ICCJ. Decizia nr. 1021/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1021/2014
Dosar nr. 792/39/2012
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi a Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei Baroului Suceava, precum şi obligarea pârâţilor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen şi înscrierea în Tabloul avocaţilor incompatibili în termen de 30 de zile de la data soluţionării irevocabile a cererii.
A arătat reclamanta că, în fapt, a depus cererea de admitere în profesia de avocat în Baroul Suceava în luna iulie 2010, solicitând soluţionarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, precum şi faptul că la data depunerii cererii de primire în profesie îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995, precum şi cele din art. 16 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, respectiv a exercitat neîntrerupt profesia de consilier juridic din data de 21 iunie 1999 şi până la data formulării acţiunii.
A mai arătat reclamanta că, deşi a depus cererea de primire în profesie cu scutire de examen, a fost convocată pentru verificarea cunoştinţelor despre legislaţia profesiei de avocat, aducându-i-se la cunoştinţă faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., verificarea se va efectua în scris, sub forma unui test scris din bibliografia anexată adresei.
Reclamanta a informat Baroul Suceava că nu înţelege să se prezinte la examenul pentru intrarea în avocatură, organizat în baza art. 21 alin. (2) din Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., apreciind că organizarea acestui examen este contrară dispoziţiilor legale în vigoare la data introducerii cererii, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, ca urmare a acestei precizări, prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012, cererea reclamantei de primire în profesie cu scutire de examen a fost respinsă.
Reclamanta a formulat contestaţie la această decizie, înregistrată sub nr. 41/C din 07 martie 2012, contestaţie respinsă prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
În esenţă, reclamanta a arătat că, raportat la legislaţia aflată în vigoare la data depunerii cererii la Baroul Suceava, nu era legală desfăşurarea unui examen scris privind cunoştinţele privitoare la profesia de avocat, deoarece condiţia impusă de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea privind exercitarea profesiilor juridice enumerate în text într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Chiar dacă art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris. A accepta o asemenea interpretare înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
A apreciat reclamanta că, deşi în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoştinţelor, conform prevederilor legale în materie verificarea cunoştinţelor trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere şi în nici un caz sub forma unei probe scrise, întrucât această modalitate de testare nu mai reprezintă o verificare, ci echivalează cu susţinerea unui examen.
Reclamanta a apreciat că testarea scrisă impusă de pârât este în realitate un examen, dovadă fiind chiar dispoziţiile pct. 5 din capitolul II al Hotărârii U.N.B.R. nr. 902/2010 (pct. 5 reglementând procedura verificării cunoştinţelor), care stipulează că "rezultatul verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen".
A mai arătat reclamanta că nu era reglementată procedura de examinare, în sensul că nu erau prevăzute criteriile de notare, calificativul sau nota minimă ce trebuie obţinute, posibilitatea contestării, termenul de contestare, precum şi faptul că testarea scrisă realizată de barou reprezintă o formă de discriminare între cei care au fost primiţi în profesie la cerere în anii anteriori, în baza aceloraşi dispoziţii legale şi care nu au fost supuşi testării scrise şi reclamanta care, deşi a formulat cerere în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, a fost invitată să susţină testarea scrisă şi în urma neprezentării a fost declarată respinsă.
În concluzie, reclamanta a apreciat că prin nesocotirea dispoziţiilor legale enunţate anterior a fost vătămată în dreptul recunoscut de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen şi de a fi înscrisă în Tabloul avocaţilor.
La data de 24 octombrie 2012 pârâţii au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 87 din 20 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România,
- a anulat Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012, emisă de Baroul Suceava şi Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R,
- a obligat pârâtul Baroul Suceava la emiterea unei noi decizii de admitere a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen,
- a respins ca prematur formulată cererea de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor incompatibili,
- a respins cererea pârâtei U.N.B.R. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că a refuzat să se prezinte în faţa Consiliului baroului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor.
Prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R., în soluţionarea plângerii prealabile formulată de reclamantă, a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei Baroului Suceava.
