ICCJ. Decizia nr. 345/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 345/2014
Dosar nr. 1685/54/2011
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 15 iulie 2011, sub nr. 1685/54/2011, reclamantul B.C.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., Inspecţia de Integritate, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută şi, în subsidiar, anularea actului de constatare a stării de incompatibilitate emis de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că la 14 iulie 2011 pe site-ul pârâtei a fost postat comunicat privind constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului.
Reclamantul a susţinut s-a reţinut în sarcina sa că în perioada iunie 2008-15 ianuarie 2009 a îndeplinit atât funcţia de Primar al municipiului Orşova cât şi pe cea de administrator la SC C. SRL Orşova, că în declaraţia de interese depusă la 30 iunie 2008, în calitate de primar în funcţie, nu şi-a declarat calitatea de administrator la SC C. SRL şi că în declaraţiile de interese de la data de 30 iunie 2008 şi 15 ianuarie 2010 nu a specificat faptul că are calitatea de asociat la SC P. SRL, lucrarea din 17 noiembrie 2010.
S-a arătat prin acţiunea că verificarea efectuată a depăşit limitele sesizării ce privea numai starea de incompatibilitate, raportată la calitatea de administrator, fiind încălcate prevederile Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind informat despre declanşarea procedurii de evaluare a averii şi în acest sens nedepunând la dosar nici un punct de vedere, în condiţiile în care în cuprinsul comunicatului A.N.I. se specifică faptul că „prin adresa din 20 iunie 2011, reclamantul a fost înştiinţat cu privire la faptul că au fost identificate diferenţe semnificative între averea dobândită şi veniturile realizate
S-a arătat că sancţiunea prevăzută expres la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 pentru această situaţie este nulitatea absolută pentru toate actele întocmite de inspectorul de integritate, dovada vătămării fiind indubitabilă.
În ceea ce priveşte evaluarea presupusei stări de incompatibilitate, s-a arătat faptul că sub aspect procedural au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, care prevăd că „raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare”.
Pe fond s-a arătat că pârâta a reţinut în mod eronat starea de fapt pentru că, în realitate, din înscrisurile depuse la dosarul ce formează lucrarea din 17 noiembrie 2010, rezultă că la momentul validării mandatului de primar (25 iunie 2008), SC P. SRL era dizolvată şi că nu a exercitat efectiv funcţia de administrator al SC C. SRL în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009, în condiţiile în care data încetării mandatului de administrator şi a numirii în funcţie a noului administrator B.R.M. a fost 15 ianuarie 2009 (având specimen de semnătură de la 16 ianuarie 2009).
S-a mai susţinut că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerţului au rolul de a asigura opozabilitatea faţă de terţi, neavând relevanţă sub aspectul existenţei sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 produc înscrisurile, data încheierii judecătorului delegat.
La data de 19 iulie 2011, s-a mai înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. 1686/54/2011, şi acţiunea prin care reclamantul B.C.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., Inspecţia de Integritate, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută şi, în subsidiar, anularea actului de constatare a stării de incompatibilitate emis de aceasta, respectiv a raportului de evaluare din 12 iulie 2011, care i-a fost comunicat la data de 15 iulie 2011.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2012, Dosarul nr. 1686/54/2011 a fost conexat la dosarul cu numărul mai vechi, respectiv cel cu nr. 1685/54/2011.
Pârâta A.N.I., Inspecţia de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii absolute a raportului de evaluare, invocată de reclamant, iar pe fond, respingerea contestaţiei ca nefondată.
La data de 16 ianuarie 2012 au formulat cereri de intervenţie în interes propriu intervenientele B.R.M. şi SC C. SRL Orşova.
La aceeaşi dată, 16 ianuarie 2012, au formulat cereri de intervenţie în interesul reclamantului intervenienţii J.T. şi S.S.L.
În motivarea cererilor de intervenţie în interes propriu, cele două interveniente au arătat, în esenţă, că, începând cu data de 24 iunie 2008, reclamantul nu a mai exercitat efectiv funcţia de administrator la SC C. SRL, aceasta fiind exercitată de intervenienta B.R.M. şi, prin urmare, au solicitat admiterea acţiunii reclamantului.
