ICCJ. Decizia nr. 3598/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3598/2014
Dosar nr. 332/2/2011*
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 14 ianuarie 2011, reclamantul A.J.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Sănătăţii şi L.H. solicitând, în principal, anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2881/2010 privind numirea în funcţia de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti a intimatului L.H.; anularea în parte a operaţiunilor administrative care au determinat emiterea ordinului sus menţionat, ultima operaţiune administrativa exercitata în realizarea sarcinilor conferite prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 2739/2010 şi rezultată din preambulul Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2881/2010 a cărei anulare se solicită, fiind adresa Consiliului de Administraţie al Institutului National de Recuperare Medicina Fizica şi Balneoclimatologie Bucureşti din data de 24 noiembrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului organizat pentru ocuparea postului de manager, persoana fizica, al Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti şi constatarea validării rezultatului concursului organizat pentru ocuparea postului de manager la data de 12 noiembrie 2010 în numele candidatului A.J.I.; suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătăţii din 26 noiembrie 2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2)-alin. (7) din Legea privind contenciosul administrativ.
În subsidiar, a solicitat instanţei să constate că punerea în aplicare a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2881/2010, a cărui anulare o solicită, periclitează interesul legitim public major al Institutului, actul administrativ de autoritate fiind emis în temeiul operaţiunilor administrative de validare a concursului, emise cu exces de putere, încetarea oricărei forme de executare a actului administrativ, constând în neîncheierea contractului de management, până la expirarea duratei suspendării executării Ordinului ministrului săntăţii nr. 2881/2010 în ceea ce priveşte numirea în funcţia de manager a intimatului L.H.
În situaţia încheierii contractului de management până la soluţionarea cererii de suspendare a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 2881/2010 a solicitat să se constate încetarea contractului de management în temeiul dispoziţiilor art. M, N, R şi K din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 922/2006 privind prevederile contractului-cadru de management, pentru abateri grave, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii privind suspendarea şi anularea Ordinului nr. 2881/2010, faţă de lipsa procedurii prealabile, în raport de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a susţinut că reclamantul nu are interes în promovarea prezentei acţiuni, având în vedere că a ocupat funcţia de manager interimar al Institutului, până la revocarea unilaterală din funcţie de către ministrul sănătăţii sau până la ocuparea funcţiei prin concurs.
A solicitat respingerea cererii de suspendare a executării ordinului contestat, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii precizând că singura atribuţie în ceea ce priveşte numirea managerului spitalului public este acea prevăzută de art. 179 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv de a emite actul administrativ de numire în funcţie, fără vreo intervenţie în procedura de selecţie, ca urmare a organizării concursului.
Prin întâmpinare, pârâtul L.H. a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Ordinului nr. 2881/2010, precum şi a cererii de anulare a adresei Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti, pentru lipsa procedurii prealabile, faţă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la cererea de suspendare a executării ordinului a invocat excepţia lipsei de interes, întrucât reclamantul a fost numit manager interimar al Institutului până la organizarea de către Consiliul de Administraţie a concursului pentru ocuparea postului de manager, astfel că indiferent de rezultatul acestui concurs, mandatul de manager al reclamantului a încetat de drept.
Cu privire la capătul de cerere subsidiar, referitor la încetarea contractului său de management pentru abateri grave, pârâtul a precizat că organele de control abilitate sunt cele care stabilesc dacă a săvârşit abateri grave şi nu reclamantul.
Pe fondul cauzei, a arătat că în urma parcurgerii etapelor concursului organizat de Consiliul de Administraţie al Institutului, a fost declarat câştigător, fiind numit în funcţia de manager.
Pârâtul Institutul Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile apreciind, cu privire la capătul doi al acţiunii, că plângerea prealabilă referitoare la organizarea, desfăşurarea şi rezultatele concursului trebuia adresată fie Comisiei de concurs, fie autorităţii ierarhic superioare, respectiv Consiliului de Administraţie, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
Totodată, a susţinut că reclamantul nu justifică un interes în promovarea primului capăt al acţiunii, întrucât şi în cazul în care ar fi anulat ordinul contestat, ar rămâne valabile rezultatele necontestate ale concursului, existând premise de a se emite un alt ordin care ar produce aceleaşi efecte.
