ICCJ. Decizia nr. 1208/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1208/2014
Dosar nr. 506/57/2012
Şedinţa publică de la 11 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. şi A.C. T. Dobroţ, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara şi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Hunedoara, au solicitat să se constate nulitatea absolută a fişei fondului de vânătoare nr. 1 T. care a stat la baza încheierii contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din judeţul Hunedoara, aceasta fiind întocmită cu încălcarea prevederilor legale şi să se constate nulitatea absolută a contractului din 20 iunie 2011 încheiat între pârâţii 1 şi 2 în calitate de administratori şi pârâtul 3 în calitate de gestionar.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că Fişa fondului de vânătoare nr. 1 T. conţine informaţii nereale, incorecte şi incomplete, atât în ceea ce priveşte întinderea suprafeţelor de teren menţionate în cuprinsul ei, cât şi în ce priveşte nominalizarea proprietarilor de terenuri, fapt constat de reclamante cu ocazia constituirii într-o asociaţie de proprietari de terenuri cuprinse în acest fond de vânătoare, reclamanta oferind exemple în acest sens în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Au arătat că o primă consecinţă a întocmirii fişei fondului de vânătoare de asemenea manieră este că proprietarii reali nu au avut posibilitatea acordării gestiunii acestui fond către o asociaţie de vânătoare agreată de aceştia, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobate prin Ordinul nr. 1221/2010.
O altă consecinţă a încălcării prevederilor legale constă în stabilirea unui tarif de gestionare incorect şi nelegal, atâta vreme cât a avut ca bază datele nereale la care au făcut referire mai sus.
În drept, au invocat dispoziţiile Legii nr. 407/2006, Ordinul nr. 1221/2010, Legea nr. 554/2004.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Asociaţia de Proprietari To., invocând aceleaşi motive ca şi reclamanţii.
Prin întâmpinare, Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Hunedoara (A.S.V.P.S. Hunedoara) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi a cererii de intervenţie formulate în cauză, în legătură cu cererea de intervenţie solicitând în principal respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât intervenienta nu a parcurs procedura prealabilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara a solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 18 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii Comuna T. prin Primar, A.C. "Poiana" T. şi A.C. "T." Dobroţ împotriva pârâţilor Ministerul Mediului şi Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara şi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Hunedoara, respingând totodată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de Proprietari To..
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că premisa unui demers judiciar în contencios administrativ, este ca actul juridic atacat să fie un act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau unui interes legitim.
A apreciat că judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acţiunea priveşte un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc, cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.
În cauză, Curtea a observat că fişa fondului de vânătoare nu este un act administrativ, acesta constituind o fişă ce identifică şi descrie, pe baza actelor de proprietate depuse de titularii ce au terenurile în arealul respectiv şi a situaţiilor comunicate de gestionarul fondului, limitele fondului de vânătoare, stabileşte suprafaţa acestuia şi structura suprafeţei cinegetice productive şi neproductive cu identificarea proprietăţilor de peste 100 ha şi a proprietarilor, inventariază construcţiile şi instalaţiile vânătoreşti, necesarul de hrană depozitat şi consumat în sezoanele de vânătoare anterioare, vânatul găsit mort şi cauzele acestui eveniment, trofeele extrase de pe acest fond, situaţiile de braconaj constatate, efectivele de vânat, cotele de extras aprobate şi recoltele pe sezoane de vânătoare.
Ca atare, această fişă a fondului de vânătoare nu conţine elementele unui act juridic şi cu atât mai puţin a unui act juridic administrativ, neavând în conţinutul său stipulate drepturi sau obligaţii dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de a fi valorificate ori puse în executare.
În concluzie, prima instanţă a constatat că acest înscris nu este supus cenzurii instanţelor de contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a fişei fondului de vânătoare este inadmisibilă.
