ICCJ. Decizia nr. 2587/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2587/2014
Dosar nr. 1587/84/2012
Şedinţa publică de la 3 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.C. SRL a chemat în judecată pe D.G.F.P. Sălaj şi A.F.P.C.M. Sălaj solicitând anularea deciziei nr. 31 din 12 martie 2012 a raportului de inspecţie fiscală 5341 din 26 septembrie 2011 şi a deciziei de impunere 19 din 26 septembrie 2011 şi pe cale de consecinţă exonerarea societăţii reclamante de la plata sumei de 401.856 lei reprezentând TVA la care se adaugă majorări de întârziere şi de la plata sumei de 911.842 lei reprezentând baza impozabilă suplimentară la calculul impozitului pe profit pentru anul 2010 la care se adaugă majorări de întârziere aferente cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, reclamanta a solicitat în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei 31 din 12 martie 2012.
În motivarea cererii s-a arătat că organele fiscale nu au dispus măsurile impuse de lege, de a corecta eroarea prin decontul de TVA întocmit la finele perioadei fiscale, emiţând o decizie de impunere fără a exista o dispoziţie de măsuri aşa cum impune pct. 82 alin. (9) şi (10) din H.G. nr. 44/2004,
Invocându-se dispoziţiile art. 160 alin. (2) C. fisc., s-a arătat că nu mai există obligaţia vânzătorului de a vira la bugetul de stat TVA-ul în cauză.
În ceea ce priveşte obligaţia fiscală impozit pe profit, s-a arătat că în mod eronat a fost invocat ordinul O.M.F.P. 2861/2009, pentru că prin aceasta organele fiscale şi-au arogat dreptul de a face inventarierea în sine pentru un singur element patrimonial din totalul datoriilor.
S-a mai arătat că la momentul controlului reclamanta deţinea toate documentele de cesiune de creanţă, dar acestea nu au fost solicitate de către organele fiscale.
D.G.F.P. Sălaj a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acţiunii în contencios.
Prin încheierea din şedinţa publică din 28 iunie 2012 pronunţată, în dosarul 1587/84/2012, Curtea de apel a respins cererea de suspendare a deciziei 31 din 12 martie 2012 a D.G.F.P. Sălaj considerând că art. 15 din Legea nr. 544/2004 şi art. 215 C. proc. fisc., prevăd posibilitatea suspendării doar a deciziei de impunere deoarece aceasta constituie titlu de creanţă care devine titlu executor, iar în cazul de faţă nu au fost arătate argumentele care să stea la baza suspendării deciziei finale.
Prin Sentinţa nr. 711 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de SC E.C. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Sălaj şi A.F.P.C.M. Sălaj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt că prin raportul de inspecţie fiscală nr. 5341 din 26 septembrie 2011 s-a efectuat inspecţia fiscală generală la SC E.C.H., stabilindu-se în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare reprezentând TVA în sumă de 417.747 lei, majorări şi penalităţi de 311.983 lei impozit pe profit de 911.842 lei, majorări şi penalităţi de 209.799 lei, majorări de întârziere aferente vărsăminte în sumă de 1104 lei, perioadele controlate fiind distincte pentru fiecare categorie de contribuţie, fiind emisă decizia de impunere nr. 19 din 26 septembrie 2011.
S-a reţinut că decizia a fost menţinută şi în urma efectuării contestaţiei administrative potrivit art. 205 C. proc. fisc. prin decizia finală nr. 31 din 12 martie 2012 a D.G.F.P. Sălaj.
Curtea de apel a avut in vedere concluziile expertizei contabile efectuate in cauză, care a stabilit că SC E.C. SRL avea obligaţia de a aplica taxarea inversă în sensul de a înregistra TVA-ul aferent celor două facturi, atât ca TVA deductibil, cât şi ca TVA colectat, impunându-se regularizarea TVA-ului în decontul de TVA întocmit la finele perioadei fiscale în care se finalizează controlul.
Curtea de Apel a reţinut doar parţial concluziile raportului de expertiză in sensul că in urma raporturilor comerciale dintre SC P.I. SRL Bucureşti şi SC E.C. SRL furnizorul a emis către reclamantă facturi fiscale în condiţiile în care se afla în insolvenţă conform sentinţei comerciale 3229 din 20 august 2008 a Tribunalului Bucureşti din dosarul 10257/3/2008, fiind aplicabile prevederile art. 160 C. fisc.
