ICCJ. Decizia nr. 350/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 350/2014
Dosar nr. 9031/2/2009
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 septembrie 2009, reclamanta P.B.L. a chemat în judecată pârâtul M.A.E. solicitând obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României şi ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E. organizat în perioada noiembrie-decembrie 2008, obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic şi consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare, să se constate existenţa raportului juridic de serviciu avându-i ca părţi pe pârât, în calitate de autoritate publică, şi pe reclamantă, în calitate de membru al Corpului diplomatic şi consular, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 01 mai 2009 şi momentul integrării efective în muncă şi la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că M.A.E. a anunţat public în octombrie 2008 organizarea unui concurs pentru ocuparea a 10 posturi diplomatice în centrala M.A.E. şi deşi aceasta a fost admisă parcurgând cu succes toate probele concursului, inclusiv vizita medicală, obţinând şi certificatul O.R.N.I.S.S., procedura nu s-a finalizat, iar la data de 06 iulie 2009 prin adresa înregistrată în evidenţele Ministerului s-a comunicat că „ministrul afacerilor externe nu a validat rezultatele probei scrise a interviului.
A arătat reclamantă că a formulat o plângere prealabilă, înregistrată în evidenţele ministerului la 31 iulie 2009, la care prin adresa din 21 august 2009, s-a răspuns că ministerul „a introdus în instanţă o acţiune în anulare a concursului de admitere în Corpul Diplomatic şi Consular al României desfăşurat în perioada octombrie - decembrie 2008".
Reclamanta a considerat că nu există nici un temei legal pentru a justifica atitudinea de refuz a reprezentanţilor M.A.E. de a valida concursul pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României şi a emite, în consecinţă, ordinul de acordare a gradului diplomatic şi consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, s-a arătat că în momentul în care a susţinut concursul la M.A.E. avea o serie aşteptări în ceea ce priveşte interacţiunea cu această instituţie, aşteptări bazate pe statutul instituţiei, pe legislaţia existentă şi termenele stabilite de această legislaţie.
A mai arătat că În prezent desfăşoară activitate didactică la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative fiind cadru didactic universitar, iar atitudinea pârâtului este de natură să-i producă grave prejudicii morale prin afectarea imaginii sale profesionale şi ştiinţifice.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de obiectul dedus judecăţii în Dosarul nr. 8083/2/2009 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în care este parte şi M.A.E., având ca obiect, în primul rând, constatarea nulităţii absolute a concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008 de către M.A.E. şi a tuturor actelor emise de M.A.E. în legătură cu organizarea şi desfăşurarea acestuia.
Prin încheierea de şedinţă din 09 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 10 ianuarie 2012.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 21 februarie 2012, pârâtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa petitului 1 al acţiunii introductive, excepţia prematurităţii capătului 2 de cerere şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire la capetele 3, 4 şi 5 ale acţiunii introductive.
La termenul de judecată din 26 iunie 2012, Curtea a pus în discuţie calificarea excepţiei autorităţii de lucru judecat a capătului 1 al acţiunii ca fiind excepţia lipsei de interes, părţile fiind de acord cu această calificare, iar reprezentantul pârâtului a precizat că nu mai susţine celelalte excepţii invocate la termenul din 21 februarie 2012.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 4466 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei de interes cu privire la capătul unu al acţiunii pe care îl respinge ca lipsit de interes; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.B.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.; s-a constatat că reclamanta a dobândit calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României şi a fost obligat pârâtul M.A.E. - Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare la efectuarea propunerii pentru acordarea gradului diplomatic sau consular în privinţa reclamantei. Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete ale acţiunii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că faţă de soluţia pronunţată în Dosarul nr. 8083/2/2009, care a consacrat, implicit, validarea concursului la care a participat reclamanta, aceasta nu mai justifică un interes actual în susţinerea capătului de cerere având ca obiect validarea concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României, cu consecinţa respingerii acestui capăt de cerere ca lipsit de interes.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei privind dobândirea calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, Curtea a apreciat că reclamanta a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României, îndeplinind la data organizării concursului şi celelalte condiţii cerute cumulativ de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 269/2003 şi de art. 1 alin. (1) din Regulament, pentru dobândirea calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, iar îndeplinirea de către reclamantă a celorlalte condiţii prevăzute de lege a fost analizată de pârât anterior susţinerii concursului, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulament.