Lipsa de interes a fost invocată şi cu privire la cererea de suspendare a executării ordinului, faţă de împrejurarea că reclamantul a fost numit manager interimar până la susţinerea concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică, la finalizarea acestui concurs încetând de drept mandatul reclamantului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, concursul în discuţie desfăşurându-se potrivit actelor normative în vigoare, nefiind înregistrate incidente cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale în materie nici de către candidaţi, nici de către membrii comisiei de concurs.
Reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare a acţiunii, arătând că primul capăt al acţiunii se referă la anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2881/2010 prin care pârâtul L.H. a fost numit în funcţia de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti, iar prin capătul doi al acţiunii a solicitat anularea implicită a actelor care au stat la baza emiterii acestui ordin, în concret, adresa Consiliului de Administraţie al Institutului din data de 24 noiembrie 2010 şi procesul-verbal de validare a rezultatului concursului, din data de 19 noiembrie 2010, menţinându-şi nemodificate celelalte capete de cerere din acţiunea introductivă.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 10 ianuarie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării ordinului contestat, pentru considerentele arătate în respectiva încheiere.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 7188 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamantul A.J.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, prin ministru, L.H. și Institutul Naţional de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie Bucureşti; a anulat Ordinul nr. 2881/2010 emis de ministrul sănătăţii; a anulat adresa din data de 24 noiembrie 2010 emisă de Consiliul de Administraţie al pârâtului Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti şi procesul-verbal întocmit în data de 19 noiembrie 2010 cu privire la rezultatul concursului de ocupare a funcţiei de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti şi celelalte acte ale Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 2881/2010 al ministrului sănătăţii; a respins în rest acţiunea și a admis în parte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâţii la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a decide în acest sens, Curtea a apreciat că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, constatând că la dosar a fost depusă copia plângerii adresată ministrului sănătăţii, înregistrată în data de 2 decembrie 2010, prin care reclamantul a solicitat anularea/revocarea Ordinului nr. 2881/2010, a Ordinului nr. 2739/2010, constatarea nelegalităţii tuturor soluţiilor pronunţate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, constatarea nelegalităţii realizării probei suplimentare numită interviu şi anularea acesteia.
Cu privire la capătul doi al acţiunii, astfel cum a fost precizată, Curtea a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că reclamantul solicită anularea operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2881/2010, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din aceeaşi lege potrivit cărora instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Curtea a observat că reclamantul a formulat plângere prealabilă cu privire la actele emise pe parcursul derulării concursului, inclusiv cele emise de Institut, plângere pe care a adresat-o Ministerului Sănătăţii potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care permite persoanei ce se consideră vătămată să adreseze plângerea prealabilă autorităţii publice emitente a actului administrativ sau autorităţii ierarhic superioare acesteia.
Cu privire la lipsa de interes a reclamantului, Curtea a constatat că reclamantul nu justifică promovarea acţiunii în raport de faptul că a ocupat funcţia de manager interimar, ci în raport de rezultatul concursului înainte de momentul stabilirii de către Comisia de concurs a susţinerii unui interviu de către candidaţi, anterior acestui moment reclamantul clasându-se pe primul loc.
Astfel, este irelevantă în stabilirea interesului reclamantului de a sesiza instanţa cu prezenta acţiune, împrejurarea că a încetat mandatul reclamantului de manager interimar odată cu organizarea concursului pentru ocuparea funcţiei de manager, persoană fizică a Institutului.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, faţă de următoarele considerente:
Cu privire la componenţa comisiei de concurs, în procesul-verbal din 29 septembrie 2010 al şedinţei Consiliului de Administraţie se precizează că membrii acestei comisii sunt N.D. şi N.N., în timp ce în decizia din 29 septembrie 2010 a Consiliului de Administraţie sunt menţionaţi 3 membri ai acestei comisii, respectiv N.D., N.N. şi S.B.