S-a arătat că obligaţiile constau potrivit art. 160 alin. (3) C. fisc., în evidenţierea taxei pe valoarea adăugată în decontul de TVA atât ca TVA deductibil, cât şi ca TVA colectat, reclamanta înregistrând TVA-ul doar ca şi deductibil şi ca atare, şi-a diminuat TVA-ul colectat cu suma 401.856 lei.
A arătat instanţa de fond că SC P.I. SRL a fost radiat din registrul comerţului începând cu data de 26 octombrie 2011, astfel că şi-a încetat existenţa juridică şi nu putea face obiectul unei dispoziţii de măsuri.
Referitor la inventarierea patrimoniului SC E.C. SRL Hereclean s-a reţinut că aceasta nu a fost efectuată de către organele fiscale, ci de societatea comercială reclamantă fără ca aceasta să respecte normele fiscale incidente cuprinse în pct. 20 din anexa la ordinul M.F.P. 3055/2009.
S-a arătat in consideratele sentinţei atacate că reglementările contabile impuneau reclamantei să scadă din contabilitate datoria faţă de furnizorul radiat, în mod corect stabilind organul fiscal că scoaterea din evidenţa contabilă va fi realizată pe contul de venit în creditul contului 758 unde se înregistrează şi sume prescrise, scutite sau anulate potrivit legii reprezentând datorii faţă de furnizori.
A constatat judecătorul fondului că cele două facturi au fost emise după data de 20 august 2008 la care SC P.I. SRL a intrat în insolvenţă, iar ca urmare a taxării inverse, scăzând din suma 6.675.678 lei suma de 401.856 lei ce reprezintă TVA, a rezultat că datoria faţă de SC P.I. SRL este de 5.673.822 lei.
Astfel, s-a apreciat că în mod incorect expertul a arătat că această datorie urmează a fi recuperată de către reclamantă, precum şi că datoria este în curs, ca urmare a contractelor de cesiune încheiate cu SC H.I. LTD, in condiţiile in care cesiunea nu a fost cunoscută de către lichidatorul judiciar.
Faptul că prin ordonanţa, din 25 septembrie 2012, emisă de Serviciul Teritorial Cluj din cadrul D.N.A., nu a fost începută urmărire penală faţă de făptuitorul H.I. şi G.I. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, s-a apreciat că nu poate fi luat in considerare de către instanţa de contencios fiscal deoarece şi în ipoteza realităţii tranzacţiei dintre societăţi, obligaţiile fiscale suplimentare ale reclamantei rămân neschimbate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs SC E.C. SRL prin administrator judiciar R.T.Z.P. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere ca legal emise a actelor contestate, Decizia nr. 31 din data de 12 martie 2012 de soluţionare a contestaţiei, raportul de inspecţie fiscală nr. 5341 din 26 septembrie 2011 şi decizia de impunere nr. 19 din 26 septembrie 2011 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei.
Se invocă în cadrul recursului aspecte de nelegalitate atât în ceea ce priveşte obligaţia de plată reprezentând TVA cât şi obligaţia de plată reprezentând impozit pe profit suplimentar.
În ceea ce priveşte TVA recurenta arată că în cauză instanţa de fond şi organele fiscale nu au aplicat corect dispoziţiile din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a art. 160 din Legea nr. 571/2003 în sensul de a se dispune măsuri pentru obligarea furnizorului şi beneficiarului la corectarea operaţiunilor şi la aplicarea taxării inverse. În cauză beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.
Emiterea unei Decizii de Impunere privind plata T.V.A suplimentara şi accesorii fiscale pentru o operaţiune ca pentru cea în speţă, în condiţiile în care nu există o dispoziţie de masuri emisă de organele fiscale aşa cum impune Norma de aplicare la pct. 82 alin. (9) și (10) din H.G. nr. 44/2004 în temeiul căreia petenta, în termenul prevăzut de aceleaşi organe fiscale, să procedeze la corectarea înregistrările contabile potrivit textului legal invocat, reprezintă nerespectarea legii.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar acesta a rezultat prin anularea datoriei faţă de creditorul SC P.I. SRL Bucureşti în condiţiile în care furnizorul avea procedura de insolvenţă deschisă şi ulterior ridicată, astfel că suma de 6.075.677,77 lei reprezintă venit din exploatare.
Recurenta arată că în cauză nu a fost emisă o dispoziţie de măsuri pentru evaluarea atât a creanţelor cât şi a datoriilor care să reflecte în mod corect situaţia patrimoniului societăţii.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat pe fond respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei recurate.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză nu pot fi reţinute încălcarea sau aplicarea greşită a legii, situaţie de respingere şi de menţinere ca legal emise a actelor contestate pe ambele aspecte contestate referitor la TVA şi impozit pe profit, fiind legală şi dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 160 şi următoarele C. fisc.
