ICCJ. Decizia nr. 361/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 361/2014
Dosar nr. 773/2/2013
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M., G.N.C., C.(G.)A.L.L. şi B.V.M.C., reprezentaţi prin Sindicatul Liber învăţământ Turnu Măgurele, au chemat în judecată Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea pârâtei la recunoaşterea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplome în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de 200 RON penalităţi pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei.
Prin aceeaşi cerere, reclamanţii au chemat în garanţie Universitatea "S.H." Bucureşti, în calitate de emitent al diplomelor şi al suplimentelor la diplome, pentru a garanta şi răspunde cu privire la diplomele eliberate.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii au calitatea de cadre didactice, dar nu pot beneficia de drepturile cuvenite întrucât, din motive independente de voinţa lor, diplomele ce atestă pregătirea de specialitate nu le sunt recunoscute neputând fi încadraţi şi salarizaţi potrivit pregătirii pentru care au obţinut diplomele.
S-a arătat că in condiţiile in care că nici diplomele de licenţă şi nici suplimentele la diplomă nu au fost revocate ori anulate, acestea sunt valabile iar reclamanţii - cadre didactice sunt prejudiciaţi ca urmare a refuzului recunoaşterii actelor mai sus menţionate, ce le conferă acestora calitatea de licenţiaţi, neputând participa la examenul de titularizare, fiind lipsiţi de recunoaşterea unui drept câştigat prin dobândirea diplomei de licenţă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1095 din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins ca inadmisibile cererea principală şi cererea de chemare în garanţie formulate de reclamantul Sindicatul Liber Învăţământ Turnu Măgurele, cu sediul în Turnu Măgurele, str. T., jud. Teleorman, în numele şi pentru membrii de sindicat V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M., G.N.C., C.(G.)A.L.L. şi B.(I.)V.M.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, şi chemata în garanţie Universitatea „S.H.” Bucureşti.
În şedinţa publică din 22 martie 2013 instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâta Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu.
În raport de faptul că reclamanţii sunt titulari ai diplomelor de licenţă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, constatând că o atare calitate este justificată.
Având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 corelate cu dispoziţiile art. 18 din aceeaşi lege prevede s-a constatat inadmisibilitatea unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect recunoaşterea valabilităţii unui înscris, cât timp mijlocul procedural consfinţit prin legea contenciosului administrativ are ca finalitate anularea actelor administrative pretins nelegale sau, după caz, constrângerea autorităţii publice în scopul îndeplinirii obligaţiei de emitere a unui act administrativ, eliberare a unui înscris sau de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative.
În acelaşi sens, curtea de apel a constatat că deşi reclamanţii au chemat în garanţie Universitatea S.H., nu au formulat nicio pretenţie concretă împotriva acestei instituţii.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Sindicatul Liber Învăţământ Turnu Măgurele în numele şi pentru membrii de sindicat V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M. şi B.(I.)V.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esență, că in mod neîntemeiat diplomele de licenţă şi suplimentele de diplomă nu sunt recunoscute de către pârât, care a refuzat primirea reclamanţilor la examenele de titularizare in învățământ.
S-a arătat că, in condiţiile in care nici diplomele şi nici suplimentele de diplomă nu au fost revocate sau anulate, acestea sunt valabile.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
La dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului Ministerul Educaţiei Naţionale, răspuns la intâmpinare din partea recurentului – reclamant Sindicatul Liber Învăţământ Turnu Măgurele şi notă de concluzii din partea intimatei – pârâte Universitatea S.H. Bucureşti.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În speţă, Curtea de Apel a fost sesizată cu cererea reclamanţilor prin care s-a solicitat autorităţii pârâte, Ministerul Educaţiei Naţionale, recunoaşterea diplomelor de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă organizat de Universitatea S.H. Bucureşti.
Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Or, în speţă, diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, neexistând nicio altă obligaţie din partea autorităţii pârâte.
Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, şi nici de un exces de putere din partea unei autorităţi publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
În condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi.
În raport de motivele arătate, soluţia instanţei de fond de a respinge acţiunea ca inadmisibilă, in baza dispoziţiilor art. 18 cu referire la art. 8 al Legii nr. 554/2004, apare ca fiind legală şi temeinică.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Sindicatul Liber Învăţământ Turnu Măgurele în numele şi pentru membrii de sindicat V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M. şi B.(I.)V.M.C. împotriva sentinţei nr. 1095 din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3568/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2787/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
