ICCJ. Decizia nr. 3969/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3969/2014
Dosar nr. 1282/36/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa au chemat în judecată pârâţii Ministrul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea Ordinului MAI nr. 178 din 24 august 2011 publicat în M. Of. nr. 599/24.08.2011 şi obligarea pârâţilor de a emite un nou ordin care să corespundă cerinţelor art. 22 din Ordinul nr. 252/2917/2009 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populaţie, ordin pe calea căruia să se dispună în sensul acordării către u.a.t. Constanţa a sumei de 6.566.345,67 lei corespunzător subvenţiei datorată, raportat la consumul efectiv de Gcal pentru perioada aprilie - iulie 2011.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 567 din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Administraţiei şi Internelor T.I., ca nefondată şi a fost admisă acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiind obligat acesta la emiterea unui ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2917/2009 prin care să se acorde către U.A.T. Constanţa suma de 5.059.000 lei corespunzătoare subvenţiei pentru perioada ianuarie - decembrie 2011.
Totodată, a fost respins capătul de cerere din acţiunea reclamantului privind anularea Ordinului M.A.I. nr. 178 din 24 august 2011, ca nefondat şi a obligat pârâtul la plata sumei de 1.620 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi că, în cauză, în mod greşit pârâtul M.A.I., deşi avea obligaţia potrivit O.G. nr. 36/2006 şi Ordinului nr. 252/2.917/2009 a acorda U.A.T. Constanţa sume cu titlu de subvenţie din cadrul Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populaţie, nu şi-a îndeplinit obligaţia corespunzător.
Au fost invocate prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora "în vederea compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate, pe perioada derulării programului "Termoficare 2006 - 2009 calitate şi eficienţă", aprobat prin H.G. nr. 462/2006, se acordă operatorilor economici care prestează serviciile de producţie, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice destinate populaţiei sume din bugetele locale, inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor", iar alin. (2) din art. 4 prevede că "Valoarea sumelor de la bugetul de stat prevăzute la alin. (1) va fi de maximum 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populaţiei".
De asemenea au fost invocate prevederile art. 22 din Ordinul nr. 252 din 16 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice în aplicarea O.U.G. nr. 110/2009 şi O.G. nr. 36/2006 şi s-a apreciat că regula ce se desprinde din aceste dispoziţii legale, este aceea că (pe lângă împrejurarea că sumele trebuie acordate) acestea se distribuie proporţional cu cantitatea de energie termică furnizată populaţiei.
Într-o astfel de situaţie, astfel cum rezultă şi din raportul de expertiză care a avut în vedere toate actele normative aplicabile, cantitatea de energie termică aprobată spre subvenţionare de către A.N.R.S.C. (conform ordinului iniţial pentru aplicarea Schemei de subvenţie), s-a considerat că este de 600.000 Gcal
Prin raportare şi la Ordinul nr. 47/2011, s-a constatat că reclamanţii aveau de primit pentru tot anul 2011 suma de 46.662.000 lei (sumă aprobată prin Anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 47/2011).
În fapt însă, reclamanţii nu au primit decât suma de 41.613.000 lei (10.406.000 lei conform Ordinului nr. 47/2011 şi 31.270.000 lei conform H.G. nr. 1086/2011), prin Ordinul nr. 178/2011 neacordându-se nici o sumă.
Prin urmare suma ce se cuvenea a fi acordată reclamanţilor era de 5.049.000.000 lei (46.662 - 41.613.000 lei), datorată de pârâtul M.A.I. pentru perioada aprilie 2011 - decembrie 2011, aceasta fiind perioada pentru care M.A.I. are obligaţia a emite un ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2009 al M.A.I. şi M.F., deşi acţiunea este formulată de reclamanţi pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, oricum suma solicitată fiind datorată pentru întreg anul 2011.
În consecinţă, acţiunea a fost admisă în parte şi a fost obligat pârâtul M.A.I. să emită un ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2.917/2009 al M.A.I. şi M.F. prin care să se acorde către U.A.T. Constanţa suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenţiei, sumă rezultată din expertiza efectuată în cauză, ce a avut la bază calcule efectuate conform Ordinului nr. 252/2.917/2009 şi Metodologia nr. 21/514 din 20 septembrie 2006.
În ce priveşte capătul de cerere din acţiune prin care se solicită anularea Ordinului M.A.I. nr. 178 din 24 august 2011, acesta a fost respins ca nefondat, întrucât prin acest act, reclamanţilor nu le-a fost acordată nici o sumă şi anularea acestui act ar avea consecinţe asupra beneficiarilor de sume, ceea ce prin raportare la admiterea celui de-al doilea capăt de cerere din acţiune, este lipsit de obiect, acordarea sumelor către beneficiari, nefăcând obiectul judecăţii.
