ICCJ. Decizia nr. 1720/2014. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1720/2014
Dosar nr. 669/44/2013
Şedinţa publică din 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 139 din 11 iunie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei SC M. SA şi a dispus suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. 14314 din 29 mai 2013 emise de A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel A.N.A.F. - prin Direcţia Generală Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, avându-se în vedere că, în materia contenciosului administrativ, sunt incidente dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd recursul drept cale de atac.
2.1. Motivele de casare
Recurenta a solicitat, în principal, respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca nefondată, apreciind că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit legea, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
2.2 Principalele argumente invocate
Referitor la pronunțarea sentinţei recurate cu aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta a susținut că în mod eronat instanța de fond admis cererea de ordonanţă preşedinţială, avându-se în vedere că aceasta este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ faţă de dispoziţiile cu caracter special cuprinse la art. 14 şi 15 din Legea contenciosului.
A mai arătat că nu a fost citată pentru termenul când s-a soluţionat cererea şi că nu i-a fost comunicată copia acţiunii pentru a-şi formula apărări.
În ce priveşte fondul cererii, recurenta a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, soluţionarea litigiului este condiţionată de respectarea unor termene procedurale. Astfel, imposibilitatea soluţionării litigiului de urgenţă şi faţă de prevederile Legii nr. 554/2004 care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, apreciază că ordonanţa preşedinţială este o cale legală de soluţionare rapidă, până la soluţionarea cererii de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
4. Procedura de soluționare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 ianuarie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt si de drept relevante .
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care hotărârea recurată va fi modificată în tot.
Rejudecând cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere din 29 mai 2013 emise de A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi până la soluţionarea cererii de suspendare a aceleiaşi decizii, ce face obiectul Dosarului nr. 670/44/2013 al aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte reţine că ordonanţa preşedinţială este o instituţie juridică de origine franceză, cu importanţă deosebită în dreptul procesual civil, fiind consacrată în legislaţia românească încă din anul 1900, cu ocazia revizuirii Codului de procedură civilă (prin reglementarea art. 66 bis - de la acea dată).
Prin reglementarea acestei proceduri, s-a avut in vedere necesitatea soluţionării în regim de urgenţă a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanţei acestuia.
Cât priveşte domeniul de aplicare, în literatura juridică s-a opinat ca procedura ordonanţei preşedinţiale îşi găseşte - de principiu - aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusivă.
Înalta Curte a statuat, prin hotărârile pronunțate în această materie, că, în materia contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative, ordonanţa preşedinţială nu-şi găseşte aplicarea.
Şi aceasta nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiţie cu ordonanţa preşedinţială, ci pentru că Legea nr. 554/2004 instituie o procedura specială pentru soluţionarea grabnică a unor situaţii de urgenţă, reglementând, prin dispoziţiile art. 14 şi art. 15, cazurile de suspendare a executării actului administrativ, condiţiile de admisibilitate ale cererii de suspendare formulate, precum şi procedura de soluţionare şi calea de atac exercitată.
Pentru aceste considerente, având în vedere natura actului ce se solicită a fi suspendat, care este un act administrativ, precum şi dispoziţiile legale aplicabile în aceasta materie, respectiv dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte apreciază că cererea de ordonanţă preşedinţială în materia suspendării unui act administrativ este inadmisibilă, motiv pentru care cererea reclamantei va fi respinsa ca atare.
4.2.2. Soluția instanței de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de ordonanţă preşedinţială formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.A.F. prin Direcţie Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 139 din11 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale formulată de reclamanta SC M. SA.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2353/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
