ICCJ. Decizia nr. 366/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 366/2014
Dosar nr. 4139/1/2013
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489 din data de 4 iunie 2013 s-a dispus că în situaţia concursului între cererile de valorificare formulate de către judecători şi solicitările procurorilor de numire în funcţia de judecător, se va acorda prioritate de soluţionare cererilor de valorificare; că în scopul soluţionării cererilor de valorificare, pot fi considerate ca secţii de aceeaşi specializare, în sens larg, secţiile civile cu fostele secţii comerciale reorganizate; că pentru stabilirea identităţii de specializare se impune solicitarea de date de la instanţa în cauză cu privire la competenţa secţiilor implicate; că în cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaţilor de la secţii de aceeaşi specializare care vizează posturi de la alte secţii de aceeaşi specializare cu cele pentru care au candidat şi la care nu există candidaţi valorificabili, valorificarea se face pe secţie în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secţie, respectiv cea cu numărul mai mic, trecându-se apoi la secţia de aceeaşi specializare cu numărul următor şi aşa mai departe; că în cazul concursului între cererile de valorificare pentru secţii de aceeaşi specializare la care au fost scoase posturi la concurs şi există candidaţi valorificabili, valorificarea se face pe secţii, în ordinea mediilor, iar după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secţie, vor fi valorificaţi cei de la secţiile de aceeaşi specializare; s-a apreciat că se impune respingerea, de principiu, a solicitărilor de valorificare în raport cu materia de concurs, daca nu sunt vizate secţii de aceeaşi specializare cu cea la care s-a înscris candidatul.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că la data de 3 martie 2013 a avut loc concursul pentru promovarea în funcţii de execuţie, efectivă, a judecătorilor şi procurorilor, rezultatele finale fiind publicate la data de 19 martie 2013 şi validate în şedinţa plenului din data de 21 martie 2013 iar la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii au fost înregistrate mai multe solicitări de valorificare a rezultatelor acestui concurs, constatându-se că este necesar a statua, cu prioritate asupra anumitor probleme invocate de magistraţi.
Astfel, a reţinut autoritatea intimată că, în ceea ce priveşte concursul între cererile de valorificare a rezultatelor şi cererile de transfer formulate de judecători, prin hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a statuat deja că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
În ceea ce priveşte concursul între cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie şi solicitările de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător, s-a apreciat că trebuie acordată prioritate cererilor de valorificare, dat fiind că acest drept este limitat în timp la doar 3 luni de la data validării concursului, că în cazul procurorilor, aceștia pot oricând formula această solicitare.
Cu privire la soluţionarea de principiu a problemei care vizează promovarea la instanţa superioară, la o secţie de aceeaşi specializare, s-a avut în vedere că în şedinţa din data de 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca dispoziţiile art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor trebuie interpretate în sensul ca îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de art. 27 din regulament poate fi valorificată şi la o altă secţie a instanţei pentru care s-a optat la înscriere, dar de aceeaşi specializare. S-au reţinut hotărârile 826 din 8 octombrie 2012 a plenului, nr. 827 şi 829 din 8 octombrie 2012, hotărârea nr. 647 din 27 septembrie 2011 .
Astfel, s-a stabilit, de principiu că, în scopul soluţionării cererilor de valorificare, pot fi considerate ca secţii de aceeaşi specializare, în sens larg, secţiile civile cu fostele secţii comerciale reorganizate, iar în celelalte situaţii pentru stabilirea identităţii de specializare se impune solicitarea de date de la instanţa în cauză cu privire la competenţa secţiilor implicate.
Totodată, în cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaţilor de la secţii de aceeaşi specializare care vizează posturi de la alte secţii de aceeaşi specializare cu cele pentru care au candidat şi la care nu există candidaţi valorificabili, s-a stabilit că valorificarea se face pe secţie în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secţie, respectiv cea cu numărul mai mic, trecându-se apoi la secţia de aceeaşi specializare cu numărul următor şi aşa mai departe.
În cazul concursului între cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie pentru secţii de aceeaşi specializare, plenul a constatat că se poate ivi şi concursul între cereri de valorificare pentru secţii de aceeaşi specializare în cazul în care la ambele au fost scoase posturi la concurs, iar dintre judecătorii ale căror cereri intră în concurs are medie mai mare cel care a optat pentru o secţie la care nu s-a vacantat post.