Prin urmare, s-a reţinut că, întrucât concursul de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României a fost validat, iar reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, neputând fi sancţionată pentru atitudinea culpabilă a pârâtului care nu a acţionat la timp pentru înlăturarea viciilor referitoare la modul de organizare a concursului, unul dintre efectele produse prin intrarea în circuitul civil a acestui act administrativ îl constituie admiterea reclamantei în Corpul diplomatic şi consular al României.
S-a avut in vedere că dobândirea calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României nu necesită anterior depunerea jurământului de credinţă faţă de statul român, având in vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 269/2003.
Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 6 alin. (1) din legea menţionată, in cadrul M.A.E. funcţionează Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare care propune acordarea gradelor diplomatice sau consulare la admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României şi pentru promovarea în grad diplomatic sau consular.
Având in vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 6 alin. (3) din lege s-a reţinut că la acordarea gradului diplomatic sau consular se au în vedere anumite criterii, fiind un atribut exclusiv al pârâtului analizarea acestora în cazul fiecărei persoane admise prin concurs în Corpul diplomatic şi consular al României.
Cu privire la capătul 3 al acţiunii având ca obiect constatarea existenţei raportului juridic de serviciu având ca părţi reclamanta, în calitate de membră a Corpului diplomatic şi consular, şi M.A.E., în calitate de autoritate publică, Curtea de apel a apreciat că este neîntemeiat din moment ce reclamanta va obţine un grad diplomatic sau consular şi îşi va desfăşura activitatea în cadrul M.A.E., numai după ce ministrul afacerilor externe îi va acorda prin ordin un asemenea grad, la propun.erea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare.
S-a mai arătat in considerentele sentinţei atacat că este neîntemeiat şi capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 1 mai 2009 - data integrării efective în muncă, reţinându-se că reclamanta nu îndeplinea o funcţie diplomatică sau consulară şi nu este posibilă analizarea activităţii desfăşurate de aceasta.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, Curtea a reţinut că este neîntemeiat, având în vedere că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civ.(în forma în vigoare la data promovării acţiunii) constând în existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei, deşi sarcina probei îi revenea sub acest aspect.
In fine, a apreciat instanţa de fond că în speţă nu s-a făcut dovada prejudiciului moral pe care pretinde că l-a suferit ca urmare a nevalidării concursului de către pârât, susţinerile din cererea de chemare în judecată privind afectarea imaginii sale profesionale şi ştiinţifice fiind lipsite de suport probator.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta - reclamantă P.B.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta P.B.L. a arătat în esenţă că instanţa de fond a pornit de la o premisă falsă, respectiv aceea că a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale.
În realitate, arată reclamanta - recurentă a solicitat plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale de care ar fi beneficiat în intervalul dintre 1 mai 2009 şi momentul integrării efective în muncă.
Consideră recurenta că pretenţiile sale au un fundament delictual, fapta săvârşită cu vinovăţie de către pârât prin refuzul nejustificat de a face demersurile pentru angajare. Astfel se arată că pârâtul după mai mult de 3 ani de la finalizarea procedurii de concurs nu a întreprins măsuri pentru angajarea recurentei.
- Şi în ceea ce priveşte soluţia de fond privind obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale, se arată de recurentă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Apărările intimatului - pârât M.A.E.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat intimatul - pârât că reclamanta - recurentă nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor necesare, respectiv prejudiciul suferit, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapte şi prejudiciu precum şi nevinovăţia autorităţii publice. Se arată că recurenta nu a fost angajată cu forme legale în M.A.E. la data de 1 aprilie 2009 ci mult mai târziu din motive neimputabile angajatorului, recurenta prezentându-se mult mai târziu la încheierea contractului.