În motivarea cererilor de intervenţie accesorie, cei doi intervenienţi J.T. şi S.S.L., au arătat, în esenţă, că reclamantul le-a comunicat cetăţenilor chiar din ziua alegerii că a renunţat la orice funcţie avută.
La termenul din data de 11 mai 2012, conform celor consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, instanţa a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii S.S.L. şi J.T.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 566 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.C.A. şi cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii B.R.M., S.S.L. şi J.T., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., Inspecţia de Integritate.
Pentru a pronunţa această soluţie, în ceea ce priveşte cererile de intervenţie în interes propriu, formulate de intervenientele B.R.M. şi SC C. SRL, instanţa a constatat că intervenientele nu au invocat nici un drept propriu, nu au cerut ca pârâta şi reclamantul să fie obligaţi la vreo pretenţie în favoarea lor, netinzând deci să câştige pentru ele pretenţia care face obiectul litigiului dintre reclamant şi pârâtă.
Curtea de Apel a admis în principiu şi cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenientele B.R.M. şi SC C. SRL.
Cu privire la excepţia nulităţii raportului de evaluare, având în vedere afirmaţia privind identificarea de diferenţe semnificative între averea dobândită şi veniturile realizate, s-a constatat că aceasta nu este cuprinsă în raportul de evaluarea contestat, din 12 iulie 2011, ci doar în comunicatul de pe site-ul A.N.I., cu care instanţa nu este investită.
Cu privire la aspectul, că nu i-a fost comunicat reclamantului raportul de evaluare în termen de 5 zile de la finalizare, instanţa a constatat că şi acesta este neîntemeiat întrucât raportul a fost întocmit la data de 12 iulie 2011 şi a fost comunicat reclamantului la data de 15 iulie 2011, aşa cum recunoaşte chiar reclamantul prin acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1686/54/2011, dosar care a fost conexat la cauza de faţă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin raportul de evaluare din 12 iulie 2011, întocmit de A.N.I., Inspecţia de Integritate s-a constatat că în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009, reclamantul B.C.A. a exercitat simultan atât funcţia de primar al municipiului Orşova, cât şi funcţia de administrator al societăţii comerciale SC C. SRL Orşova, identificându-se astfel elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi. De asemenea, s-a reţinut că nedeclararea deţinerii calităţii de administrator al SC C. SRL la capitolul 2 din declaraţia de interese depusă de reclamant, după validarea mandatului de primar, respectiv la data de 30 iunie 2008, constituie indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.
S-a avut în vedere în considerentele sentinţei atacate că prin sentinţa civilă nr. 350 din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Orşova a fost validată alegerea reclamantului în funcţia de primar al Municipiului Orşova, iar conform menţiunilor din registrul comerţului, reclamantul a deţinut până la data de 19 ianuarie 2009 şi calitatea de administrator la SC C. SRL Orşova.
Faţă de aceste împrejurări, judecătorul fondului a constatat că în mod corect pârâta a reţinut că, în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, atâta timp cât acesta a deţinut în această perioadă şi calitatea de primar şi pe cea de administrator al SC C. SRL Orşova, nerenunţând la funcţia de administrator al SC C. SRL în termenul prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Apărarea reclamantului, cum că la momentul validării mandatului de primar, SC P. SRL era dizolvată, a fost apreciată ca nerelevantă întrucât prin raportul de evaluare nu s-a reţinut starea de incompatibilitate în raport cu această societate, ci numai în raport cu societatea SC C. SRL.
În ceea ce priveşte împrejurarea că a renunţat la calitatea de administrator în termenul legal, s-a constatat că rezultă din înscrisurile depuse la dosar că prin actul adiţional la actul constitutiv al SC C. SRL, a fost revocat din funcţia de administrator al SC C. SRL, însă că acest act adiţional a fost încheiat şi înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la data de 15 ianuarie 2009, această modificare fiind înscrisă în registrul comerţului la data de 19 ianuarie 2009 în baza încheierii judecătorului delegat din 19 ianuarie 2009.
