ICCJ. Decizia nr. 181/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 181/2014
Dosar nr. 4598/2/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., în principal, anularea ca netemeinică şi nelegală a Deciziei nr. 253 din 17 mai 2012 emise de pârâtul C.N.A., în subsidiar, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 94 din Legea nr. 504/2002, înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu avertisment şi, în temeiul art. 274 C. proc. civ., obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5509 din 3 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei SC O.T. SRL, prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că astfel cum rezultă din Raportul de monitorizare, la data 14 mai 2012, postul O.T.V., aparţinând reclamantei, a difuzat emisiunea "D.D.D.", anunţată ca având caracter electoral, iar în partea superioară a ecranului a fost afişat titlul: C.E. dezvăluie adevărul despre „S.F.". În cadrul emisiunii a fost transmisă înregistrarea unui material audiovizual cu domnul C.E., candidat P.P.-D.D. la alegerile locale pentru funcţia de primar al sectorului 6.
În materialul audiovizual difuzat, d-nul C.E. a făcut referire la presupuse fapte şi comportamente ilegale săvârşite de contracandidatul său la alegerile locale, dl Ş.F., acuzându-l, că ar fi folosit metode frauduloase pentru cumpărarea de voturi, că ar pune la cale furturi electorale alături de interlopi, că şi-ar fi însuşit, prin funcţia pe care a avut-o produse din pieţele agroalimentare pe care le oferă potenţialilor alegători în scopul votării sale, că ar fi împrumutat sume exorbitante de la interlopi şi pe care le va restitui prin furturi din banii publici, în cazul în care va fi ales primar.
În cadrul emisiunii d-nul C.E. a folosit un limbaj jignitor la adresa contracandidatului său, precum: „mincinos, impostor, făţarnic, laş, grandoman, mincinos, duplicitar, etc.”, aceeaşi atitudine fiind manifestată şi faţă de ceilalţi contracandidaţi ai săi.
Din cuprinsul aceluiaşi Raport de monitorizare, rezultă că, pe parcursul a două zile, 14 şi 15 mai 2012, între orele 7.30-20.00, postul O.T.V. a difuzat, cu intermitenţe, rezultatele a două sondaje:
- Primul sondaj: Sondaj A.T.L.E., sector 2: câştigă 75% din voturi; Sondajul A.T.L.E., realizat în perioada 3-10 mai; Eşantion sondaj: 1.020 persoane, eroare +/- 3,1 %, fără a se preciza metodologia utilizată, cine a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajului;
- Al doilea sondaj: H.V., favorit la şefia C.J. Hunedoara cu 30,5 %, fără a se preciza denumirea instituţiei care l-a realizat, data sau intervalul de timp în care a fost efectuat şi metodologia utilizată, dimensiunea eşantionului şi marja maximă de eroare, cine l-a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajului.
În temeiul acestui Raport de monitorizare, C.N.A., a adoptat Decizia nr. 253 din data de 17 mai 2012 prin care a amendat reclamanta, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, prevăzându-se şi obligaţia de a difuza textul deciziei de sancţionare în condiţiile prevăzute de art. 931 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002,cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei sancţionatoare, autoritatea pârâtă a reţinut în sarcina reclamantei încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b), c) şi art. 10 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 195/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
Instanţa de fond a reţinut că un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acţiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulare a unui act administrativ numai în condiţiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiţionată de dovedirea vătămării.
Or, această concepţie de reglementare în materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea clasificării cauzelor de nulitate în cauze de nulitate absolută şi cauze de nulitate relativă, în condiţiile în care nulitatea absolută este o nulitate necondiţionată de dovedirea unei vătămări, iar instanţa de contencios administrativ analizează întotdeauna îndeplinirea cerinţei constând în dovedirea unei vătămări, atunci când dispune anularea actului.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, criticile de nelegalitate formulate de reclamantă la punctele II şi III din cererea de chemare în judecată, chiar dacă sunt invocate sub forma „nulităţii absolute”, sunt în realitate motive de nulitate care vor fi examinate din perspectiva vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia.
Referitor la susţinerea reclamantei, în sensul că pârâtul nu putea dispune ab initio sancţiunea amenzii contravenţionale împotriva sa, în condiţiile în care nu a emis anterior, pentru aceleaşi fapte, o somaţie publică, Curtea de Apel a constatat că sunt incidente prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a mai constatat că aceste prevederi legale au fost respectate de autoritatea pârâtă, întrucât, anterior adoptării deciziei atacate, radiodifuzorul a fost sancţionat cu somaţie publică pentru încălcarea dispoziţiilor aceleiaşi decizii cu caracter normativ - Decizia nr. 195/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale - prin Decizia nr. 238/15 mai 2012.
