ICCJ. Decizia nr. 3530/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3530/2014
Dosar nr. 49475/3/2012
Şedinţa de la 30 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1519 din 3 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării cauzei privind pe I.C., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Municipiului Bucureşti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 şi R.M., având ca obiect anularea deciziei nr. 355 din 22 august 2012 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care a fost validată hotărârea nr. 4036 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Prin sentinţa nr. 1566/CA din 30 mai 2014, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că domiciliul reclamantei se află în Bucureşti.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, competenţa teritorială revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie anularea deciziei nr. 355 din 22 august 2012 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care a fost validată hotărârea nr. 4036 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Potrivit art. 7 alin. (4) din acest act normativ „Hotărârile comisiei centrale (de validare sau invalidare a măsurilor stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti — n.r.) sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Aşa cum rezultă din preambulul cererii de chemare în judecată, reclamanta I.C. şi-a declarat domiciliul în Bucureşti, menţionând, totodată, şi domiciliul procesual ales, în aceeaşi localitate.
Cum „domiciliu", în sens procesual, este acela pe care persoana şi l-a ales, în fapt, scopul dispoziţiilor legale procesuale fiind acela ca părţile litigiului să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, în vederea asigurării dreptului acestora la apărare, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în a cărui raza reclamanta şi-a ales domiciliul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe I.C., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Municipiului Bucureşti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 şi R.M., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3715/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3568/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
