ICCJ. Decizia nr. 1139/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1139/2014
Dosar nr. 1324/44/2011
Şedinţa publică de la 6 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 1324/44/2011, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Galaţi şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 77/2011 emisă de Consiliul Baroului Galaţi prin care s-a respins cererea reclamantului de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili din Baroul Galaţi, reţinându-se că Decizia nr. 121 din 26 octombrie 2010 nu mai produce efecte juridice.
Reclamantul solicită obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ constând în decizia de suspendare din profesie şi înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili, până la momentul încetării acestei stări, conform Legii nr. 51/1995.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 325/2012 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională A Barourilor din România Bucureşti şi Baroul Galaţi, astfel cum a fost precizată, a anulat Decizia nr. 77 din 13 aprilie 2011 emisă de Consiliul Baroului Galaţi şi Decizia nr. 160 din 03 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, a obligat pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Galaţi să emită actul administrativ constând în decizia de suspendare din profesie a reclamantului şi înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili, până la momentul încetării stării de incompatibilitate (ca urmare a încetării calităţii de magistrat) şi a respins excepţia necompetenţei materiale, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, reţinând că, fată de obiectul cauzei, aceasta este nefondată.
Cu privire la fondul cauzei.
Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, aşa cum era în vigoare în momentul formulării cererii, nu specifică în mod clar modalitatea în care candidatul admis, dar incompatibil/urmează să rezolve starea de incompatibilitate. Evident, una dintre variante constă în a renunţa la profesia de magistrat. La fel de legală era însă şi solicitarea reclamantului, respectiv aceea de a fi înscris pe Tabloul avocaţilor incompatibili cu consecinţa firească de a fi suspendat din profesie până în momentul încetării stării de incompatibilitate. Aceasta reprezintă, de asemenea, o modalitate de rezolvare a stării de incompatibilitate, cu respectarea absolută a dispoziţiilor legale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 27 alin. (1) rit.a din Legea nr. 51/1995 care arată în mod expres că "calitatea de avocat este suspendată în caz de incompatibilitate". Atât timp cât legea nu specifică fără echivoc în ce constă modalitatea de înlăturare a stării de incompatibilitate, interpretarea acestei dispoziţii, în cauza de faţă, exclusiv în sensul renunţării la profesia de magistrat, reprezintă o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.
Interpretarea dată de U.N.P.R., respectiv sintagma "trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili" semnifică obligatoriu înscrierea anterioară pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, este eronată, nelegală şi contrară doctrinei şi practicii judiciare. De altfel, ar fi şi lipsită de sens varianta invocată de intimată. În opinia acesteia, reclamantul ar fi trebuit să rezolve starea de incompatibilitate (să renunţe la calitatea de magistrat), apoi să se înscrie pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, după care să solicite trecerea pe Tabloul avocaţilor incompatibili. În acest caz, înscrierea ca incompatibil nu ar mai avea nicio utilitate practică. Or, dispoziţiile legii se interpretează în sensul de a produce efecte juridice şi nu de a fi lipsite de utilitate practică ceea ce reprezintă unul din principiile de bază ale constituţionalităţii legilor.
Consecinţa directă a rămânerii fără efecte a Deciziei nr. 121 din 26 octombrie 2010 a Consiliului Baroului Galaţi (de admitere în profesie a reclamantului) o reprezintă pierderea calităţii de avocat dobândită în urma examenului. Or, Legea nr. 51/1995, atât în varianta actuală cât şi în cea în vigoare la data promovării cererii, nu prevede ca modalitate de încetare a calităţii de avocat nerezolvarea stării de incompatibilitate. Dimpotrivă, acesta este un motiv de suspendare din profesie şi de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat ca abuzivă modalitatea în care Baroul Galaţi a înţeles să soluţioneze această divergenţă. Astfel, deşi reclamantul a expediat în termen legal (două luni de la data la care a fost declarat admis în profesie) solicitarea de înscriere pe Tabloul avocaţilor incompatibili aceasta fiind primită de Baroul Galaţi la data de 24 decembrie 2010, Consiliul Baroului nu a soluţionat această cerere decât la data de 20 aprilie 2011, deci la aproximativ 5 luni de la înregistrarea cererii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Baroul Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate şi a respingerii acţiunii.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, republicată.
Astfel, starea de incompatibilitate prevăzută de art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995 nu se referă doar calitatea de avocat dobândită de o persoană admisă în avocatură, care încă mai exercită activitate salarizată în interiorul alte profesii juridice, ci vizează exercitarea profesiei de avocat.
