ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1245/2014
Dosar nr. 614/2/2013
Şedinţa publică de la 12 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.V.P.S. Ialomiţa:
- a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, procesul-verbal din 17 ianuarie 2013, solicitând, în consecinţă, anularea procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, respingând cererea de atribuire directă a fondului cinegetic G. Asociaţiei B.;
- a solicitat, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea încheierii contractului de gestionare a fondului cinegetic G., până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
A.V.P.S. Ialomiţa a deţinut gestiunea Fondului cinegetic G. timp de 10 ani, iar, la data de 30 august 2012, a expirat perioada de gestiune, fiind urmată procedura de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul respectiv în una din formele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 407/2006.
În baza art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, A.V.P.S. B. a solicitat Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic G. şi a depus adresa din 23 octombrie 2012 a Consiliului Judeţean Ialomiţa, prin care a fost propusă, întrucât Consiliul Judeţean Ialomiţa ar avea în proprietate mai mult de 50% din suprafaţa de teren existentă în cadrul fondului.
Reclamanta a solicitat ministerului pârât, prin notificarea înregistrată la minister la data de 17 decembrie 2012, să oprească procedura atribuirii până la soluţionarea şi actualizarea fişei fondului, adică până la momentul la care i s-ar fi permis să cunoască proprietarii reali existenţi pe suprafaţa Fondului cinegetic G.
Ministerul prin Comisia de atribuire nu a ţinut cont de solicitarea sa şi a atribuit fondului cinegetic către A.V.P.S. B., în sensul adresei din 23 octombrie 2012 a Consiliului Judeţean Ialomiţa.
Reclamanta susţine că a constatat, ulterior, că respectivul Consiliu Judeţean Ialomiţa nu se încadrează în prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, întrucât nu deţine peste 50% din Fondul cinegetic G., ci numai administrează această suprafaţa de teren în conformitate cu H.G. nr. 1063/2002, prin care s-a dispus trecerea unor terenuri în administrarea Consiliului Judeţean Ialomiţa.
Mai susţine reclamanta că suprafaţa respectivă de teren face parte din domeniul public al statului, iar nu din domeniul privat, astfel că orice atribuire a sa trebuia să respecte prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
Mai arată reclamanta că a contestat procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, prin care fondul cinegetic a fost atribuit către A.V.P.S. B., contestaţia fiind înregistrată în data de 11 ianuarie 2013, motivând că, în condiţiile date, Consiliul Judeţean Ialomiţa nu avea calitatea să propună pentru atribuire directă pe A.V.P.S. B.
Deşi Consiliul Judeţean Ialomiţa a transmis ministerului adresa din 17 ianuarie 2013 prin care şi-a retras propunerea de atribuire directă a fondului către A.V.P.S. B., contestaţia A.V.P.S. Ialomiţa a fost respinsă prin procesul-verbal din 17 ianuarie 2013.
Reclamanta învederează faptul că atribuirea este nulă, deoarece încalcă prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, deoarece întreaga suprafaţa de teren pe care Consiliul Judeţean Ialomiţa a prezentat-o ca fiind proprietatea sa, în realitate aceasta se găseşte în domeniul public al statului, iar Consiliul Judeţean nu are asupra ei decât un drept de administrare.
Reclamanta a solicitat suspendarea încheierii contractului de gestionare a faunei cinegetice, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de anulare a actului de atribuire directă.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, reclamanta invocă revocarea de către Consiliul Judeţean Ialomiţa a propunerii iniţiale şi faptul că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru a fi formulată propunerea respectivă de către Consiliul respective.
Cu referire la condiţia privind prevenirea producerii unei pagube iminente, reclamanta arată că, în lipsa atribuirii fondului către A.V.P.S. B., terenul ar reveni reclamantei, în baza art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006. În ipoteza în care ar fi încheiat contractual de atribuire a fondului către A.V.P.S. B., această asociaţie ar trece efectiv la exploatarea acestuia prin obţinerea din teren a cotelor de recoltă pe fiecare vânat în parte, iar, ulterior, când va recupera terenul, A.V.P.S. Ialomiţa va fi cea care va suporta pagubele având o cantitate mult mai mică de vânat faţă de cât ar fi fost normal în condiţiile cotei de recoltă.