Decizia din 29 septembrie 2010 este semnată doar de preşedintele Consiliului de Administraţie, S.B., nerezultând din probele administrat că modificarea componenţei comisiei de concurs a fost decisă conform disp. art. 186 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora Consiliul de Administraţie (...) ia decizii cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi, în acelaşi sens fiind şi disp. art. 9 din Regulamentul de funcţionare al Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti.
Nu se precizează în această decizie care dintre membrii Consiliului de Administraţie au fost prezenţi şi din cei prezenţi care au fost de acord cu stabilirea unei noi componenţe a comisiei de concurs, faţă de cea menţionată în procesul-verbal din 29 septembrie 2010, astfel că în lipsa acestor precizări şi a semnăturilor membrilor care au adoptat decizia respectivă, nu rezultă că decizia a fost legal adoptată sub aspectul cvorumului cerut de lege şi de Regulamentul sus menţionat.
Concursul a fost organizat în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1082/2010 al ministrului sănătăţii, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii.
În anunţul privind organizarea concursului au fost enumerate documentele pe care trebuie să le conţină dosarul de înscriere, precizându-se că dosarele se depun în perioada 8 octombrie-1 noiembrie 2010, precizare care respectă disp. art. 10 din Regulament conform cărora înscrierea candidaţilor se face (...) într-un interval care se încheie cu 7 zile înaintea datei stabilite pentru susţinerea concursului, în speţă, această dată fiind, conform anunţului, 8 noiembrie 2010.
Referitor la documentele aflate în dosarul de concurs al pârâtului L.H., acesta a depus, pentru dovedirea condiţiei privind vechimea în posturi cu studii universitare de lungă durată, copia carnetului de muncă, certificată „în conformitate cu originalul” de către conducerea institutului pârât şi nu de către conducerea Institutului Naţional de Endocrinologie „C.I.P.” cu care are încheiat contractul de muncă.
Vechimea la care se referă art. 1 alin. (1) lit. d) din Regulament nu poate fi atestată decât de unitatea în care candidatul la concurs a dobândit vechimea respectivă şi nu de către o altă unitate medicală, cum este în cauză, institutul pârât la care o perioadă a îndeplinit funcţia de manager, având suspendat pe acea perioadă contractul de muncă încheiat cu Institutul „C.I.P.”.
În consecinţă, în mod corect a apreciat comisia de concurs că dosarul pârâtului trebuia respins, nefiind depus unul dintre documente în forma prevăzută în mod expres de Regulament.
Pârâtul avea posibilitatea, conform art. 11 lit. h) din Regulament, de a depune, pentru a face dovada îndeplinirii acestei condiţii, fie copia carnetului de muncă, certificată „în conformitate cu originalul” de către conducerea unităţii, fie o adeverinţă.
În condiţiile în care a ales să depună copia carnetului de muncă dar nu în forma prevăzută de Regulament, nu avea posibilitatea de a completa dosarul de înscriere la concurs cu adeverinţa respectivă, ulterior expirării termenului de înscriere, cu ocazia contestării hotărârii comisiei de concurs prin care dosarul său a fost respins.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că dosarul de concurs, în integralitate, trebuia întocmit până la finalizarea perioadei de înscriere, motiv pentru care nu a ţinut cont de înscrisurile ataşate de pârât la contestaţie, dar în mod greşit a apreciat că documentul depus pentru dovedirea vechimii îndeplineşte cerinţa prevăzută în Regulament, din moment ce nu unitatea la care pârâtul dobândise vechimea a certificat carnetul de muncă.
Unul dintre membrii acestei comisii, I.F. a votat pentru respingerea contestaţiei, apreciind că este legal punctul de vedere al comisiei de concurs.