Reţinându-se dispoziţiile art. 6 alin. (3), art. 28 alin. (4), art. 29 alin. (4), art. 30 din regulament s-a apreciat că lipsa unei trimiteri la art. 29 alin. (4) nu poate fi decât o necorelare şi nu poate constitui temei pentru a considera că în cazul valorificării promovarea se face numai în ordinea mediilor şi nu pe secţii, indiferent că acestea sunt sau nu de aceeaşi specializare, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) prevede că promovarea se face în raport de opţiunea candidatului din cererea de înscriere, opţiune care vizează nu numai specializarea, ci şi secţia.
Faţă de aceste considerente a apreciat plenul că valorificarea poate fi făcută în aceleaşi condiţii ca şi promovarea, respectiv în ordinea mediilor şi în raport cu opţiunea candidaţilor din cererea de concurs referitoare la secţie şi numai după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secţie pot fi valorificaţi candidaţii de la secţiile de aceeaşi specializare.
S-a mai apreciat că materia de concurs nu poate fi avută în vedere ca un criteriu pentru promovare, prin asimilarea materiei de concurs cu secţia de aceeaşi specializare.
Împotriva acestei hotărâri contestatoarea P.L.S., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 a formulat contestaţie înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 august 2008.
În motivarea contestaţiei a arătat contestatoarea că hotărârea stabileşte criterii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare care nu erau prevăzute în regulament, instituind noi criterii prin care s-au restrâns posibilităţile de valorificare a cererilor candidaţilor doar pe secţiile la care au candidat.
S-a mai arătat că deşi concursul a fost organizat la data de 3 martie 2013, hotărârea a fost adoptată la data de 4 iunie 2013 şi publicată doar la data de 12 iulie 2013.
De asemenea, s-a susţinut că în lipsa trimiterii la dispoziţiile art. 29 alin. (4) din regulament, s-a adăugat la acesta în mod nepermis, fără argumente juridice invocându-se motive de echitate, prin care însă s-a ajuns ca un candidat care a obținut nota 7 să fie promovat în detrimentul unuia care a obţinut nota 10.
A apreciat contestatoarea că singurul criteriu de promovare trebuia să fie ordinea mediilor, în funcţie de specializare şi apoi în funcţie de opţiunea pe secţie.
La dosar intimata a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de caracterul actului contestat în subsidiar se solicită respingerea contestaţiei ca nefondată.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare în care pe excepţia de necompetenţă materială lasă la aprecierea instanţei, iar pe fond solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.
Pe excepţia de necompetenţă materială, pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din 28 ianuarie 2014, Curtea o va aprecia ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a solicitat în baza art. 19 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 anularea parţială a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, în ceea ce priveşte art. 4 şi art. 5 pe considerentul că această hotărâre ar adăuga la lege respectiv la hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 la Legea nr. 304/2004 şi la Legea nr. 317/2004.
Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, la art. 4 s-a decis că, în cazul concursului între cererile de valorificare ale candidaţilor de la secţii de aceeaşi specializare care vizează posturi de la alte secţii de aceeaşi specializare cu cele pentru care au candidat şi la care nu există candidaţi valorificabili, valorificarea se face pe secţie în ordinea mediilor până la ocuparea posturilor de la prima secţie, respectiv cea cu numărul mai mic trecându-se apoi la secţia de aceeaşi specializare cu numărul următor şi aşa mai departe. La art. 5 din aceeaşi hotărâre se arată că în cazul concursului între cererile de valorificare pentru secţii de aceeaşi specializare la care au fost scoase posturi la concurs şi există candidaţi valorificabili, valorificarea se face pe secţii, în ordinea mediilor, iar după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secţie, vor fi valorificaţi cei de la secţiile de aceeaşi specializare.
Hotărârea contestată în baza dispoziţiilor speciale din Legea nr. 317/2004 reprezintă un act administrativ, organizatoric, cu caracter normativ prin care intimatul, analizând nota direcţiei resurse umane şi organizare a stabilit modul de soluţionare a cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie în baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006.
Hotărârea contestată reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, de interpretare şi care nu priveşte, în mod direct şi individual, cererea şi drepturile contestatoarei în calitate de magistrat, neputând forma obiectul contestaţiei conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 şi al suspendării de drept prevăzute de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.
Astfel, cum rezultă din contestaţia formulată cererea recurentei de valorificare a fost soluţionată prin altă hotărâre, respectiv hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/203, care poate forma obiectul unei contestaţii în baza procedurii speciale reglementată de dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Hotărârea contestată în prezenta cauză ca act administrativ poate fi contestată conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Fiind contestat un act emis de o autoritate publică centrală şi ţinând cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază contestatoarea.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 132 alin. (1) şi alin. (3) noul C. proc. civ. va admite excepţia de necompetenţă materială şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Trimite contestaţia formulată de P.L.S. împotriva hotărârii nr. 489/2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii către Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