Având în vedere că somaţia primită de reclamantă vizează nerespectarea art. 4 alin. (2), iar sancţiunea amenzii, aplicată prin decizia atacată vizează nerespectarea art. 8 alin. (2) lit. b), c) şi art. 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi televiziune, a campaniei electorale din anul 2012, Curtea de Apel a constatat că prevederile art. 91 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, au fost respectate, ceea ce este relevant în aprecierea repetării abaterii fiind faptul că încălcarea vizează aceeaşi decizie de reglementare, deci aceleaşi prevederi referitoare la desfăşurarea campaniei electorale.
Curtea de Apel a constatat că reclamanta răspunde pentru conţinutul programelor difuzate, având aşadar obligaţia de a se conforma reglementărilor incidente în materia campaniei electorale, în condiţiile în care a optat pentru difuzarea unor emisiuni electorale, culpa pentru nerespectarea acestor prevederi legale fiind cu atât mai mult evidentă, cu cât emisiunea respectivă nu a fost transmisă în direct, ci a fost înregistrată.
S-a mai reţinut şi faptul că, în afară de Decizia de reglementare nr. 195/2012, obligaţia posturilor de televiziune de a asigura o campanie echitabilă pentru toţi competitorii electorali, prin excluderea afirmaţiilor care pot aduce atingere demnităţii umane sau moralei publice şi prin probarea eventualelor acuzaţii aduse unui candidat, rezultă şi din prevederile art. 63, 67 şi 68 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor locale.
Referitor la solicitarea reclamantei de înlocuire a amenzii cu avertisment, solicitarea întemeiată pe prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2011, instanţa de fond a constatat că nu poate fi primită, întrucât aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul de faţă.
S-a apreciat că, în concursul dintre prevederile O.G. nr. 2/2011 şi prevederile Legii nr. 504/2002 în ceea ce priveşte materia contravenţiilor, se aplică cu prioritate Legea nr. 504/2002, ca lege specială derogatorie în domeniul audiovizual, completarea cu prevederile dreptului comun fiind permisă numai în măsura în care există compatibilitate între prevederi.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 90 alin. (4) şi art. 91 şi de împrejurarea că, deşi a fost somată, reclamanta a perseverat în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor legale în materie de campanie electorală, Curtea de Apel a constatat că aplicarea sancţiunii amnezii în cuantumul minim prevăzut de lege răspunde exigenţei respectării principiului proporţionalităţii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta SC O.T. SRL prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată fără temei legal şi cu aplicarea greşită a legii (art. 304, pct. 9, C. proc. civ.).
Recurenta consideră că, în ceea ce priveşte legalitatea deciziei atacate, instanţa de fond apreciind asupra motivelor de legalitate, în mod greşit a considerat ca s-au respectat dispoziţiile prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002 modificată, cu privire la procedura somării prealabile. În cuprinsul sentinţei atacate se face referire la faptul că radiodifuzorul a fost sancţionat cu somaţie publică pentru încălcarea dispoziţiilor aceleiaşi decizii, fără însă a se preciza concret, în ce au constat actele sancţionării.
Se mai susţine că, instanţa de fond, reţinând în totalitate susţinerile pârâtului din cuprinsul deciziei, apreciază, în mod eronat, că s-au respectat dispoziţiile prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002, aceasta deoarece: ".anterior adoptării deciziei atacate, radiodifuzorul a fost sancţionat cu somaţie publică pentru încălcarea dispoziţiilor aceleiaşi decizii cu caracter normativ - Decizia nr. 195/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale - prin Decizia nr. 238 din 15 mai 2012.", cu toate că legea obligă în mod expres Consiliul să emită în primă fază o somaţie pentru aceeaşi faptă, cuprinzând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, obligaţie care nu poate fi suplinită sau înlocuită chiar dacă anterior postul de televiziune a mai fost sancţionat pentru acelaşi gen de fapte.
Or, având în vedere faptul că instituţia intimată nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de a emite mai întâi o somaţie de intrare în legalitate, Decizia nr. 253 din 17 mai 2012 emisă de C.N.A. este nelegală.
Cu privire la respingerea de către instanţa de fond a susţinerilor referitoare la încălcarea dreptului la exprimare prin emiterea de către instituţia intimată a deciziei de sancţionare, recurenta precizează că şi de această dată s-a dat o interpretare greşită aspectelor legale invocate.
În cauză, invitaţii şi telespectatorii emisiunii nu au făcut altceva decât să emită nişte opinii cu privire la nişte situaţii, respectiv persoane cu impact asupra comunităţii.