Cererea de primire în profesie a fost formulată de reclamantă în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, raţiunea edictării acestui text rezultând din prezumţia că o persoană care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoştinţele necesare exercitării profesiei de avocat. Condiţia privind termenul de exercitare a acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen pentru intrarea în profesie şi a fost considerat de legiuitor ca un termen suficient, pentru dobândirea cunoştinţelor juridice necesare exercitării profesiei de avocat.
Instanţa de fond a reţinut că din analiza textului rezultă că se stabileşte un drept faţă de persoanele enumerate, interpretarea acestei prevederi fiind în sensul că, dacă o persoană se află în una din situaţiile prevăzute de art. 16 şi solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii enunţate (ex. nedemnitatea), textul legal neprevăzând nici o altă condiţie suplimentară, cum ar fi obligaţia de a se prezenta la o verificare a cunoştinţelor.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că aceasta a fost şi interpretarea constantă dată de Baroul Suceava, care în perioada 13 ianuarie 2005 şi 19 decembrie 2011 a admis cererile de primire în profesie cu scutire de examen la un mare număr de solicitanţi aflaţi în situaţii identice cu reclamanta, aşa cum rezultă din adresa aflată la dosar.
Curtea a apreciat că este evident că reclamanta, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, era îndreptăţită să beneficieze de dreptul de a fi primită în profesie cu scutire de examen şi că, respingând cererea de primire în profesie pe motivul neprezentării la verificarea cunoştinţelor, Baroul Suceava a încălcat şi principiului egalităţii în fata legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) potrivit căruia: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".
Constatând că adoptarea Deciziei nr. 4 din 02 februarie 2012 a Baroului Suceava şi Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R. s-a făcut cu încălcarea actelor normative cu forţă juridică superioară şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligatorii şi cu aplicare prioritară conform art. 20 din Constituţia României, curtea a reţinut că implicit au fost încălcate drepturile recunoscute reclamantei prin depăşirea limitelor dreptului de apreciere al autorităţii publice emitente a actelor administrative contestate, aşa încât, în temeiul art. 2 lit. n) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate.
În baza dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, curtea a dispus obligarea prim - pârâtei de a emite hotărârea prin care să admită cererea reclamantei de primire în profesie cu scutire de examen.
Privitor la solicitarea reclamantei de obligare a prim-pârâtului de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul Suceava, curtea a apreciat că este prematur formulată, deoarece înscrierea în tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură şi este condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe.
S-a reţinut în considerentele hotărârii recurate că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei, iar faţă de aceste dispoziţii se apreciază că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamanta având de asemenea obligaţia achitării taxelor de înscriere şi depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).
În concluzie, curtea a respins capătul de cerere de la punctul 3 din actul de sesizare al instanţei, ca urmare a admiterii excepţiei de prematuritate invocată de pârâţi prin întâmpinare.
Având în vedere că reclamanta a câştigat procesul şi nu se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., curtea a respins cererea pârâtei U.N.B.R. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Întrucât în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii susţin faptul că sentinţa contestată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.
În dezvoltarea acestui motiv de modificare recurenţii prezintă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Cu toate că a fost subliniat caracterul supletiv al normei şi faptul că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu conferă intimatei un drept necondiţionat de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen, ci doar o vocaţie ce trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a cunoştinţelor legate de modul de organizare al acestei profesii, instanţa de fond a interpretat greşit această normă juridică şi a admis acţiunea dedusă judecăţii, fără a ţine cont de argumentele invocate în apărare.
Instanţa a apreciat în mod greşit că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanţă în prezenta cauză, în contextul în care textul menţionat nu vine în contradicţie cu norma supletivă anterior enunţată.
Arată recurenţii că textul invocat conferă Consiliului Baroului competenţa de a proceda la verificarea cunoştinţelor solicitanţilor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, competenţă derivată tocmai din caracterul supletiv al normei instituite în art. 16 alin. (2) lit. b), aspect consacrat şi în practica judiciară recentă a Înaltei Curţi.
Ca atare, apreciază recurenţii, singura exigenţă a legii naţionale aplicabile în materie priveşte soluţionarea obiectivă, transparentă şi unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, partea fiind pusă la adăpost de un posibil abuz al autorităţii competente.
