ICCJ. Decizia nr. 356/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 356/2014
Dosar nr. 2101/2/2010
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 martie 2010, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu parata N.L., a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.
În motivare, reclamantul a arătat ca prin cererea din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999, verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de agent sau de colaborator al securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar. Pârâta N.L. este deţinătoare a titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
S-a arătat că, potrivit notei de constatare din 1 aprilie 2009, pârâta a fost recrutată, la data de 30 mai 1989, de către Inspectoratul Judeţean Olt, pentru supravegherea informativă a turiştilor străini care se cazau la Complexul „P.” din Slatina, la aceeaşi dată pârâta semnând angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ „E.”.
Au fost apreciate ca fiind relevante informaţiile furnizate de către pârâtă cu privire la comportamentul telefonistei C.C. din data de 4 noiembrie 1989, relaţiile furnizate cu privire la patru cetăţeni italieni cazaţi la Hotel P. în seara zilei de 18 octombrie 1989 şi relaţia acestora cu numitul M.G., relaţiile referitoare la cetăţeanul italian G.P. cu o anume A. de loc din Craiova, care doreşte să plece definitiv în străinătate; despre numita C.D., telefonistă la centrala Complexului P.; despre numitul S. M., barman la room-service-ul complexului, care se ocupa cu schimb valutar; despre cetăţeni italieni cazaţi pe data de 6 mai 1989; despre un anume T. văzut în compania unui cetăţean grec şi schimburi valutare; despre numitul P.A. care se autointitulează, pentru necunoscători, director al B.J.A.T.M.
A concluzionat reclamantul că pârâta a fost dirijată în scopul furnizării de date şi informaţii despre cetăţenii străini ce erau cazaţi în unitatea hotelieră unde aceasta lucra, precum şi despre cetăţeni români, ce întreţineau legături cu aceştia, iar întreţinerea de relaţii cu cetăţeni străini era catalogată ca manifestare împotriva regimului de la acea vreme deoarece astfel se puteau exprima şi transmite în afara graniţelor ţării, păreri şi opinii despre modul de viaţă din România acelor timpuri, destrămând astfel barierele informaţionale impuse.
De asemenea, s-a mai apreciat ca relevante în demonstrarea utilităţii şi importanţei pentru organele de securitate a informaţiilor furnizate de pârâtă, recompensele în bani primite de aceasta şi reţinute în probatoriu.
S-a concluzionat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „colaborator” al securităţii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu există identitate între persoana sa şi aceea care a semnat acel angajament cu securitatea.
Pârâta a mai invocat şi excepția tardivității formulării acțiunii, cu motivarea că reclamantul, deși a primit o solicitare în iulie 2005, nu a făcut nimic pentru a rezolva petiţia în timp real şi legal.
Prin sentinţa nr. 6572 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi tardivităţii ca nefondate; s-a admis acţiunea formulată de reclamanta C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâta N.L. şi s-a constatat calitatea pârâtei de colaborator al securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că fiind recrutată de către organele de securitate în anul 1989, pârâta N.L. a scris, la data de 20 mai 1989, un angajament olograf de colaborare cu organele securității în mod secret şi conspirat, sub acoperirea numelui conspirativ „E.”.
S-a mai reţinut că pârâta a fost recrutată pentru supravegherea informativă a turiștilor străini care se cazează la Complexul „P.” din Slatina, iar între numeroasele note informative furnizate de către pârâtă, prezintă relevanţa din perspectiva calităţii de colaborator, astfel cum aceasta este definită de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii; nota informativă din 24 octombrie 1989 întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ „E.” ,preluată de lt. P.R., Inspectoratul Judeţean Olt, referitoare la patru cetăţeni italieni cazaţi zilei de 18 octombrie 1989 la Hotel P. şi relaţiile acestora; nota informativă din 13 octombrie 1989 întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ „E.” ,preluată de lt. P.R., Inspectoratul Judeţean Olt; nota informativă din 13 octombrie 1989 întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ „E.”, preluată de lt. P.R., Inspectoratul Judeţean Olt, cu privire la numitul S. M., barman la room-service-ul complexului şi schimbul valutar între acesta şi cetăţeni străini, cu privire la care s-a dispus prin nota ofiţerului a se efectua verificări complexe pentru a se întreprinde măsuri de rigoare; nota informativă din 3 iunie 1989 întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ „E.”, preluată de lt. P.R., Inspectoratul Judeţean Olt cu privire la doi cetăţeni italieni cazaţi pe data de 6 mai 1989, care şi-au petrecut noaptea în compania a două fete pe nume N. (pictor) şi E. (elev la cursurile de ospătari din Slatina); nota informativă din 3 iunie 1989 întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ „E.”, preluată de lt. P.R., Inspectoratul Judeţean Olt, cu privire la un anume T. văzut în compania unui cetăţean grec în luna aprilie ziua 22.
S-a mai reţinut că pârâta a dezvăluit legăturile diverselor persoane cu cetățeni străini şi în notele informative din 26 septembrie 1989 şi din 25 august 1989.
A avut în vedere judecătorul fondului definiţia dată colaboratorului prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că s-a considerat că din conținutul înscrisurilor analizate, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâta să fie considerată colaborator al fostei securităţi, în accepțiunea dată de legiuitor.