Libertatea de exprimare acoperă nu numai „informaţiile" şi „ideile" primite favorabil sau cu indiferenţă, ori considerat inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează. Curtea Europeana s-a exprimat în acest sens în cauza Handyside vs. Regatul Unit din 1976, în care a menţionat că se bucură de libertatea de exprimare şi persoanele care au idei ce "şochează, contrazic sau neliniştesc statul sau o oarecare parte a poporului." Acest fapt constituie "o cerinţă a pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis fără de care nu există societate democratică."
Deci, se impune obligaţia organului de monitorizare de a face o distincţie clară între publicitatea electorală pe de o parte şi dezbaterile politice, comunicarea informaţiilor către public prin programele de ştiri, pe de altă parte. Într-o atare situaţie, chiar dacă informaţiile prezentate, ori opiniile exprimate de diferite persoane ce activează în sfera politicului şochează, statul nu poate cenzura presa, prin limitarea libertăţii de exprimarea. Datoria statului este tocmai aceea de a asigura ca toate informaţiile ce ar putea prezenta un interes public să ajungă la receptor, cu atât mai mult cu cât aceste informaţii privesc sfera politicului, sferă care presupune o transparenţă mult mai bine conturată.
Recurenta mai susţine că aplicarea sancţiunii de 5.000 lei, chiar şi în cazul în care vinovăţia ar fi extrem de clară şi temeinic dovedită, este nejustificată.
Instanţa de fond putea, în lipsa unor elemente concrete care să susţină o gravitate deosebită a faptelor, să dispună înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu avertisment.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 253 din 17 mai 2012 recurenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2), lit. b), c) şi 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2): în cadrul emisiunilor electorale şi al emisiunilor de dezbateri electorale competitorii electorali şi, după caz, participanţii au următoarele obligaţii: să nu facă afirmaţii care pot aduce atingere demnităţii umane sau moralei publice, să probeze eventualele acuzaţii cu incidenţă penală sau morală aduse unui alt candidat, ori reprezentant al competitorilor electorali.
Conform art. 10 alin. (1): în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conţinut electoral, acestea trebuie însoţite de următoarele informaţii: denumirea instituţiei care a realizat sondajul, data sau intervalul de timp în care a fost efectuat sondajul şi metodologia utilizată, dimensiunea eşantionului şi marja maximă de eroare, cine a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajului.
Înalta Curte constată că Decizia nr. 253 din 17 mai 2012, conţine descrierea amplă, motivată în drept şi în fapt, a abaterilor care au constituit încălcări ale prevederilor menţionate mai sus.
Analizând conţinutul emisiunii "D.D.D.", difuzată de postul O.T.V., ce aparţine recurentei-reclamante, membrii Consiliului au reţinut în sarcina acesteia, faptul că în cadrul ediţiei din 14 mai 2012 a fost difuzat un material audiovizual în care un candidat la alegerile locale a formulat acuzaţii nedovedite la adresa contracandidaţilor săi şi a făcut afirmaţii de natură a afecta demnitatea şi imaginea acestora, încălcându-se astfel prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) şi c) din Decizia nr. 195/2012.
În materialul audiovizual difuzat, dl C.E. a făcut referiri ample cu privire la presupuse fapte şi comportamente ilegale săvârşite de contracandidatul său la alegerile locale, dl Ş.F. Astfel, acesta a fost acuzat, printre altele, că ar folosi metode frauduloase pentru cumpărarea de voturi, că ar pune la cale furturi electorale alături de interlopi, că şi-ar fi însuşit, prin funcţia pe care a avut-o de Director General în Administraţia Pieţelor Sector 4, produse din pieţele agroalimentare pe care le oferă potenţialilor alegători în scopul votării sale, că ar fi împrumutat sume exorbitante de la interlopi şi pe care le va restitui prin furturi din banii publici, în cazul în care va fi ales primar al sectorului 6.
În susţinerea afirmaţiilor acuzatoare nu numai că nu au fost prezentate dovezi, dar dl C.E. a folosit şi un limbaj jignitor la adresa contracandidatului său precum: „mincinos, impostor, făţarnic, laş, grandoman mincinos, duplicitar, vrea să pai un bisericos, dar înjură ca la uşa cortului, îşi bârfeşte colegii îi sapă pe la spate şi aşteaptă la cotitură", concluzionând:,,asta este adevărata faţă a personajul F.."
Dl C.E. a manifestat aceeaşi atitudine, care contravine prevederilor legale invocate, şi faţă de ceilalţi contracandidaţi ai săi, după cum reiese din afirmaţia făcută în finalul înregistrării materialului prezentat:,,într-o altă emisiune de mâine, care va fi mult mai. tare, mai important, dar atunci o să avem un alt personaj care nu pot să-l calific decât negativ. Acela este P.."
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că unele afirmaţii de natură acuzatoare ale domnului C.E. nu au fost susţinute cu probe, ca de exemplu: „pentru că la sumele exorbitante de bani pe care le-a cheltuit, pe care Ie-a împrumutat de la interlopi să poată să ajungă primar ca să fure, să fure din banii publici, din banii cetăţenilor Sectorului 6, pentru a-şi da datoriile înapoi".