2. Introducerea în cauză a A.V.P.S. B.
La termenul de judecată din 20 martie 2013, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa a dispus introducerea în cauză a A.V.P.S. B., în calitate de pârâtă.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2733 din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât, ca neîntemeiată;
- a respins acţiunea promovată de reclamanta A.V.P.S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi A.V.P.S. B., ca neîntemeiată;
- a respins cererea pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii
Pârâtul a invocat tardivitatea cererii de chemare în judecată, susţinând depăşirea termenului prevăzut de art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, potrivit căruia „Hotărârile comisiei de atribuire pot fi contestate în termen de 3 zile lucrătoare de la afişarea rezultatelor privind analiza dosarelor de atribuire directă de la fiecare etapă”.
Contestaţia împotriva procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, fiind înregistrată la pârât din 11 ianuarie 2013, a fost formulată cu respectarea termenului de 3 zile prevăzut de dispoziţiile citate anterior, calculat conform prevederilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei
Din documentele depuse la dosarul de atribuire de către A.V.P.S. B. în vederea atribuirii directe a Fondului cinegetic G. din judeţul Ialomiţa, rezultă că unitatea administrativ-teritorială, prin reprezentanţii legali, deţine în proprietate privată o suprafaţă de peste 50% din suprafaţa Fondului cinegetic G.
Pentru determinarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei fondului cinegetic, respectiv pentru identificarea titularului respectivului drept real, dar şi pentru determinarea naturii dreptului, dacă este vorba de proprietate publică sau privată, relevante sunt următoarele documente:
- H.G. nr. 1063/2002 privind transmiterea unor terenuri din proprietatea privată a statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în proprietatea publică a judeţului Ialomiţa şi în administrarea Consiliului Judeţean Ialomiţa şi Anexa la aceasta din care rezulta suprafaţa de 6.080,62 ha teren agricol, transmisă deci din proprietatea privată a statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în proprietatea publică a judeţului Ialomiţa şi în administrarea Consiliului Judeţean Ialomiţa;
- dovada din 31 octombrie 2012 şi anexa la aceasta din care rezultă că din suprafaţa totală de 6080,62 ha, înscrisă în actul de proprietate, suprafaţa inclusă în fondul cinegetic este de 5575,27 ha;
- adresa din 22 octombrie 2012 în sensul că Judeţul Ialomiţa are în proprietate privată în cadrul unităţilor administrative G. şi G.I. 6080,7 ha de teren, din care 4201,61 ha în cadrul unităţii administrativ-teritoriale G. şi respectiv 1879,09 ha în cadrul unităţii administrativ-teritoriale G.I., iar, din cele 6080,7 ha menţionate, suprafaţa de 5552,47 ha se suprapune cu Fondul cinegetic G.;
- hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa din 26 martie 2003 şi anexa la aceasta, adoptată în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prin care terenul în cauză a trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a judeţului;
- hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa din 28 ianuarie 2010, prin care se constată amplasarea în extravilanul comunelor G. şi G.I. a unui teren agricol neproductiv în suprafaţă de 6080,62 proprietatea judeţului Ialomiţa, în extravilanul comunei G. suprafaţa de 4201,53 ha; în extravilanul comunei G.I. suprafaţa de 1879,09 ha;
- hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa din 28 aprilie 2010, prin care se însuşeşte inventarul bunurilor imobile aflate în proprietatea privată a judeţului Ialomiţa;
- hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa din 23 mai 2012, anexele nr. 2A, 2B şi 2C la hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa din 28 aprilie 2010 privind însuşirea inventarului bunurilor imobile care alcătuiesc domeniul privat al judeţului Ialomiţa, şi care se modifică, se completează şi se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu anexele 1, 2, 3, care fac parte integrantă din hotărâre.