În mod corect s-a apreciat prin sentinţa atacată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor art. 160 C. fisc., deoarece în urma raporturilor comerciale dintre SC P.I. SRL Bucureşti şi recurenta-reclamantă furnizorul a emis către reclamantă facturi fiscale în condiţiile în care se află în insolvenţă conform sentinţei comerciale nr. 3229 din 20 august 2008 şi în consecinţă furnizorii şi beneficiarii bunurilor şi serviciilor trebuiau să urmeze procedura de simplificare.
În ceea ce priveşte obligaţia stabilită cu titlu de TVA aceasta este în mod corect datorată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 160 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 în raport de situaţia de insolvenţă în care s-a aflat societatea comercială SC P.I. SRL.
În evidenta contabilă a anului 2008, recurenta a înregistrat TVA deductibil în următoarelor facturi:
- factura nr. 504 din 31 octombrie 2008 emisa de către SC P.I. SRL reprezentând „prestări servicii transport autobasculante conform contract 98 din 26 martie 2008 „în valoare de 1.353.105,6 lei cu un TVA aferent în suma de 257.090,06 lei;
- factura nr. 505 din 29 noiembrie 2008 emisa de către SC P.I. SRL reprezentând „prestări servicii transport autobasculante conform contract nr. 98 din 26 martie 2008” în valoare de 761.927,04 lei cu un TVA aferent în suma de 144.766,14 lei.
Din verificările efectuate s-a constatat ca SC P.I. SRL, având cod de înregistrare fiscală 15227088, se afla în insolvenţă, conform Sentinţei comerciale nr. 3229 din 20 august 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comerciala pronunţata, în dosarul nr. 10257/3/2008, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva SC P.I. SRL, şi a fost numit administrator judiciar L.L.R. SPRL, aspect ce rezultă din Decizia nr. 1 din 18 septembrie 2008.
Conform art. 160 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare „ furnizorii şi beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligaţia să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiţia obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificarea este că atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, conform art. 153”.
„Bunurile si serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplica măsurile de simplificare sunt bunurile si/sau serviciile livrate ori prestate de sau către persoanele pentru care s-a emis procedura de insolvenţă, cu excepţia bunurilor livrate în cadrul comerţului cu amănuntul” [(art. 160, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal)].
Având în vedere masurile de simplificare a taxei pe valoare adăugata, SC P.I. SRL avea obligaţia emiterii facturilor de mai sus cu menţiunea „taxare inversa” în conformitate cu prevederile art. 160 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal „pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea «taxare inversă», fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât taxă ca colectată, cât si ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor si beneficiar”.
„De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii/prestatorii, cât şi beneficiarii. In situaţia în care furnizorul/prestatorul nu a menţionat «taxare inversă» în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. (2), beneficiarul este obligat să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea «taxare inversă» în factură şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3)” [(art. 160, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).
În mod corect s-a făcut de organele fiscale aplicarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 în ceea ce priveşte obligaţia beneficiarului de a colecta TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii concomitente cu exercitarea dreptului de deducere.
Ţinând cont de prevederile legale mai sus menţionate rezultă ca SC E.C. SRL Hereclean avea obligaţia să aplice taxare inversa, respectiv sa înregistrez TVA - ul aferent celor doua facturi atât ca TVA deductibil cât şi ca TVA colectat. Prin înregistrarea lui doar ca şi TVA deductibil societatea şi-a diminuat TVA -ul colectat cu sumă de 401.856 lei (257.090,06 lei + 144.766,14 lei).
Prin urmare, organele de inspecţie fiscala au stabilit în mod legal un TVA colectat suplimentar suma de 401.856 lei - anexa nr. 2 la raportul de inspecţie fiscala.
Pentru neachitarea în termen a TVA - ului stabilit suplimentar s-a procedat la calcularea de majorări suma de 224.506 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 87.477 lei.
La calcularea accesoriilor s-a ţinut cont de perioadele în care societatea a înregistrat TVA ( rambursat aşa cum rezulta din anexa nr. 3 la R.I.F.