Recurentul arată că hotărârea atacată dă o greşită interpretare Legii nr. 51/1995, în sensul că "avocatul" care nu poate îndeplini această calitate deoarece este magistrat/consilier juridic, deşi nu a fost trecut pe tabloul avocaţilor şi nici nu a exercitat vreun moment profesia, să fie trecut pe un tablou al avocaţilor incompatibili pentru o incompatibilitate preexistentă şi nu născută după ce persoana a devenit avocat.
Astfel, art. 32 din Legea nr. 51/1995, prevede că, dacă starea de incompatibilitate este preexistentă sau survine concomitent cu emiterea deciziei de primire, decizia de primire va produce efecte doar după rezolvarea stării de incompatibilitate.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, prevederile legale aplicabile şi hotărârea atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, Înalta Curte reţine că sunt fondate motivele de recurs înfăţişate de recurent, în considerarea celor în continuare arătate.
Astfel nu rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului şi în acord cu situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond, reclamantul a participat la examenul de primire în profesie organizat de Baroul Galaţi în sesiunea septembrie 2010, fiind declarat admis, aşa cum rezultă din Decizia nr. 121 din 26 octombrie 2010 comunicată acestuia la data de 13 decembrie 2010, prin poştă.
Întrucât la acea dată reclamantul deţinea - ca şi în prezent - funcţia de magistrat - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu grad de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de două luni de la data emiterii deciziei de admitere în profesie, a comunicat în scris Baroului Galaţi opţiunea legală de a fi înscris pe Tabloul avocaţilor incompatibili, începând cu data de 24 decembrie 2010 până în momentul încetării stării de incompatibilitate, în această perioadă reclamantul urmând a fi suspendat din profesia de avocat. De asemenea, a solicitat să i se comunice şi cuantumul taxelor legale ce trebuie achitate în acest sens. La data de 20 aprilie 2011 i s-a comunicat Decizia nr. 77/2011, de respingere a solicitării sale.
Reclamantul a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 77 din 13 aprilie 2011 a Consiliului Baroului Galaţi, iar prin Decizia nr. 160 din 03 decembrie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, i s-a respins contestaţia.
Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, atât la data emiterii deciziei de primire în profesie, cât şi la cea la care a fost soluţionată cererea de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili, reclamantul avea funcţia de procuror, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.
De asemenea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 25 din Legea nr. 51/1995: "(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".
Potrivit art. 27 din Statutul profesiei de avocat: "Pentru primirea în profesie şi pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege".
În conformitate cu prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat:
"(1) În cazul prevăzut de art. 25 alin. (2) din lege şi anume atunci când situaţia care determină incompatibilitatea este preexistentă sau survine concomitent cu emiterea deciziei de primire în profesie, efectele acesteia din urmă se produc sub condiţia rezolvării stării de incompatibilitate.
(2) Starea de incompatibilitate trebuie rezolvată, conform art. 25 alin. (2) din lege, în termen de două luni de la data emiterii deciziei de primire în profesie sub sancţiunea caducităţii acesteia".
Prin urmare, contrar celor stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că primirea reclamantul în profesie a fost condiţionată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni, conform art. 25 din Legea nr. 51/1995.
Aşadar, Înalta Curte constată că sunt întemeiate susţinerile recurentului în sensul că pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaţilor incompatibili este necesar ca respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, această împrejurare reprezentând o situaţie premisă pentru efectuarea operaţiunii.
De asemenea, Înalta Curte constată că, prin dezlegarea dată de instanţa de fond cauzei, se creează premisele înscrierii "directe" pe tabloul avocaţilor incompatibili şi continuării exercitării funcţiilor actuale, ceea ce, în mod evident, excede voinţei legiuitorului dedusă cu claritate chiar din prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ("trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili", "reînscriere pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei").
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine că, în mod greşit, judecătorul fondului a constatat că starea de incompatibilitate nu reprezintă o cauză de încetare a calităţii de avocat, ci o cauză de suspendare a acestei calităţi, cauză care se răsfrânge şi asupra deciziei de primire în profesia de avocat.
De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în problema înscrierii direct în tabloul avocaţilor definitivi incompatibili şi suspendarea din calitatea de avocat este constantă; în acest sens, se pot invoca decizii relevante, respectiv nr. 1302/2011, nr. 4295/2012, nr. 7078/2013, nr. 7210/2013.
Înalta Curte are în vedere această practică constantă şi lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare; altfel, s-ar ajunge la soluţii contrare care au ca efect încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Chiar dacă divergenţele de jurisprudenţă constituie consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanţa supremă să devină ea însăşi, prin practica divergentă, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României, parag. 39; cauza Ştefan şi Stef împotriva României, parag. 33).
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs formulate în cauză şi că este nelegală şi netemeinică hotărârea atacată se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Baroul Galaţi şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Baroul Galaţi împotriva Sentinţei nr. 325/2012 din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului S.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1170/2014. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
