ICCJ. Decizia nr. 357/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 357/2014
Dosar nr. 2142/2/2011
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 martie 2011 reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului G.A. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a fost urmărit în perioada 1984 - 1989, „fiind cunoscut ca un element protestatar."
În paralel cu urmărirea, pârâtul a înaintat organelor de Miliţie şi Securitate, două delaţiuni referitoare la manifestările „duşmănoase" ale unor colegi de serviciu. Materialele sunt olografe şi adresate tov. Inspector Şef al Miliţiei şi Securităţii Timiş."
La dosar, pârâtul a depus nota de constatare întocmită pe numele pârâtului şi actele de la baza acesteia.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu a semnat un angajament de colaborare, iar declaraţiile au fost date sub presiunea organelor de Securitate, care îl ţineau sub supravegherea datorită faptului că în acea epocă era considerat un cetăţean care crea probleme.
În apărare, pârâtul a depus înscrisuri.
Prin sentinţa nr. 2175 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.A. şi s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că, aşa cum reiese din înscrisurile depuse în copie la filele 30 şi urm. din dosar, pârâtul a informat organele de miliţie şi de Securitate cu privire la discuţiile „neprincipiale la adresa partidului şi statului, a şefului statului precum şi a naţiunii române în general”, discuţii purtate de colegii săi de muncă.
S-a apreciat că aceste relatări se înscriu în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât au vizat îngrădirea dreptului la liberă exprimare şi totodată au denunţat atitudini vădit contrare regimului totalitar comunist.
Apărările pârâtului in sensul că declaraţiile sale au fost date sub presiunea organelor de Securitate, au fost contrazise de probele administrate, constatându-se nerelevantă şi împrejurarea că pârâtul se afla în atenţia organelor de Securitate datorită atitudinii sale recalcitrante faţă de autorităţile epocii, întrucât o astfel de împrejurare nu constituie o cauză de exonerare dintre cele prevăzute limitativ de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul G.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, pentru reţinerea calităţii de colaborator.
Astfel, susţine recurentul că declaraţiile sale privind unele persoane din cadrul fostei I.A.E.M. Timişoara nu au fost date în calitate de colaborator al Securităţii cum greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată, întrucât acesta nu a avut vreun angajament cu aceste organe, iar scopul acestor declaraţii viza rezolvarea unor probleme de muncă, respectiv schimbarea locului său de muncă ca urmare a stării precare de sănătate.
Pe de altă parte recurentul a arătat că în perioada 1984-1989, fiind cunoscut ca un element protestatar, acesta a fost urmărit de organele de Securitate iar declaraţiile sale au fost redactate la sugestiile acestora, scopul său fiind rezolvarea unor probleme personale şi nu acela de a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sau al îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cum greşit a apreciat prima instanţă.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2004 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din perspectiva acestei definiţii legale, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut, prin sentinţa atacată, calitatea de colaborator a recurentului-pârât, criticile formulate prin recursul declarat de acesta fiind nefondate.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului potrivit cărora declaraţiile furnizate organelor de securitate nu au avut la bază un angajament ci au vizat rezolvarea unor probleme de muncă întrucât persoanele cu funcţii de conducere nu îi aprobau schimbarea locului de muncă corespunzător stării sale de sănătate, sunt irelevante în ceea ce priveşte reţinerea calităţii de colaborator, în raport de condiţiile impuse de legiuitor pentru constatarea acesteia.
Astfel, legiuitorul a condiţionat constatarea calităţii de colaborator de furnizarea de date şi informaţii organelor de Securitate prin care se denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu de existenţa strictă a unui angajament semnat de acesta.
Or, în cauză, ataşat notei de constatare din 3 iunie 2009 rezultă că recurentul este titularul dosarului fond informaţii în care se află două documente datate 15 februarie 1989 şi 20 septembrie 1989 întocmite şi semnate olograf de acesta care conţin delaţiuni referitoare la manifestările „duşmănoase” ale unor colegi de serviciu.
Întrucât prin conţinutul declaraţiilor furnizate, erau redate „discuţii nepotrivite la adresa partidului, a şefului statului, a naţiunii române”, care se referă în fapt la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că aceste relatări se înscriu în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât au vizat îngrădirea dreptului la liberă exprimare şi libertatea opiniilor prevăzută de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi respectiv a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din acelaşi Pact.
Nu pot fi primite susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora declaraţiile sale au fost determinate de presiunile organelor de securitate având în vedere că acesta era urmărit datorită atitudinii sale protestatare, întrucât această împrejurare nu constituie o cauză de exonerare dintre cele prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că în mod corect instanţa de fond a admis cererea reţinând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în persoana recurentului-pârât, urmează să respingă recursul declarat în cauză ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinţei nr. 2175 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 350/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 359/2014. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 357/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