Chiar dacă în timpul campaniei electorale publicitatea politică negativă este acceptată, atunci când este exercitată în limitele şi condiţiile expres reglementate şi asumată de un competitor electoral, acest fapt nu trebuie însă să facă posibilă denigrarea şi jignirea celorlalţi candidaţi, ori să conducă la inducerea ideii că aceştia ar săvârşi numai ilegalităţi, depăşindu-se în aceste condiţii cadrul legal de desfăşurare a unei emisiuni electorale sau cadrul criticii celorlalţi contracandidaţi.
Recurenta-reclamantă a fost amendată şi pentru încălcarea 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, întrucât prezentarea rezultatelor unor sondaje nu a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor invocate, care prevăd că publicul trebuie să fie informat cu privire la denumirea instituţiei care le-a realizat, data sau intervalul de timp în care au fost efectuate, metodologia utilizată, dimensiunea eşantionului şi marja maximă de eroare, cine a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajelor.
Lipsa prezentării acestor elemente prevăzute expres de dispoziţiile menţionate a fost de natură să afecteze dreptul la informare obiectivă a publicului cu privire la sondajele difuzate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că anterior aplicării sancţiunii ce face obiectul prezentului dosar, recurenta-reclamantă a mai fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor Deciziei nr. 195/2012, privind desfăşurarea campaniei electorale în audiovizual, respectiv cu somaţie publică prin Decizia nr. 238.din 15 mai 2012, situaţie în care afirmaţiile acesteia conform cărora intimata nu a emis anterior o somaţie, ci a procedat direct la aplicarea unei amenzi, sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite
Înalta Curte constată că şi din perspectiva nelegalităţii deciziei atacate pentru că nu s-au respectat prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, susţinerile recurentei sunt nefondate.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002 rezultă că emiterea somaţiei este obligatorie pentru C.N.A. numai atunci când radiodifuzorul săvârşeşte, pentru prima oară, o faptă contravenţională prevăzută de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, adică orice nerespectare a dispoziţiilor Legii nr. 504/2002, altele decât cele prevăzute de art. 90 alin. (1).
Articolul 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în teza a doua, prevede că în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de serviciu, deşi a fost somat anterior, încalcă din nou aceste prevederi, se poate aplica amendă contravenţională.
Din interpretarea articolului 91 alin. (3) rezultă că acesta nu se referă la încălcarea din nou a aceleiaşi prevederi exprese, ci lasăvârşirea de fapte care să vizeze încălcări ale legii audiovizualului sau a deciziilor cu caracter normativ emise de C.N.A.
Cum recurenta-reclamantă a mai fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor legale care reglementează publicitatea şi teleshoppingul, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, apreciind că nu sunt încălcate prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002.
Recurenta-reclamantă înţelege să invoce jurisprudenţa C.E.D.O., din care sunt prezentate, în mod disparat, anumite idei, care nu au incidenţă în prezenta cauză.
Jurisprudenţa C.E.D.O. a conturat faptul că libertatea de exprimare, unul dintre fundamentele societăţii democratice şi una dintre condiţiile de bază ale progresului şi dezvoltării fiecărui individ, este una dintre garanţiile esenţiale ale tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi.
Dezvoltarea şi protejarea democraţiei se află în corelaţie directă cu dimensiunile protecţiei dreptului la exprimare şi informare, dar, potrivit paragrafului al doilea al art. 10, exercitarea acestor libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi în vederea proteguirii mai multor valori, inclusiv morala, reputaţia ori drepturile altora.
Exercitarea libertăţii de exprimare se află în corelaţie directă cu alte drepturi fundamentale, printre care un rol special îl ocupă dreptul persoanei la viaţa privată, drept căruia i se circumscrie şi imaginea persoanei.
Cu privire la solicitarea recurentei-reclamante de a dispune înlocuirea sancţiunii amenzii, Înalta Curte apreciază că intimatul-pârât a ţinut cont de gravitatea faptelor şi de efectele acestora, de sancţiunile primite anterior, de intervalul orar de difuzare a emisiunilor ce au făcut obiectul sancţiunii, precum şi de faptul că recurenta-reclamantă nu este la prima abatere în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor legale în materie de campanie electorală.
Înalta Curte apreciază că folosirea unei măsuri coercitive trebuie să fie condiţionată de respectarea principiului proporţionalităţii.
Prin menţinerea amenzii, instanţa de fond a respectat tocmai acest principiu, date fiind circumstanţele legate de gravitatea abaterii, aşa cum au fost evidenţiate mai sus.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl împotriva sentinţei civile nr. 5509 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 185/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1619/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