În ceea ce privește prima condiție, s-a constatat ca notele informative furnizate de pârâtă denunțau activități şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cunoscut fiind că erau considerate potrivnice sau ostile întreținerea de relații cu cetățeni străini, deoarece era posibilă exprimarea şi transmiterea în afara granițelor ţării a părerilor legate de modul de viaţă în România, destrămând, pe cale de consecinţă, barierele informaționale impuse.
S-a mai apreciat că notele informative au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ei, prin îngrădirea dreptul la viaţă privată, consacrat în art. 17 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit căruia „Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale”.
Totodată, s-a reţinut că în privința persoanelor la care pârâta s-a referit în delațiunile sale, s-au dispus măsuri de încadrare informativă şi luarea în evidenţele securităţii.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că, deşi pârâta, a confirmat contextul în care se reţine a fi avut loc colaborarea cu securitatea, nu a recunoscut că ar fi furnizat notele informative în discuție şi nici asumarea angajamentului de colaborare, tăgăduind atât scrisul, cât şi semnătura.
În acest context, Curtea de apel a încuviinţat în cauză efectuarea unei expertize grafoscopice care, însă, nu a putut fi administrată, din culpa pârâtei, care nu a înţeles a achita plata taxei aferente, astfel că s-a procedat la analiza înscrisurilor care au fundamentat cererea de chemare în judecată.
Curtea de apel a opinat că se impune şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, în speţă fiind dovedită identitatea între persoana acesteia şi aceea a autorului delaţiunilor în dosarul având cota la C.N.S.A.S.
A fost respinsă şi excepția tardivității formulării acțiunii, câtă vreme dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 nu stabilesc un termen de introducere a acțiunilor în justiție de către C.N.S.A.S.
S-a mai reţinut, în fine, şi că demersul reclamantului de soluționare a cererii de verificare a pârâtei sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al securității a fost temporizat de apariția Deciziei nr. 51/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Legii 187/1999, verificările continuând în baza dispozițiilor art. 33 O.U.G. nr. 24/2008, potrivit procedurii prevăzute de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta N.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. solicitându-se de recurentă în principal casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în constatare formulată de intimat.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea dreptului la apărare, pronunţare netemeinică în raport de probatoriul administrat solicitându-se casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru efectuarea unei expertize grafologice în condiţiile în care recurenta-pârâtă nu a recunoscut semnarea angajamentului dat securităţii şi semnarea notelor informative ulterioare, faţă de care s-a apreciat de prima instanţă că demonstrează calitatea de colaborator al securităţii în ceea ce o priveşte pe recurenta-pârâtă.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi considerată colaborator al securităţii, în condiţiile în care nota scrisă în şedinţa publică din 1 februarie 2011 nu probează că a semnat înscrisurile depuse de reclamantul-intimat la dosar respectiv angajamentul şi notele semnate cu numele de „E.”.
Arată că a renunţat la efectuarea expertizei grafologice încuviinţată de prima instanţă deoarece nu a avut posibilităţi materiale de a achita suma stabilită cu titlu de onorariu de expertiză.
La dosar recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise pe recursul declarat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză prima instanţă nu a încălcat vreo formă de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Motivat prima instanţă a soluţionat corect excepţiile invocate de recurenta-pârâtă prin întâmpinare a calităţii procesuale pasive şi a tardivităţii formulării acţiunii în constatare.
Nu poate fi reţinută încălcarea dreptului la apărare în condiţiile în care recurenta a beneficiat de termen pentru a lua la cunoştinţă de actele depuse de reclamantul-intimat şi nu a înţeles să-şi angajeze apărător.
A contestat semnătura de pe actele depuse în susţinerea notei de constatare şi la solicitarea sa instanţa a încuviinţat expertiza grafologică. A depus la dosar acte pentru a se face verificări de scripte, iar ceea ce a semnat în şedinţa publică din 1 februarie 2011, dosar fond, reprezintă o probă de scris conform art. 178 alin. (2) C. proc. civ. necesară în vederea efectuării expertizei grafologice.
Faptul că recurenta-pârâtă a renunţat la efectuarea acestei probe nu infirmă legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate şi nu reprezintă un motiv de nulitate a sentinţei atacate de natură a justifica casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat în cauză soluţia de admitere a acţiunii şi de constatare a calităţii de colaborator al securităţii a recurentei-pârâte fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel informaţiile furnizate securităţii de către recurentă în baza angajamentului semnat olograf de „N.L.” la 30 mai 1989, recurenta a furnizat informaţii privind întreţinerea de relaţii sub orice formă, de către cetăţeni români cu cetăţeni străini, precum şi la comportările şi atitudinile cetăţenilor străini aflaţi în România. Aceste informaţii prin natura lor vizau, în perioada în care au fost furnizate, activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Informaţiile vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind de natură a expune persoanele vizate măsurilor specifice luate de organele de securitate. Faptul că nu s-a probat în concret producerea de consecinţe vătămătoare nu este un element de natură a infirma îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În mod temeinic şi legal, în raport de probele administrate prima instanţă a constatat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/208 şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al securităţii în ceea ce o priveşte pe recurenta-pârâtă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.L. împotriva sentinţei nr. 6572 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 366/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