Totodată, reţinând că reclamantele nu au adus critici proprii contractului de gestionare a faunei cinegetice, s-a apreciat că respingerea cererii principale atrage netemeinicia cererii accesorii, aceleaşi considerente fiind valabile şi pentru cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta A.C. "Poiana" T. şi intervenienta A.P. "To.", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentele au formulat aceleaşi motive de recurs, în cadrul cărora au reluat argumentele susţinute la fondul cauzei şi anume, faptul că proprietarii reali nu au avut posibilitatea acordării gestiunii acestui fond către o asociaţie de vânătoare agreată de aceştia, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobate prin Ordinul nr. 1221/2010.
În realitate, la momentul întocmirii fişei fondului şi ulterior la momentul atribuirii gestionării acestuia prin contractul de gestionare nr. x/2011, au existat proprietari persoane fizice şi/sau juridice, care aveau şi au în proprietate terenuri care reprezintă 50% din suprafaţa fondului de vânătoare.
S-a mai susţinut stabilirea unui tarif de gestionare incorect şi nelegal, atâta vreme cât a avut ca bază datele nereale la care au făcut referire mai sus.
Procedura în faţa instanţei de recurs
În cauză, intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare.
Prin întâmpinare, atât intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Vânătoare Timişoara cât şi intimata-pârâtă Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Hunedoara au învederat faptul că, contractul a cărui anulare face obiectul prezentului dosar a fost reziliat unilateral de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, le va respinge ca fiind lipsite de interes pentru considerentele ce urmează:
În fapt, la data de 20 iunie 2011, intimata-pârâtă Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Hunedoara a încheiat cu intimatul - pârât Ministerul Mediului şi Pădurilor - în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice contractul nr. x de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T. din judeţul Hunedoara, la baza încheierii acestui contract stând fişa fondului de vânătoare nr. 1 T..
Obiectul prezentei cauze în constituie cererea de anulare a fişei fondului de vânătoare nr. 1 T. şi a contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din judeţul Hunedoara, formulată de reclamanţii Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. şi A.C. T. Dobroţ.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În speţă, fişa fondului de vânătoare, chiar dacă este întocmită de o autoritate publică - Ministerul Mediului şi Pădurilor, în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, nu este act administrativ, ci este un act premergător, care nu produce prin el însuşi efecte juridice, neavând în conţinutul său stipulate drepturi sau obligaţii dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de a fi valorificate ori puse în executare.
Astfel, Înalta Curte constată că fişa fondului de vânătoare a cărui anulare se solicită în cauză nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.
Asupra unui act preparator care stă la baza unui act administrativ instanţa se poate pronunţa numai raportat la acesta din urmă, în speţă de contractul nr. x/2011, în legătură cu care se constată următoarele:
Din înscrisul depus în faţa instanţei de recurs de către intimata-pârâtă AJVPS Hunedoara, intitulat informare din 14 martie 2013, emis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara, rezultă că, contractul din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., a cărui anulare face obiectul prezentei cauze, a fost reziliat în mod unilateral de către pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.
Mai mult decât atât, reiese din înscrisurile ataşate întâmpinării de intimata - pârâtă AJVPS Hunedoara faptul că a fost încheiat contractul din 1 octombrie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., jud. Hunedoara cu Asociaţia de Vânătoare Cota Zero la propunerea Asociaţiei Proprietarilor de Terenuri "To.".
În acest context, Înalta Curte apreciază că recurentele nu mai justifică interes în soluţionarea căii de atac a recursului.
Un demers judiciar nu poate fi iniţiat şi întreţinut fără justificarea unui interes legitim.
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului, şi să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
În cauza de faţă, raportat la circumstanţele reţinute anterior, instanţa de recurs constată că, în mod evident, nu mai subzistă interesul, părţilor în finalizarea demersului judiciar având acest obiect.
În aceste condiţii, nu se mai impune nici analizarea argumentelor şi criticilor dezvoltate în cererile de recurs.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.C. "P." T. şi A.P. "To." împotriva Sentinţei nr. 18 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsite de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
