ICCJ. Decizia nr. 1619/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1619/2014
Dosar nr. 6080/94/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 27 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Judecătoria Buftea
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 18 februarie 2014, petenta SC P.L.R. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., CESTRIN anularea procesului-verbal din 31 ianuarie 2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 17 raportat la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.
Prin sentinţa nr. 539 din 18 februarie 2014, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că art. 101 din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 şi a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel că se aplică numai proceselor începute după această dată, iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în speţă. În consecinţă, instanţa competentă se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
2. Soluţia pronunţată de Judecătoria Brezoi
Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Sibiu.
Prin sentinţa nr. 1862 din 8 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, plângerea însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Astfel, contravenienta are sediul în localitatea V., judeţul Ilfov locaţie aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 februarie 2014, petenta SC P.L.R. SRL a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie emis de C.N.A.D.N.R., prin care s-a constatat săvârşirea, la data de 17 august 2011, pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea, a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată, 18 februarie 2014, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013, începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 101, care stabileşte competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul) conform cărora „contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie aparţine „judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Or, conform datelor menţionate în procesul-verbal contestat, contravenţia a fost săvârşită pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei conform dispoziţiilor citate anterior.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Brezoi competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC P.L.R. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., CESTRIN.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC P.L.R. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2014. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1620/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