În ce priveşte despăgubirile morale se arată că nu sunt îndeplinite criteriile necesare pentru a le solicita.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul - pârât a solicitat proba cu înscrisuri în combaterea cererii de recurs şi această probă a fost încuviinţată conform art. 305 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
- Motivul de recurs privind despăgubirile materiale egale cu veniturile salariale de care ar fi beneficiat recurenta dacă ar fi fost angajată la data de 1 mai 2009.
Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 - pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4980 din 27 octombrie 2011 - s-a respins ca nefondată cererea reclamantului. M.A.E., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a concursului de admitere în Corpul Diplomatic şi Consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008 - în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 8 octombrie 2008.
După rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile prin care s-a constatat că M.A.E. trebuie să valideze concursul desfăşurat în perioada octombrie - decembrie 2008, prin adresa din 9 decembrie 2011 M.A.E. a solicitat reclamantei - recurente să se prezinte pentru formalităţile necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti. Ulterior, prin adresele din 2 august 2012 şi din 5 februarie 2013 pârâtul - intimat M.A.E. a invitat-o pe reclamanta - recurentă să depună diligenţele necesare pentru a se pune în aplicare hotărârea judecătorească(filele 22 – 25 dosar recurs).
Prin Nota din 26 noiembrie 2013 - se precizează că în luna aprilie 2013, reclamanta - recurentă a început formalităţile de angajare în M.A.E.
În data de 30 septembrie 2013, reclamanta a depus solicitarea de angajare la D.R.U. începând cu data de 1 octombrie 2013.
Prin cererea din 1 octombrie 2013 - reclamantul a solicitat suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu M.A.E. pe o perioadă de 1 an, până la 30 septembrie 2014 (filele 21, 26, 27, 20 dosar recurs).
Faţă de acest tablou al desfăşurării etapelor privind procedurile de angajare la M.A.E., Înalta Curte constată că nu există nici o culpă a autorităţii pârâte în a efectua formalităţile de angajare. Dimpotrivă rezultă din adrese că reclamanta - recurentă nu a manifestat un interes real pentru a se angaja la M.A.E., aceasta nu a răspuns solicitărilor ministerului, iar după angajare şi-a suspendat contractul individual de muncă la cerere.
Consideră Înalta Curte că nu s-au dovedit fapta ilicită a pârâtei intimate şi nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. raportat la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Scopul acţiunii în contencios administrativ este înlăturarea efectelor vătămătoare ale actului nelegal, în speţă ale refuzului ca nejustificat (art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004).
Despăgubirile materiale şi morale sunt reglementate în contextul arătat ca o garanţie imputată împotriva arbitrajului sau abuzului de putere al autorităţilor care îşi depăşesc competenţele legale.
Însă în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, nu există dovezi privind faptul că despăgubirile decurg dintr-o încălcare a drepturilor reclamantei - recurente sau o conduită neconformă a autorităţii pârâte.
- Nici motivul privind despăgubirile morale solicitate nu poate fi primit - având în vedere acelaşi complex cauzal.
În consecinţă, nu este justificat că reclamanta care nu a dat curs solicitărilor autorităţii pârâte timp de doi ani, să invoce culpa autorităţii pentru încheierea contractului de muncă în 2014 -, contract pe care a şi solicitat să-l suspende la cerere, diligenţele sale nefiind rezonabile.
Cererea reclamantei - recurente privind cele două capete de cerere de despăgubiri materiale şi morale nu are fundament legal şi nici probator (art. 1169 C. civ.).
Temeiul legal al soluţiei puse în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.B.L. împotriva sentinţei nr. 4466 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 349/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 357/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