S-a apreciat de către instanţa fondului că simpla menţionare în registrul de şedinţe şi deliberări al SC C. SRL la data de 24 iunie 2008 a numirii ca administrator a doamnei B.R.M. şi obţinerea specimenului de semnătură de către noul administrator la data de 24 iunie 2008, neurmate de efectuarea operaţiunilor de înmatriculare sau publicare, atrag inopozabilitate actelor, fiind corect neluate în considerare de către pârâtă în cursul verificărilor efectuate, având în vedere că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului „înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea în M. Of. al României, partea a IV-a”, iar neînregistrarea menţiunilor este sancţionată de art. 5 alin. (2) cu inopozabilitatea.
A reţinut instanța, din actele dosarului, că reclamantul nu a mai exercitat efectiv funcţia de administrator al SC C. SRL de la data validării ca primar al oraşului Orşova, însă s-a considerat că această stare de fapt nu are relevanţă în cauză, atâta timp cât Legea nr. 176/2010 sancţionează atât exercitarea efectivă a unei funcţii cu încălcarea obligaţiilor legale privind starea de incompatibilitate [art. 25 alin. (1)], cât şi simpla existenţă a stării de incompatibilitate [art. 25 alin. (3)].
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect reţinut în raportul de evaluare, privind faptul că nedeclararea de către reclamant a calităţii de administrator al SC C. SRL la capitolul 2 din declaraţia de interese din data de 30 iunie 2008, apărarea reclamantului, cum că din eroare a menţionat calitatea de acţionar, în loc de cea de administrator, s-a arătat că nu poate fi analizată în cauza pendinte, ea putând fi analizată în cadrul dosarului penal, putând constitui o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamantul B.C.A. şi intervenienta SC C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele invocate de ambii recurenţi sunt comune şi se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect raportul de evaluare a stării de incompatibilitate privind pe recurentul-reclamant B.C.A. încheiat de intimată la 12 iulie 2011.
Recurenţii arată că în raport de probele administrate, pe situaţia de fapt sentinţa recurată este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul existenţei unei incompatibilităţi între funcţia de Primar al Municipiului Orşova şi funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, recurenta SC C. SRL în ceea ce-l priveşte pe recurentul B.C.A.
În recursurile declarate se arată că în mod greşit s-a apreciat că recurentul-reclamant nu a renunţat la calitatea de administrator în termenul legal de 15 zile în condiţiile în care calitatea sa de administrator a încetat la data de 24 iunie 2008 când a fost numită ca administrator B.R.M., după această dată funcţia fiind exercitată efectiv, inclusiv în raporturile cu terţii de o altă persoană.
Faptul că modificările aduse actului constitutiv din şedinţa din data de 24 iunie 2008 nu au fost înregistrate la Registrul comerţului nu este culpa recurentului-reclamant, iar inopozabilitatea faţă de terţi a modificărilor nu are legătură cu existenţa unei stări de incompatibilitate, care a încetat în termenul legal de 15 zile de la data validării reclamantului ca Primar la data de 24 iunie 2008.
Se solicită admiterea recursurilor şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi anulării ca nelegal a raportului de evaluare din 12 iulie 2011 emis de intimata A.N.I.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate Curtea le va aprecia pentru următoarele considerente, ca fondate, în cauză fiind îndeplinite în opinia instanţei de control judiciar condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greşită a legii în raport de situaţia de fapt.
În cauză prima instanţă, prin soluţia de respingere recurată, a menţinut în mod greşit şi nelegal raportul de evaluare din 12 iulie 2011 al A.N.I. având ca obiect constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului-recurent B.C.A. în calitatea sa de primar, ales în funcţie publică şi calitatea de administrator la o societate comercială.
Prin raportul de evaluare din 12 iulie 2011 întocmit de intimată s-a constatat în raport de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat recurentul-reclamant începând cu data de 25 iunie 2008, dată la care a fost validat în funcţia de primar al Municipiului Orşova şi până la data de 19 ianuarie 2009, dată la care a fost înregistrat actul adiţional din 24 iunie 2009 la Registrul Comerţului, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 100 din 19 ianuarie 2009.