Arată recurenţii că din această perspectivă nu este corectă motivarea instanţei de fond, în sensul că procedura aplicată reclamantei încalcă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Recurenţii au concluzionat în sensul că tocmai pentru a crea acest cadru unitar de soluţionare a unor asemenea cereri la nivel naţional a fost adoptată Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., ce conţine norme procedurale detaliate şi relevante în privinţa modului de soluţionare a unor astfel de cereri şi pe care instanţa de fond a înlăturat-o nejustificat.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 4 din 2 februarie 2012 emisă de Consiliul Baroului Suceava şi a Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că a refuzat să se prezinte în faţa Consiliului baroului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor.
Prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R., în soluţionarea plângerii prealabile formulată de reclamantă, a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei Baroului Suceava.
Prima instanţă a admis în parte acţiunea pentru argumentele prezentate anterior.
Problema de drept dedusă judecăţii vizează legalitatea refuzului exprimat de recurenţi în legătură cu cererea intimatei G.I. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Actele administrative emise de recurenţi în soluţionarea acestei cereri s-au fundamentat pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pe cele ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 25 septembrie 2004 şi ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării cererii intimatei:
"La cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...)
(b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat."
Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că:
"(2) În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat."
În preambulul Deciziei nr. 4 din 2 februarie 2012, Consiliul Baroului Suceava a reţinut faptul că petenta îndeplineşte condiţiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcţia de consilier juridic, aşa cum impune dispoziţia legală anterior citată şi că nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că petenta a precizat în scris că nu se va prezenta pentru a participa la verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Într-adevăr, pe acest ultim aspect, cele consemnate în preambulul deciziei sunt corecte: prin cererea înregistrată sub nr. 35 din 18 ianuarie 2012 la Baroul Suceava (aflată la dosar fond), intimata a precizat că nu înţelege să susţină examenul pentru intrarea în avocatură, organizat în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) al Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. sub forma unui test scris şi că refuză să se prezinte la examenul în discuţie.
Înalta Curte apreciază că prin exprimarea refuzului explicit de a se prezenta în faţa Consiliului Baroului şi a comunica cu acesta intimata nu şi-a dovedit loialitatea faţă de profesia de avocat în care doreşte să acceadă.
Din actele dosarului rezultă faptul că în cauză nu s-au impus condiţii suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece recurentul Baroul Suceava nu a intenţionat să organizeze un examen profesional, ci doar o verificare scrisă din legislaţia ce vizează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără să analizeze cunoştinţele profesionale generale ale solicitantului, cunoştinţe pe care legiuitorul le-a prezumat că au fost dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile nominalizate de textul legal aflat în discuţie.
Aşadar, reglementarea al cărui beneficiu l-a invocat intimata-reclamantă nu exclude organizarea unei verificări a cunoştinţelor solicitantului în legătură cu profesia pe care intenţionează să o exercite, fără ca prin aceasta să se poată ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem şi punctaj.
Această interpretare juridică a fost făcută de Înalta Curte şi cu ocazia soluţionării unor cereri similare cu cea a intimatei-reclamante (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 43 din 10 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 849/39/2011, Decizia nr. 4902 din 21 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 850/39/2011, Decizia nr. 5019 din 27 noiembrie 2012, Decizia nr. 88 din 11 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 6988/2/2011, Decizia nr. 351 din 24 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 855/39/2011).
În cauza de faţă nu s-a organizat examen pentru primirea în profesia de avocat, ceea ce ar fi contravenit, într-adevăr, dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece nu s-a stabilit punctaj şi nici barem de examinare. În plus, în bibliografia indicată de recurent au fost trecute doar Legea nr. 51/1995, republicată, Statutul profesiei de avocat şi Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.
Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că refuzul primirii intimatei-reclamante în profesia de avocat cu scutire de examen este unul justificat, prin raportare la textul legal anterior enunţat.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei G.I. ca neîntemeiată.
Instanţa de control judiciar, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat în cele două grade de jurisdicţie) către recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtul Baroul Suceava şi de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 87 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei G.I. ca neîntemeiată.
Obligă intimata-reclamantă G.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1122/2014. Contencios → |
|---|