Potrivit art. 3 din Regulament, concursul se desfăşoară în două etape, după cum urmează:
1. etapa de verificare a îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor stabilite în publicaţia de concurs, etapă eliminatorie; 2. etapa de susţinere a probelor de evaluare şi cuprinde: a) proba scrisă, un test-grilă de verificare a cunoştinţelor; b) proba de susţinere a proiectului de management, completată, după caz, de un interviu de selecţie;
(2) nota minimă de promovare a fiecărei probe de evaluare este 7,00. (3) După finalizarea etapelor de concurs se întocmeşte clasificarea candidaţilor care au promovat toate probele de evaluare şi au obţinut media finală de cel puţin 8,00. (4) Se declară admis candidatul care s-a clasat pe primul loc în urma susţinerii concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al spitalului public pentru care a concurat.
Din conţinutul procesului-verbal din 29 septembrie 2010 al Consiliului de Administraţie şi al anunţului privind organizarea concursului, rezultă că probele de evaluare din etapa a II-a a concursului sunt testul-grilă de verificare a cunoştinţelor şi susţinerea proiectului de management.
Susţinerea testului grilă a avut loc la data de 10 noiembrie 2010, reclamantul obţinând nota 9,00, iar pârâtul 9,90, iar proiectul de management a fost susţinut la data de 12 noiembrie 2010, nota obţinută de reclamant fiind 8,97, iar nota obţinută de pârât 7,72.
După soluţionarea contestaţiei pe care pârâtul L.H. a formulat-o împotriva notei obţinute la susţinerea proiectului de management, a fost afişat la 16 noiembrie 2010 cel de-al doilea tabel cu rezultatele finale ale concursului, conţinând notele obţinute la cele două probe şi mediile finale ale candidaţilor, în funcţie de care a fost făcută clasificarea candidaţilor, reclamantul situându-se pe primul loc.
Conform art. 3 alin. (3) din Regulament, după finalizarea etapelor de concurs se întocmeşte clasificarea candidaţilor care au promovat toate probele de evaluare şi au obţinut media finală de cel puţin 8,00.
Rezultă că afişarea rezultatelor finale ale concursului poate fi făcută numai după finalizarea celor două etape de concurs, cea de verificarea a îndeplinirii condiţiilor şi cea de susţinere a probelor de evaluare.
În consecinţă, decizia comisiei de concurs de a solicita candidaţilor susţinerea unui interviu de selecţie, ulterior afişării rezultatelor finale ale concursului este nelegală din moment ce se terminase susţinerea probelor de evaluare menţionate în anunţul privind organizarea concursului.
Este adevărat că art. 3 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Regulament permite completarea probei de susţinere a proiectului de management cu un interviu de selecţie, dar în niciun caz, acest interviu nu poate fi susţinut după afişarea rezultatelor finale ale concursului şi a clasificării candidaţilor, întocmirea acestei clasificări făcându-se după finalizarea etapelor de concurs, conform art. 3 alin. (3) din Regulament.
Legalitatea interviului de selecţie susţinut de cei doi candidaţi este afectată nu doar de momentul la care s-a dispus susţinerea interviului (ulterior afişării rezultatelor finale), ci şi de faptul că fişa interviului de selecţie prev. de Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1082/2010 a fost întocmită nu numai de membrii comisiei de concurs, ci şi de secretarul comisiei, N.C.
Conform art. 6 alin. (1) din Regulament, comisia de concurs este formată din preşedinte, 2-3 membri şi un secretar, iar potrivit art. 23 din Regulament, Comisia de concurs poate solicita suplimentar candidatului un interviu de selecţie, în scopul aprecierii abilităţilor candidatului de îndeplinire a atribuţiilor funcţiei de manager. Fiecare membru al comisiei de concurs, după finalizarea interviului, întocmeşte Fişa interviului de selecţie (conform anexei nr. 2 la ordin). Nota finală este media notelor acordate de fiecare membru al comisiei de concurs în fişă.
Rezultă cu claritate din aceste prevederi că secretarul comisiei de concurs nu poate întocmit fişa interviului de selecţie, nu poate acorda o notă candidatului pentru interviul susţinut, astfel că în mod nelegal s-a luat în considerare la stabilirea notei finale a fiecărui candidat la interviu şi nota acordată de secretarul comisiei de concurs.
