicio dovadă că societatea se afla în una din situaţiile expres reglementate de art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanţare, ca fiind cauze excepţionale, astfel că nu poate fi reţinută nicio culpă în derularea contractului.
În raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel, în mod corect a apreciat curtea de apel că stadiul de implementare a proiectului este extrem de redus, dat fiind faptul că de la data semnării contractului de finanţare, respectiv 29 decembrie 2009, pentru acest proiect nu s-au făcut achiziţii pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcţii şi, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, precum şi faptul că data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze Proiectul era 29 aprilie 2010 şi nu 29 decembrie 2012, aşa cum a afirmat reclamanta.
De asemenea, este corectă aprecierea instanţei de fond potrivit căreia măsura încetării contractului de finanţare este urmarea şi a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanţare în termenul solicitat de pârâtă, în raport de faptul că aceasta nu a înaintat pârâtei niciunul din documentele solicitate prin Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, respectiv: extras de cont bancar vizat şi datat de bancă, extrasul liniei de credit şi o scrisoare de confort.
Astfel, măsura încetării contractului de finanţare este urmarea firească a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanţare în termenul solicitat de pârâtă, în condiţiile în care aceasta a fost notificată în sensul că exista posibilitatea încetării contractului de finanţare în cazul în care nu face dovada asigurării cofinanţării proiectului în termen de 60 de zile.
S-a reţinut în mod corect în considerentele hotărârii recurate faptul că dovedirea cofinanţării trebuie făcută pe toată perioada realizării investiţiei, iar, în condiţiile în care beneficiarul era obligat să depună semestrial rapoarte de progres, în care să prezinte stadiul achiziţiilor şi stadiul de implementare a proiectului, iar reclamanta nu a depus niciun astfel de raport şi nicio cerere de plată, este evident că aceasta nu a putut susţine investiţia. S-a avut în vedere faptul că de la data încheierii contractului (29 decembrie 2009) şi până la data încetării acestuia (06 octombrie 2011) reclamanta nu a realizat nicio achiziţie valabilă şi nu a depus nicio cerere de plată.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta şi-a întemeiat contestaţia, în special, pe faptul că nu a primit notificarea prin care se cereau documentele de atestare a capacităţii de finanţare, însă din actele existente la dosar rezultă că respectiva notificare a fost transmisă reclamantei prin fax, modalitate de transmitere a corespondenţei prevăzută de părţi prin contract.
În mod corect a apreciat instanţa de fond că susţinerea reclamantei ce vizează necomunicarea acestei notificări nu este de natură a conduce prin ea însăşi la nulitatea măsurii de încetare a contractului şi că, în cazul în care societatea reclamantă nu ar fi avut cunoştinţă despre existenţa notificării, aceasta avea totuşi posibilitatea ca, fie în procedura administrativă, fie în faţa instanţei, să prezinte toate documentele şi probele de natură a face dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale, respectiv a stadiului de implementare a proiectului, depunerii vreunei cereri de plată ori a dovezii cofinanţării asumate prin declaraţie.
Totodată, în mod corect a observat instanţa de fond că, de altfel, chiar societatea reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a susţinut că, şi în eventualitatea în care ar fi primit acea notificare, nu îi revenea niciuna dintre obligaţiile invocate ca nefiind îndeplinite.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A.L." SRL Cârcea împotriva Sentinţei nr. 558/2012 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 759/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
