ICCJ. Decizia nr. 3195/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA NR. 3195/2014
Dosar nr. 19506/109/2012*
Şedinţa de la 10 septembrie 2014
Camera de consiliu
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 19506/109/2012, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi Direcţia de Sănătate Publică Argeş, anularea Hotărârii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii din 2 martie 2012, a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională întocmite de Direcţia de Sănătate Publică Argeş din 17 noiembrie 2010 şi obligarea la emiterea unei hotărâri care să confirme caracterul profesional al bolii, conform biletului de ieşire din spital.
Prin Sentinţa civilă nr. 3570 din 23 iunie 2013, Tribunalul Argeş a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâtele sunt autorităţi publice centrale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 10 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi din oficiu competenţa materială, potrivit dispoziţiilor art. 159 indice 1 alin. (4) C. proc. civ., a constatat că nu este competentă să soluţioneze litigiul şi a declinat cauza la Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A reţinut Curtea de Apel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 106 raportate la cele ale art. 107 lit. d) din Legea nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, care stabilesc competenţa tribunalului, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în această materie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 19506/109/2012*.
Prin Sentinţa civilă nr. 1037 din 3 iunie 2014, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea pronunţării unui regulator de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeş a apreciat că în cauză se contestă o hotărâre a Comisiei de Experţi de Medicina Muncii - Ministerul Sănătăţii - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, autorităţi publice centrale, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
A mai reţinut tribunalul că litigiul nu este unul de dreptul muncii sau de asigurări sociale, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 266 C. muncii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi Direcţia de Sănătate Publică Argeş, anularea Hotărârii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii din 2 martie 2012, a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională întocmite de Direcţia de Sănătate Publică Argeş din 17 noiembrie 2010 şi obligarea la emiterea unei hotărâri care să confirme caracterul profesional al bolii, conform biletului de ieşire din spital.
Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului, rezultă că raportul juridic dedus judecăţii s-a născut între reclamantă şi autorităţile publice pârâte, demersul judiciar fiind întemeiat pe invocarea vătămării produse reclamantei prin actele emise de pârâte.
Prin urmare, instanţa de judecată a fost chemată să verifice legalitatea unor acte emise de autorităţile publice pârâte, în regim de putere publică, ceea ce denotă caracterul de act administrativ al acestora, acte prin care, pretinde reclamanta, nu i s-a acordat un drept recunoscut de lege.
Cum actul administrativ principal, suspus cenzurii instanţei este reprezentat de Hotărârea Comisiei de Experţi de Medicina Muncii din 2 martie 2012, organism înfiinţat în cadrul pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu rang de autorităţi publice centrale, Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze litigiul trebuie aplicat criteriul poziţionării organului emitent al actului administrativ atacate în sistemul administraţiei publice.
În acest sens se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, "Litigiile (...) privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, în materia contenciosului administrativ este reglementată o competenţă teritorială alternativă, în sensul că "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului".
Prin urmare, în speţa de faţă, voinţa reclamantei s-a manifestat în sensul că aceasta a optat să învestească cu acţiunea în contencios administrativ, instanţa de la domiciliul său.
Raţionamentul juridic dezvoltat de Curtea de Apel Piteşti în motivarea soluţiei de declinare a competenţei materiale către Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu poate fi primit, având în vedere că dispoziţiile art. 106 şi ale art. 107 din Legea nr. 346/2002, republicată, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se aplică exclusiv proceselor generate de existenţa unor neînţelegeri între asigurător, angajator şi asigurat, astfel cum aceste noţiuni sunt definite de dispoziţiile legii menţionate, ipoteză care nu se regăseşte în litigiul de faţă.
Prin urmare, având în vedere că actul administrativ atacat este emis de către o autoritatea publică centrală, iar reclamanta a înţeles să se adreseze instanţei de contencios administrativ de la domiciliul său, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta S.M. şi pârâţii Ministerul Sănătăţii - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi Direcţia de Sănătate Publică Argeş, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2014. Contencios-. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3196/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