De altfel, la finalul Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 1082/2010, care conţine modelul fişei interviului de selecţie, se prevede în mod expres că evaluatorul este membrul comisiei de concurs, prevedere în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din Regulament conform cărora în urma susţinerii proiectului de management, membrii comisiei de concurs stabilesc nota definitivă pentru această probă de evaluare.
Din moment ce interviul de selecţie este o completare a probei de susţinere a proiectului de management, notarea poate fi făcută doar de membrii comisiei, nu şi de secretarul acesteia.
Curtea a constatat, aşadar, nelegalitatea interviului de selecţie, atât prin prisma notării candidaţilor de o persoană care nu avea calitatea de membru al comisiei de concurs, cât şi în raport de momentul la care comisia a hotărât completarea celei de-a doua probe de evaluare cu acest interviu, după întocmirea clasificării candidaţilor.
În acest sens a reţinut şi dispozițiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Regulament care stabilesc că media finală a fiecărui candidat este media aritmetică a notelor obţinute la testul-grilă, proiectul de management şi, după caz, la interviul de selecţie, calculată cu două zecimale. În baza mediilor finale se întocmeşte, în ordine descrescătoare, clasamentul candidaţilor la concurs.
Astfel, în măsura în care comisia de concurs a apreciază că este necesară susţinerea interviului de selecţie de către candidaţi, poate dispune în acest sens, urmând ca mediile finale obţinute de candidaţi să fie publicate numai după susţinerea interviului, având în vedere că la calcularea acestor medii se iau în considerare şi notele obţinute la interviu.
În condiţiile în care se finalizează probele de evaluare (testul grilă şi susţinerea proiectului de management) şi se afişează rezultatele finale şi clasificarea candidaţilor, reluarea etapei de susţinere a probelor de evaluare cu interviul de selecţie este nelegală.
De altfel, Curtea a reținut că prima afişare a rezultatelor finale ale concursului a fost făcută în data de 12 noiembrie 2010, după susţinerea proiectului de management, comisia de concurs constatând că după această probă poate afişa rezultatele finale, câtă vreme Regulamentul nu prevede posibilitatea contestării notei obţinută la susţinerea proiectului, astfel cum rezultă din disp. art. 9 alin. (1) din Regulament conform cărora comisia de soluţionare a contestaţiilor rezolva contestaţiile cu privire la respingerea dosarelor la rezultatul testului-grilă şi la rezultatul final al concursului.
Ca urmare a contestării de către pârâtul L.H. a notei ce i-a fost acordată pentru susţinerea proiectului şi a emiterii deciziei prin care comisia de soluţionare a contestaţiilor a stabilit că nu are competenţa legală de a soluţiona această contestaţie, comisia de concurs a afișat pentru a doua oară rezultatele finale ale concursului, la 16 noiembrie 2010, conform cărora reclamantul s-a clasat pe primul loc, şi după ce afişează aceste rezultate ajunge la concluzia că este necesară susţinerea unui interviu de selecţie de către candidaţi, dispunând în acest sens la câteva zile de la prima afişare a rezultatelor finale ale concursului şi a clasificării candidaţilor.
După susţinerea acestui interviu la care candidaţii sunt notaţi şi de secretarul comisiei de concurs, care nu avea acest drept potrivit Regulamentului, pârâtul L.H. se clasează pe primul loc.
Modul de desfăşurare a concursului organizat pentru ocuparea funcţiei de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti fost verificat şi de Direcţia de audit şi Control, Compartimentul Control din cadrul Ministerului Sănătăţii, care a efectuat în perioada 9 februarie-16 februarie 2011 o activitate de control la acest institut, finalizată cu încheierea unui raport care a fost înregistrat în data de 2 august 2011 la Ministerul Sănătăţii, Cabinet ministru.
În acest raport sunt consemnate mai multe nereguli constatate în derularea concursului, printre acestea numărându-se cele referitoare la modificarea componenţei comisiei de concurs prin decizia din 29 septembrie 2010 a Consiliului de Administraţie, semnată doar de preşedintele Consiliului, nu şi de ceilalţi membri ai Consiliului care participaseră la şedinţa din 29 septembrie 2010 şi semnaseră procesul-verbal, echipa de control apreciind că nominalizarea unui nou membru al comisiei nu a făcut obiectul discuţiei şi supunerii la vot în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie.
