ICCJ. Decizia nr. 111/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 111/2014
Dosar nr. 810/64/2009**
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată cu nr. x/2009, pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta SC "A.F." SRL, a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, anularea Deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2008 emisă de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, întocmită de către Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Antifraudă Vamală în data de 17 octombrie 2007 şi înregistrată cu nr. x1 din 17 octombrie 2007. Reclamanta a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea titlului de creanţă ca fiind întocmit cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
La data de 11 noiembrie 2009, în Dosarul principal nr. x1/2009, curtea de apel a pronunţat Sentinţa civilă nr. 136/F din 11 noiembrie 2009 prin care a respins acţiunea reclamantei SC A.F. SRL având ca obiect anularea actelor administrative fiscale emise de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor pentru pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov. Sentinţa a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 4166 din 7 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin respingerea recursului declarat de reclamantă.
În cursul procesului, la data de 26 ianuarie 2009, reclamanta a formulat, în temeiul art. 60 - 63 C. proc. civ., o cererea de chemare în garanţie a numiţilor G.Y.P. şi G.J.P., solicitând ca, în cazul respingerii acţiunii principale, să se dispună obligarea chemaţilor în garanţie la plata sumelor de bani stabilite prin actul administrativ fiscal contestat.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 noiembrie 2009, văzând dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov a disjuns cererea de chemare în garanţie a numiţilor G.Y.P. şi G.J.P. şi a dispus judecarea ei separată, aceasta fiind înregistrată sub nr. 810/64/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 87/F din 4 mai 2011, curtea de apel a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A.F. SRL în contradictoriu cu chemaţii în garanţie G.Y.P. şi G.J.P., având ca obiect cererea reclamantei de a-i obliga pe chemaţii în garanţie la plata sumelor de bani stabilite prin actul administrativ fiscal Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2008 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Prin Decizia civilă nr. 2631 din 11 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta SC A.F. SRL şi a casat sentinţa atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 13/F din 25 ianuarie 2013 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.F. SRL B. în contradictoriu cu chemaţii în garanţie G.Y.P. şi G.J.P.P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC "A.F." SRL, prin avocat T.N.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 112 C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată" va cuprinde:
1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;
3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;
4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.
Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.
Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoana acestuia.
Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
6. semnătura
De asemenea, potrivit prevederilor art. 67 - 68 din acelaşi cod: "Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliu şi nici reşedinţa în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Art. 68 - Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătura legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.*)
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
În cauză recursul formulat nu a fost semnat de reprezentantul societăţii debitoare, respectiv lichidatorul judiciar I.-D.I. SPR, ci de avocatul G.T.N., fără a avea mandat de reprezentare în acest sens, aşa cum dispun prevederile art. 67 - 68 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte reprezentarea legală a societăţii A.F., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2097/sind din 13 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 2155/62/2010, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei. Prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2012 judecătorul sindic a dispus înlocuirea administratorului judiciar V. SPRL cu I.D.I. SPRL.
De remarcat este faptul că SC "A.F." SRL fusese dizolvată încă din 7 iunie 2011, deci anterior datei de deschidere a procedurii insolvenţei, când prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2011 pronunţată de către Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 5546/62/2011 s-a dispus dizolvarea societăţii.
Aşadar, începând cu data de 7 iunie 2011, capacitatea de exerciţiu a societăţii A.F. SRL este restrânsă la activităţile specifice lichidării.
Ulterior prin Sentinţa civilă nr. 1394/sind din 7 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC "A.F." SRL, ridicarea dreptului de administrare şi numirea în calitate de lichidator judiciar tot a I.D.I. SPRL.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că dreptul de reprezentare al foştilor administratori ai SC A.F. SRL a încetat încă de la data dizolvării societăţii, care a fost 7 iunie 2011, iar începând cu data de 7 iunie 2012 SC "A.F." SRL este reprezentată de către lichidatorul judiciar I.D.I. SPRL.
Or, aşa cum s-a menţionat mai sus, în cauză recursul care formează obiectul prezentei cauze este formulat la data de 1 august 2013 şi nu este semnat de către lichidatorul judiciar, singurul care deţine calitatea de reprezentant al SC "A.F." SRL, potrivit Legii nr. 85/2006.
În concluzie, pentru motivele sus invocate, Înalta Curte va anula recursul declarat de SC "A.F." SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC "A.F." SRL împotriva Sentinţei nr. 13/F din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 13/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