Conform actelor menţionate şi celorlalte înscrisuri aflate la dosar (procese-verbale de predare-preluare, extras de carte funciară, expunere de motive, rapoarte), este dovedită îndeplinirea condiţiei premisă prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, respectiv a dreptului de proprietate privată asupra unei suprafeţe de teren care reprezintă peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic.
Nu pot fi primite susţinerile reclamantei în sensul că terenurile respective ar face parte din domeniul public şi este necesară respectarea în consecinţă a prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, respectivele imobile trecând în condiţiile legii [art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998] din proprietatea publică în proprietatea privată a judeţului.
Într-adevăr, prin H.G. nr. 1063/2002, act pe care se bazează în principal susţinerile reclamantei, a fost aprobată transmiterea unor terenuri situate în judeţul Ialomiţa din proprietatea privată a statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în proprietatea publică a judeţului Ialomiţa şi în administrarea Consiliului Judeţean Ialomiţa (teren agricol productiv şi neproductiv în suprafaţă de 6080,62 ha situat în comuna G., jud. Ialomiţa), însă, prin actelor adoptate ulterior şi nerevocate ori anulate până în prezent, terenurile au trecut în proprietatea privată a judeţului Ialomiţa, fiind administrate de Consiliul Judeţean Ialomiţa, instituţie reprezentată de preşedinte.
Este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 referitoare la existenţa dreptului de proprietate al judeţului asupra terenurilor, iar propunerea A.V.P.S. B. a fost făcută de preşedintele Consiliului Judeţean, în calitatea sa de reprezentant al unităţii cu drept de administrare.
Propunerea preşedintelui de revocare a A.V.P.S. B., materializată în cuprinsul adresei din 17 ianuarie 2013, este ulterioară admiterii cererii A.V.P.S. B. şi procesului-verbal de atribuire din 7 ianuarie 2013. Întrucât contestaţia reclamantei a fost respinsă prin procesul-verbal din 17 ianuarie 2013, este posibil ca actul să nu fi fost efectiv recepţionat de pârât anterior acestui moment, fiind deci în egală măsură posibil ca revocarea propunerii să fi intervenit ulterior soluţionării contestaţiei în sensul respingerii. Aceasta cu atât mai mult cu cât adresa din 17 ianuarie 2013 de care reclamanta înţelege să se folosească în probaţiune (f. 29) nu a fost depusă de pârât la dosar în cadrul documentaţiei ce a stat la baza emiterii actelor contestate.
Cu privire la cererea de suspendare a executării
Având în vedere soluţia dată fondului cauzei, instanţa a reţinut că nu se poate vorbi de vreo aparenţă de nelegalitate a actelor contestate, astfel că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea pârâtului privind cheltuielile de judecată
Curtea de apel a reţinut că la dosar nu există nicio dovadă a efectuării unor asemenea cheltuieli.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 2733 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A.V.P.S. Ialomiţa, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe de respingere a cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că este îndeplinită cerinţa referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului contestat fiind dată de faptul că, pentru atribuirea Fondului cinegetic G., au fost încălcate prevederile art. 1 lit. a) şi art. 8 alin. (2) lit. c) din Ordinul nr. 1221/2010, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate a cel puţin 50% din totalul suprafeţelor de teren care alcătuiesc fondul de vânătoare.
În privinţa cerinţei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-reclamantă susţine că, prin executarea actului administrativ, s-ar produce consecinţe negative asupra patrimoniului său şi al terţilor, prin pierderea membrilor vânători şi neîncasarea cotizaţiei.
Recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe cu privire la fondul cauzei, arătând că, potrivit fişei fondului de vânătoare publicată pe site-ul X, Consiliul Judeţean Ialomiţa nu deţine cel puţin 50% din cele 9283 ha. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă invocă prinicpiul liberei concurenţe şi principiul transparenţei, arătând că intimatul-pârât avea obligaţia fie să actualizeze fişa fondului de vânătoare, fie să nu accepte adeverinţe care atestă o altă situaţie decât aceea de la momentul publicării.