Majorările de întârziere au fost calculate până la data de 25 iulie 2011 modul lor de calcul fiind redat anexa nr. 4 iar modul de calcul al penalităţilor de întârziere este redat în anexa nr. 5.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de recurs, potrivit căreia „Este de reţinut faptul că organele fiscale potrivit prevederile legale aveau obligaţia ca în cazul neaplicării taxării inverse să dispună măsuri pentru obligare furnizorului si a beneficiarului la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse. Beneficiar avea obligaţia să colecteze TVA concomitent cu exercitarea dreptului de deducere” rezultă că la data încheierii actului de control si a Deciziei de impunere nr. 19 din 26 septembrie 2011 furnizorului respectiv SC P.I. SRL, nu mai exista ca persoana juridică, fiind radiat din Registrul Comerţului începând cu data de 26 noiembrie 2010, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, prin Sentinţa nr. 6457 din 20 octombrie 2010, publicata în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 9341 din 25 noiembrie 2010.
De altfel, Curtea de Apel Cluj în mod legal a motivat acest aspect reţinând că întrucât SC P.I. SRL Bucureşti şi-a încetat existenta juridică, nu putea face obiectul un dispoziţii de masuri.
În ceea ce priveşte impozitului pe profit acela a fost stabilit în mod corect ţinând seama de facturile emise de SC P.I. SRL după data deschiderii procedurii insolvenţei.
Având în vedere prevederile legale, precum si faptul că societatea furnizoare respectiv SC P.I. SRL a fost radiată la data de 26 noiembrie 2010, la data radierii SC E.C. SRL, fiind pentru aceasta un client neîncasat, avea obligaţia să scadă din contabilitate datoria fata de furnizorul radiat scoaterea din evidenta contabila realizându-se potrivit prevederilor legale pe seama conturilor de venituri respectiv a contului 758 „Alte venituri din exploatare” în creditul căruia se înregistrează si „sume prescrise, scutite sat anulate, potrivit legii, reprezentând datorii fată de furnizori, creditori diverşi acţionari asociaţi (401, 404, 462, 455, 457 si alte conturi în care urmează să se evidenţieze sumele respective);
Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările s completările ulterioare: „Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor ţi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.”
Creanţele si obligaţiile fată de terţi sunt supuse verificării si confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creanţe si datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit „Extrasului de cont” sau punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme şi se sancţionează potrivit legii [(pct. 28. (1) anexa la Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii)].
„ART. 7
(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ si de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum si în alte situaţii prevăzute de lege.
Potrivit Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii aprobate prin Ordinul nr. 2.861/2009” în temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991. Republicată, entităţile au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii deţinute, la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum si în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe .prevăzute de lege;
(.)”
Recurenta-reclamantă a efectuat inventarierea, la data de 31 decembrie 2010, însă nu a respectat prevederile ordinului 2861/2009 în sensul ca nu a efectuat confruntarea soldurilor conturilor de creanţe si datorii.
Conform art. 41, pct. 2, lit. d) din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii republicata: „Constituie contravenţie următoarele fapte: . 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: . d) efectuarea inventarierii;
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum si în celelalte situaţii prevăzute de lege.
În bilanţ elementele de activ si datorii sunt grupate după natură si lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
În înţelesul prezentelor reglementări: . o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate si prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente si când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil [(pct. 20, alin. (l), (2) şi (3) lit. b) din anexa Ia Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene)].
Aşadar este eronata susţinerea recurentei conform căreia organul de inspecţie fiscala a efectua inventarierea patrimoniului in condiţiile in care aceasta recunoaşte ca inventarierea s-a efectuat de însăşi reclamanta recurenta.
În aceste condiţii, la data de 31 decembrie 2010, datoria fata de SC P.I. SRL Bucureşti este în sumă de 5.673.822 lei (6.075.678 lei - 401.856 lei).
Având în vedere cele prezentate mai sus rezulta ca suma de 5.673.822 lei reprezintă venituri impozabile ale anului 2010, care nu au fost înregistrate în evidenta contabila a societăţii.
În concluzie, organul de inspecţie fiscala în mod legal a stabilit pentru perioada verificata un impozitului pe profit suplimentar in suma de 911.842 lei.
Pentru diferenţele de impozit pe profit, stabilite în timpul controlului, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 organele de inspecţie fiscala au procedat la calculul majorărilor în suma de 72.999 lei şi penalităţilor de întârziere în suma de 136.800 lei, situaţie prezentata in anexa nr. 8 la raportul de inspecţia fiscală; accesoriile au fost calculate pana în data de 12 septembrie 2011.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefundat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.C. SRL prin administrator judiciar „R.T.Z.P.” SPRL împotriva Sentinţei nr. 711 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 4587/2014. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 3969/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