S-a reţinut şi încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Regulament care se referă la comunicarea către candidat a notei definitive acordate pentru susţinerea proiectului de management, în speţă, comisia de concurs procedând la afişarea notelor obţinute de cei doi candidaţi.
De asemenea, decizia privind solicitarea unui interviu de selecţie putea fi luată imediat după terminarea celei de-a doua probe şi înainte de afişarea rezultatului final, comisia de concurs afişând pentru prima dată tabelul conţinând rezultatele finale ale concursului, la data de 12 noiembrie 2010.
Echipa de control a mai reținut că, în cazul în care considera că nu are suficiente motivele de admitere sau respingere a contestaţiei depuse de candidatul L.H., comisia de soluţionare a contestaţiilor trebuia să-şi declare competenţa cu condiţia motivării acestei decizii şi stabilirii organismului care poate lua respectiva decizie.
Având în vedere desfăşurarea concursului cu încălcarea dispoziţiilor din Regulament menţionate în considerentele prezentei sentinţe, Curtea constată că acţiunea este întemeiată în parte, Ordinul ministrului sănătăţii nr. 2881/2010, prin care pârâtul L.H. a fost numit în funcţia de manager al Institutului fiind un act administrativ nelegal, emis în baza unui concurs nelegal.
Curtea a respins în rest acţiunea, constatând că este afectată legalitatea concursului în integralitate şi nu doar legalitatea susţinerii interviului de selecţie anterior căruia reclamantul se clasase pe primul loc.
Modificarea componenţei comisiei de concurs în condiţiile anterior arătate, dar şi modul de constituire a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, a cărei componenţă a fost aprobată ulterior emiterii ordinului de numire a membrilor acesteia, afectează legalitatea ambelor etape de concurs (verificarea îndeplinirii condiţiilor de către candidaţi şi susţinerea probelor de evaluare), în privinţa celei de-a doua etape fiind identificate şi alte elemente de nelegalitate care vizează desfăşurarea interviului de selecţie.
În consecinţă, solicitarea validării rezultatului concursului, în sensul invocat de reclamant, nu poate fi reţinută.
Cu privire la capetele subsidiare ale acţiunii 4 şi 5, s-a constatat că acestea nu se circumscriu disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acţiunii în contencios administrativ.
Solicitarea de la capătul 6 subsidiar al acţiunii se referă la constatarea încetării contractului de management al pârâtului L.H. pentru abateri grave, în temeiul Ordinului ministrului sănătăţii nr. 922/2006.
În raport de obiectul acţiunii, instanţa are de analizat în prezenta cauză legalitatea concursului organizat pentru ocuparea funcţiei de manager al Institutului şi legalitatea ordinului prin care a fost numit în această funcţie pârâtul L.H., ca urmare a finalizării concursului, astfel că excede cercetării judecătoreşti analizarea activităţii pârâtului, desfăşurată în calitate de manager, pentru a se stabili dacă acesta a săvârşit abateri grave, de natură să justifice încetarea contractului de management.
În condiţiile în care instanţa a fost învestită cu examinarea legalităţii ordinului de numire în funcţie a acestui pârât şi nu cu analizarea activităţii desfăşurată după numirea în funcţia de manager, Curtea a respins capătul 6 subsidiar al acţiunii.
Cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a contractului de management al pârâtului L.H., Curtea a constatat că această cerere nu a fost formulată în condiţiile art. 112 şi art. 132 C. proc. civ.
Prin cererea iniţială de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat anularea acestui contract ca urmare a anulării ordinului de numire a pârâtului în funcţia de manager, iar prin cererea precizatoare a acţiunii depusă la dosar la termenul din 15 noiembrie 2011, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reclamantul nu a completat obiectul acţiunii cu o astfel de cerere.
3. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei nr. 7118 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii L.H. şi Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, pct. 6, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Arată recurentul Ministerul Sănătăţii, că în mod eronat Curtea de apel a soluţionat cauza în mod unitar, întrucât dacă în ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului nr. 2881/2010 era competentă potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/20004, cu privire la cererea de validare a concursului competenţa aparţinea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, concursul fiind organizat de consiliul de administraţie al unităţii sanitare.
Referitor la componenţa comisiei de concurs, dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 1082/2010 prevăd că aceasta este formată din preşedinte şi 2, 3 membri. Având în vedere că pe parcursul derulării procedurii de concurs nu au existat contestaţii, iar numărul de membrii a fost de 3, se înţelege că dintr-o eroare materială în procesul-verbal din data de 29 septembrie 2010 nu a fost menţionat şi cel de-al treilea membru, dl. S.B.
În dezvoltarea motivelor de recurs încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie a reluat argumentele expuse în faţa instanţei de fond arătând, în esenţă, că procedura de concurs s-a desfăşurat cu respectarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager emis de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul nr. 1082/2010.
Instanţa a reţinut în mod eronat două aspecte de nelegalitate ca fiind încălcări ale Regulamentului şi care trebuie să ducă la anularea acestui concurs.
În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate, arată recurentul că decizia dată de Preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului reprezintă completarea unei omisiuni din procesul-verbal al şedinţei Consiliului şi care este semnat de toţi membrii.
În privinţa celui de-al doilea aspect reţinut de judecătorul fondului ca fiind de nelegalitate, instanţa s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la etapa analizei dosarului de concurs depus de dl. L.H., considerând că acesta nu a depus în termenul legal toate actele prevăzute de Regulament, respectiv CV-ul.
În realitate, pârâtul a depus cu ocazia soluţionării contestaţiei un alt CV în care a trecut în plus doar menţiunea „suspendat de la vechiul loc de muncă”.
Recursul declarat de pârâtul L.H. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul solicitând modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul A.J.I. ca nefondată.
În susţinerea cererii de recurs, recurentul arată că referitor la primul aspect de nelegalitate reţinut de judecătorul fondului, decizia emisă de Preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului reprezintă în realitate corectarea unor erori materiale din procesul-verbal al Consiliului de Administraţie şi nu o „fraudă la lege”.
De altfel, legitimitatea acestei comisii nu a fost contestată decât de reclamant ca urmare a pierderii concursului pentru ocuparea funcţiei de manager, acesta speculând orice omisiune în scopul anulării concursului.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu ar fi fost îndeplinită cerinţa prevăzută la lit. h) din Ordinul nr. 1082/2010 privind organizarea şi desfăşurarea concursului, în sensul că o persoană încadrată într-o altă unitate şi a cărei activitate este suspendată, deci nu încetată, menţionează acest loc de muncă, iar copia carnetului de muncă este certificată de unitatea în care, în acel moment îşi desfăşoară activitatea.
Nu se poate reţine existenţa unui fals, fiind certificată o situaţie reală a vechimii în muncă de către conducerea unităţii de la ultimul loc de muncă (de altfel, cerinţa invocată menţionează doar această sintagmă: conducerea unităţii).
Mai arată recurentul că singurul aspect real din cuprinsul hotărârii atacate este împrejurarea că secretarul comisiei de concurs a acordat note cu ocazia interviului de selecţie, însă acest aspect nu poate duce la anularea concursului, rezultatul acestuia nefiind viciat de notele acordate de această persoană.
La data de 16 septembrie 2014, recurentul-pârât L.H. a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii, arătând că la data de 25 noiembrie 2013, Ordinul nr. 2881/2010, a cărui anulare face obiectul prezentului dosar, a încetat a mai produce efecte prin împlinirea termenului de 3 ani. De asemenea, a fost emis la data de 24 februarie 2014 ordinul privind numirea în funcţia de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, pentru un nou mandat, a câştigătorului concursului organizat la data de 22 ianuarie 2014.