Totodată, recurenta-reclamantă arată că, potrivit H.G. nr. 1063/2002, Consiliul Judeţean Ialomiţa are calitatea de administrator al terenurilor respective, iar nu calitatea de proprietar, aşa cum prevede Ordinul nr. 1221/2010, iar instanţa a interpretat eronat prevederile art. 123 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
Recurenta-reclamantă mai invocă faptul că adresa din 23 octombrie 2012 nu este asimilată unui act administrativ, astfel că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru atribuirea directă a contractului de gestiune, prin retragerea propunerii formulate de Consiliul Judeţean Ialomiţa.
5. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Reclamanta A.V.P.S. Ialomiţa a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea procesului-verbal din 17 ianuarie 2013, cu consecinţa anulării procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 în sensul respingerii cererii de atribuire directă a Fondului cinegetic G. către A.V.P.S. B., precum şi cu o cerere de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a încheierii contractului de gestionare a aceluiaşi fond cinegetic, până la soluţionarea cauzei.
Prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor a constatat că s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului cinegetic G. către A.V.P.S. B. la propunerea Consiliului Judeţean Ialomiţa.
Conform prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006:
„ (2) Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:
a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani; ”
Conform art. 3 alin. (1)lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010:
„ Art. 3. - (1) Atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedeşte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:
a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociaţie de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedeşte deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) . ”.
În sensul dispoziţiilor citate, la data emiterii procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, Comisia de atribuire a avut în vedere adresa din 23 octombrie 2012, prin care Consiliul Judeţean Ialomiţa, ca autoritate a administraţiei publice locale, a propus A.V.P.S. B. pentru atribuirea Fondului cinegetic G.
Împrejurarea că, ulterior atribuirii fondului, prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, Consiliul Judeţean Ialomiţa, prin adresa din 17 ianuarie 2013, şi-a retras propunerea de atribuire directă a fondului către A.V.P.S. B. nu este de natură a fundamenta soluţia de anulare a procesului-verbal din 17 ianuarie 2013, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de A.V.P.S. Ialomiţa, în sensul constatării nelegalităţii procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 emis cu respectarea dispoziţiilor legale. sub acest aspect, Înalta Curte reţine că procesul-verbal de atribuire din 7 ianuarie 2013 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în considerarea propunerii în vigoare la momentul respectiv, formulată de reprezentantul legal al unităţii administrativ-teritoriale care a făcut dovada că deţine în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic.
Cu referire la criticile din recurs referitoare la neîndeplinirea de către Consiliul Judeţean Ialomiţa a cerinţei prevăzute de dispoziţiile citate anterior de a deţine peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, Înalta Curte reţine că prima instanţă a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, reţinând că s-a făcut dovada că unitatea administrativ-teritorială deţine în proprietate privată peste 50% din Fondul cinegetic G. Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, din evoluţia raporturilor juridice care au luat naştere şi au fost modificate în baza actelor administrative expuse în cuprinsul sentinţei atacate, rezultă că peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în discuţie face parte din domeniul privat al Judeţului Ialomiţa, iar, conform art. 10 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „ Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale ”.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că propunerea A.V.P.S. B. a fost formulată în mod legal de către preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, în calitatea sa de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în relaţiile cu celelalte autorităţi publice , competenţă ce îi este conferită de art. 102 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Atâta timp cât întemeiat s-a reţinut că peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în discuţie face parte din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentei raportate la prevederile art. 123 alin. (1) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atâta timp cât acestea reglementează, cu caracter general, competenţa consiliului judeţean privind darea în administrare, în concesiune sau în locaţiune a bunurilor aparţinând domeniului public sau privat de interes judeţean, precum şi cumpărarea unor bunuri ori vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes judeţean. Or, prezentul litigiu vizează procedura specială de atribuire directă a gestiunii fondului cinegetic, reglementată de Legea nr. 406/2007 şi de cadrul cu caracter normativ subsecvent.
Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât, raportat la soluţia de respingere a acţiunii în anulare, în cadrul căreia instanţa a realizat un control de legalitate pe fondul actului, prezumţia de legalitate nu poate fi răsturnată, în sensul constatării existenţei unui caz bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege, ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.P.S. Ialomiţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.P.S. Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 2733 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1208/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1139/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