În ce priveşte acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministrul Administraţiei şi Internelor T.C.I., aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât reclamanţii nu au făcut dovada că aceasta este persoana care a contribuit la elaborarea şi emiterea actului atacat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Interne, apreciind că soluţia instanţei de fond este lipsită de temei legal.
În motivele de recurs s-a arătat că obligaţia privind asigurarea populaţiei cu energie termică, cât şi subvenţionarea acestui serviciu revine autorităţilor administraţiei publice locale, iar O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei în sistem centralizat, reprezenta doar o verigă în acest mecanism, era un act normativ care instituia măsuri de sprijin pentru unităţile administraţiei teritoriale care subvenţionau preţul la energia termică facturată populaţiei. Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I., puteau fi de maximum 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populaţiei.
A fost criticată soluţia instanţei de fond şi s-a susţinut că sumele maxime pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populaţiei se stabilesc potrivit art. 14 şi 15 din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 21/514/2006 al Preşedintelui A.N.R.E. şi al A.N.R.S.C., iar cantitatea de energie termică este doar un indicator în calculul stabilirii maximului compensărilor serviciului public de alimentare cu energie termică a populaţiei.
Recurentul susţine că soluţia instanţei de fond nu ţine seama de faptul că O.G. nr. 36/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 69 din 31 august 2011 iar pentru lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2011 nu a mai existat temeiul legal pentru alocarea de sume în vederea compensării creşterii neprevizionate a combustibilului utilizat la producerea energiei termice.
Cu privire la suma de 5.059.000 lei prevăzută în dispozitivul hotărârii s-a arătat că instanţa de fond a omis alte repartizări de sume, alocate prin alte acte normative - 3.000.000 lei, potrivit pct. 8 din Anexa nr. 6 la O.U.G. nr. 61/2012 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2012; - 24.168.000 lei potrivit pct. 14 din anexa 6 la O.G. nr. 13/2012 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2012.
S-a considerat că stabilirea în sarcina MAI a obligaţiei de a emite un ordin prin care să acorde U.A.T. Constanţa suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenţiei pentru perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011 este nejustificată din următoarele motive:
- O.U.G. nr. 69/2011 a abrogat, începând cu 1 octombrie 2011 prevederile referitoare la alocarea de la bugetul de stat a unor sume pentru compensarea creşterii preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sistem centralizat;
- nu exista această sumă alocată potrivit legii anuale a bugetului de stat, în bugetul M.A.I.;
- stabilirea valorii obligaţiei de plată nu a fost calculată corect pentru că s-a raportat la o cantitate estimată de 600.000 Gcal, dar din adresa din 21 octombrie 2011 a R. Constanţa (avizată de Primăria municipiului Constanţa) a rezultat că în perioada ianuarie - septembrie 2011 cantitatea de energie termică vândută populaţiei a fost de 379.690 Gcal căreia îi corespunde compensarea combustibilului de maxim 29.528.491 lei;
- în anii 2011 - 2012, municipiul Constanţa a beneficiat de la bugetul de stat pentru achitarea unor obligaţii de plată de 44.613 mii lei, respectiv 10.406 mii lei, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 47/2011, 31.207 mii lei, potrivit H.G. nr. 1086/2011, 3.000 lei potrivit O.U.G. nr. 61/2012, fără a fi luate în considerare alocările prevăzute de O.G. nr. 13/2012.
S-a solicitat, din oficiu, de către instanţă ca recurentul să depună la dosar adresa din 21 februarie 2011 emisă de R. Constanţa (avizată de Primăria municipiului Constanţa), adresă care a fost depusă împreună cu adresa din 15 februarie 2012 emisă tot de R. Constanţa.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 178 din 24 august 2011 emis de MAI şi obligarea acestuia la acordarea sumei de 6.566.345,67 lei corespunzător subvenţiei datorate pentru perioada aprilie - iulie 2011.
Prin hotărârea atacată a fost obligat M.A.I. să emită un ordin prin care să se acorde U.A.T. Constanţa suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenţiei pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, însă soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală.
Atât instanţa de fond cât şi reclamanta au invocat prevederile Ordinului nr. 252/2917/2009 emis de M.A.I. şi M.F. pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populaţie, cu modificările şi completările ulterioare.
Acest ordin a fost emis în baza O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sistem centralizat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 483/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 22 alin. (1) din Ordinul nr. 252/2917/2009, sumele de la bugetul de stat se acordă prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi se repartizează unităţilor administrativ-teritoriale, prin ordin al ministrului, proporţional cu cantitatea de energie termică furnizată populaţiei, prin sistem centralizat, iar potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 36/2006 sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat puteau fi de maxim 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populaţiei.
