ICCJ. Decizia nr. 190/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 190/2014
Dosar nr. 2801/1/2013
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamantul A.D. a solicitat anularea deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 7184/1/2012, care este contrară sentinţei nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2594/2/2012.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Reclamantul revizuient a considerat că decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 este contrară sentinţei nr. 6034 din 24 octombrie 2012, în sensul nesocotirii autorităţii de lucru judecat a celor statuate prin sentinţă, sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii.
Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2594/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a sentinţei nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi a respins cererea de revizuire a aceleiaşi sentinţe, ca nefondată.
Prin decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A.D. împotriva deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi, ca inadmisibilă.
În vederea soluţionării prezentei cereri de revizuire urmează a se explica instituţia revizuirii.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care prevede ca motiv de revizuire existenţa unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aşa cum s-a consolidat în doctrină şi jurisprudenţă, rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.
Având în vedere hotărârile rezumate mai sus, pentru care s-a formulat cererea de revizuire, aceasta este admisibilă.
Însă, cererea de revizuire este nefondată, pentru că nu sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de lege.
În cauză, nu sunt îndeplinite alte condiţii de fond.
Astfel, hotărârile nu sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină, ci sunt pronunţate în cauze diferite, după cum a rezultat din expunerea rezumativă a conţinutului celor două hotărâri judecătoreşti.
În cazul sentinţei nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat asupra cererii de revizuire a sentinţei nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, iar prin decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013, Înalta Curte s-a pronunţat asupra cererii de revizuire a deciziei nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, nu există tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice pentru că prin intermediul acestora s-au soluţionat jurisdicţional situaţii diferite.
Având în vedere că în cauză hotărârile nu sunt contrare, nu se îndeplinesc cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 191/2014. Contencios → |
|---|
