ICCJ. Decizia nr. 287/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 287/2014
Dosar nr. 1546/198/2012
Şedinţa de la 23 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, petenta SC F.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal din 28 noiembrie 2011, precum și exonerarea de la plata amenzii de 250 RON.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 11375 din 1 noiembrie 2011, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Prin sentinţa nr. 4246 din 16 ianuarie 2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Prin sentinţa nr. 1077 din 8 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Prin sentinţa nr. 12799 din 19 noiembrie 2013, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Oradea a reţinut în esență că în speță, contravenţia în discuţie a fost săvârşită în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brezoi, în data de 6 iulie 2011. Prin urmare, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauza de faţă se contestă procesul-verbal din 6 iulie 2011, încheiat de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, SC F.C. SRL a fost sancţionată cu amendă contravenţională, întrucât la data de 6 iulie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, aparţinând societăţii reclamante a circulat pe DN 7 km 188+900m, S., judeţul Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 3 august 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”.
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „ (1) Procesele în primă instanță, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenţei instanțelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.”
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie aflat la dosarul Judecătoriei Oradea, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe DN 7 km 188+900m, S., judeţul Vâlcea, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Brezoi.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea SC F.C. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică, C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 285/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 288/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