S-a apreciat în actul de constatare că recurentul-reclamant s-a aflat în perioada 25 iunie 2008-19 ianuarie 2009 în stare de incompatibilitate deoarece a deţinut concomitent funcţia de primar al localităţii susmenţionate şi calitatea de administrator al SC C. SRL până la data de 19 ianuarie 2009 data efectuării menţiunilor privind schimbare administratorului la Registrul Comerţului.
În mod greşit prin sentinţa atacată a fost respinsă acţiunea recurentului-reclamant şi cererile de intervenţie formulate în interesul acestuia menţinându-se raportul de evaluare contestat, deoarece pe situaţia de fapt, în mod greşit s-a apreciat că reclamantul se află în situaţie de incompatibilitate cu funcţia de primar, deoarece acesta şi-a încetat calitatea de administrator al SC C. SRL, prin revocarea sa conform actului adiţional din data de 24 iunie 2008. De la data retragerii din funcţia de administrator, care a fost înregistrată în registrul de şedinţe şi deliberări al SC C. SRL inclusiv noul specimen de semnătură al noului administrativ, retragerea şi-a produs efectiv efecte de la acea dată, data manifestării de voinţă unilaterală şi nu de la data înregistrării la Registrul Comerţului. Data de 19 ianuarie 2009, reprezintă data opozabilităţii faţă de terţi conform art. 5 din Legea nr. 26/1990, dar nu are legătură cu răspunderea personală a reclamantului, respectiv cu situaţia de incompatibilitate reţinută în actul de constatare.
Înalta Curte apreciază că înregistrarea menţiunilor în Registrul Comerţului nu reprezintă o condiţie necesară producerii efectelor revocării în planul răspunderii personale a titularului ei, ci doar în ceea ce priveşte opozabilitatea acestui act faţă de terţi. Revocarea reclamantului din funcţia de administrator a devenit efectivă la data de 24 iunie 2008, dată de la care, astfel cum în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond, în raport de contractele depuse, recurentul-reclamant nu a mai exercitat efectiv funcţia de administrator al SC C. SRL, această funcţie fiind exercitată de soţia sa în calitate de nou administrator.
În mod greşit prima instanţă a înlăturat această stare de fapt în condiţiile în care recurentul-reclamant B.C.A. cu respectarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003, care stabilesc modul de rezolvare a situaţiei de incompatibilitate a aleşilor locali, şi-a rezolvat starea de incompatibilitate în termenul legal, 15 zile de la validarea sa ca primar renunţând la calitatea sa de administrator al SC C. SRL.
În condiţiile în care revocarea sa a fost înregistrată în registrul societăţii la data de 24 iunie 2008 şi a reprezentat o revocare certă, serioasă în raport de actele încheiate ulterior de societate, în care nu mai figurează reclamantul ca administrator, ea şi-a produs efectele în planul răspunderii personale, inclusiv în privinţa stării de incompatibilitate de la acea dată 24 iunie 2008, neavând importanţă, în sensul dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 data înscrierii acestei menţiuni în Registrul Comerţului, respectiv data de 19 ianuarie 2009.
În acest sens este şi jurisprudenţa majoritară a Curţii, în care s-a reţinut că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei sau revocării, în prezenta cauză, la organul competent să ia act de această manifestare de voinţă şi nu are importanţă, sub aspectul reţinerii stării de incompatibilitate, efectuarea menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului.
În mod greşit şi nelegal prima instanţă a apreciat că data înscrierii menţiunii în Registrul Comerţului, respectiv data de 19 ianuarie 2009 privind revocarea reclamantului din funcţia de administrator, produce efecte juridice, sub aspectul existenţei stării de incompatibilitate, Curtea apreciind că retragerea din funcţia de administrator, ca manifestare certă de voinţă la data de 24 iunie 2008 produce efecte juridice în sensul vizat de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constatând că motivele de recurs sunt fondate, în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea formulată de reclamantul B.C.A. şi cererile de intervenţie accesorie.
Va dispune anularea raportului de evaluare din 12 iulie 2011 emis de pârâta-intimată A.N.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de B.C.A. şi SC C. SRL împotriva sentinţei nr. 566 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul B.C.A. şi cererile de intervenţie accesorie.
Dispune anularea raportului de evaluare din 12 iulie 2011 emis de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 353/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