Se poate observa că reclamantul a solicitat acordarea sumei de 6.566.345,67 lei raportat la consumul efectiv de Gcal pentru perioada aprilie - iulie 2011, fiind nemulţumit de faptul că prin Ordinul MAI nr. 178/2011 nu i se alocase nicio sumă de bani cu titlu de subvenţie, iar instanţa de fond a obligat la emiterea ordinului pentru suma de 5.059.000 lei pentru perioada ianuarie - decembrie 2011.
Fără a ţine seama de faptul că perioada pentru care s-a solicitat acordarea subvenţiei a fost alta, instanţa de fond a nesocotit şi faptul că prin O.U.G. nr. 69/2011, începând cu 1 octombrie 2011, au fost abrogate prevederile din O.G. nr. 36/2006 referitoare la alocarea de la bugetul de stat a unor sume în vederea compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sistem centralizat.
În condiţiile abrogării art. 4 din O.G. nr. 36/2006, începând cu luna octombrie 2011 nu mai exista temei legal în baza căruia M.A.I. să emită ordin pentru alocarea unor sume de bani cu titlu de subvenţie pentru energia termică, astfel că se impune analizarea modului de alocare a sumelor pentru perioada ianuarie - septembrie 2011, când era în vigoare prevederea din O.G. nr. 36/ 2006.
Chiar dacă s-ar aprecia că stabilirea sumelor acordate de la bugetul de stat pentru compensarea creşterii neprevizionate a preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producere energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate s-ar raporta la cantitatea de energie termică estimată a fi facturată populaţiei, în raport de probele depuse la dosar, susţinerile instanţei de fond sunt nefondate.
Pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, R. Constanţa a estimat o cantitate de energie termică facturată populaţiei de 600.000 Gcal, ceea ce ar presupune o sumă de 46.662.000 lei şi pentru că din actele dosarului rezultă că pentru perioada ianuarie - septembrie 2011 cantitatea de energie termică vândută populaţiei a fost de 467.361 Gcal, ceea ce înseamnă o sumă de 36.346.665 lei, urmează a se verifica dacă a fost achitată această suma de la bugetul de stat în anul 2011.
Recurentul a susţinut, iar intimatul-reclamant nu a contestat, faptul că prin Ordinul MAI nr. 47/2011 privind alocarea sumei pentru trimestrul I-2011, municipiului Constanţa i-a fost alocată suma de 10.406.000 lei. Ulterior, prin H.G. nr. 1086/2011 privind repartizarea unor sume către bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale, municipiul Constanţa a beneficiat de la bugetul de stat prin bugetul M.A.I. de suma de 31.207.000 lei exclusiv pentru achitarea obligaţiilor către furnizorii de energie termică.
Se constată că faţă de energie termică furnizată populaţiei în perioada ianuarie - septembrie 2011, respectiv 467.361 Gcal şi în raport de subvenţia ce urma a fi primită, respectiv 36.346.665 lei, intimatul-reclamant a primit în anul 2011 de la bugetul de stat, prin bugetul MAI, pentru achitarea obligaţiilor către furnizorii de energie termică suma de 41.613.000 lei.
Nu vor putea fi primite susţinerile intimatului-reclamant potrivit cărora suma de 31.207.000 lei acordată potrivit H.G. nr. 1086/2011 ar fi fost folosită pentru stingerea unor datorii restante pe anii 2008, 2009, 2010, deoarece instanţa de fond învestită să verifice modul de acordare al subvenţiilor în anul 2011, iar pentru anul 2011 au fost alocate sume conform prevederilor legale.
Nu prezintă relevanţă faptul că atunci când au fost primite sumele de bani pe anul 2011 au fost achitate datorii restante şi nu cele cunoscute pentru că pentru anul 2011, au fost acordate sume de la buget, aşa cum prevede O.G. nr. 36/2006.
Cu privire la debitele restante pentru furnizarea energiei termice pe anii anteriori, fapt contestat numai parţial de intimatul-reclamant, din probele depuse la dosar rezultă că Municipiului Constanţa i-a fost alocată suma de 3.000.000 lei prin O.U.G. nr. 61/2012 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2012 tocmai pentru achitarea obligaţiei de plată faţă de furnizorii de energie termică pentru populaţie iar această sumă, intimatul-reclamant susţine că a folosit-o tot pentru sumele restante din anul 2010.
Pentru că s-a făcut dovada că pentru anul 2011 alocările bugetare, prin bugetul M.A.I., către intimaţii-reclamanţi s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa şi va fi respinsă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva Sentinţei civile nr. 567/CA din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4581/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