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că epuizarea efectelor ordinului contestat, respectiv expirarea mandatului de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, constituie un eveniment ulterior încheierii actului atacat, ce nu lipseşte de obiect acţiunea pentru că în intervalul de timp cât a fost în vigoare, ordinul a produs efecte juridice prin care s-ar fi putut produce o vătămare a drepturilor sau a intereselor legitime ale reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză
Analizând sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate, precum şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de recurs invocat de recurentul Ministerul Sănătăţii ce vizează necompetenţa instanţei de fond cu privire la soluţionarea cererii de anulare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, motivat de faptul că acesta a fost organizat de consiliul de administraţie al unităţii sanitare, fiind astfel de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, este nefondat.
În cauză, actele emise pe parcursul derulării concursului a căror anulare se solicită la petitul 2 din acţiune reprezintă operaţiuni administrative ce au avut ca scop pregătirea emiterii ordinului de numire în funcţie, de către Ministrul Sănătăţii.
Cu ajutorul operaţiunilor administrate are loc emiterea, executarea şi controlul executării actelor administrate şi acestea nu produc prin ele însele efecte juridice, astfel că examinarea legalităţii acestora are loc odată cu analizarea legalităţii actului administrativ emis în baza lor.
În consecinţă, instanţei competente a soluţiona cererea de anulare a Ordinului nr. 2881/2010 emis de Ministrul Sănătăţii îi revine în competentă şi soluţionarea petitului ce vizează anularea adresei privind validarea rezultelor concursului organizat pentru ocuparea postului de manager al Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti.
Aşadar, în mod corect judecătorul fondului analizând legalitatea actului administrativ atacat a examinat şi modalitatea de derulare a procedurii de concurs ce a stat la baza emiterii acestui act administrativ.
În ceea ce priveşte competenţa comisiei de concurs, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Ordinul nr. 1082/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică la spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, comisia de concurs este formată din 2-3 membrii şi un secretar, numiţi prin hotărâre, din cadrul membrilor consiliului de administraţie.
Or, în cauză, prin procesul-verbal din 29 septembrie 2010 al Consiliului de administraţie, s-a stabilit componenţa comisiei de concurs, respectiv: N.D. şi N.N., componenţă ce nu coincide cu cea menţionată în decizia din 20 septembrie 2010 a Consiliului de administraţie, unde sunt menţionaţi trei membri, respectiv N.D., N.N. şi S.B.
Această neconcordanţă nu poate fi apreciată ca fiind o eroare materială doar pentru faptul că, aşa cum susţine recurentul Ministerul Sănătăţii, pe parcursul derulării concursului nu au existat contestaţii cu privire la componenţa comisiei.
Decizia din 20 septembrie 2010 este semnată doar de preşedintele Consiliului de administraţie, deşi dispoziţiile art. 186 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 obligă consiliul să ia decizii cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi. De asemenea, nu rezultă din procesul-verbal al şedinţei care dintre membrii consiliului de administraţie au fost prezenţi şi nici modalitatea în care s-a votat cu privire la modificarea componenţei comisiei de concurs stabilită iniţial prin procesul-verbal din 29 septembrie 2010, pentru a putea fi verificată legalitatea deciziei, sub aspectul cvorumului cerut de lege pentru adoptarea sa.
Aşa fiind, Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurenţilor în sensul că nu suntem în prezenţa unei „fraude” ci a unei simple erori materiale.
Referitor la dovedirea condiţiei de vechime în muncă a candidatului L.H., dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 11 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului aprobat prin Ordinul nr. 1082/2010 al Ministrului Sănătăţii stabilesc că dosarul de înscriere trebuie să cuprindă printre altele adeverinţă care să ateste vechimea în posturi cu studii universitare de lungă durată sau copie de pe carnetul de muncă, certificate „în conformitate cu originalul” de către conducerea unităţii.
Această cerinţă a fost menţionată şi în anunţul privind organizarea concursului, însă pârâtul L.H. a depus pentru dovedirea condiţiei privind vechimea în posturi cu studii universitare de lungă durată copia carnetului de muncă certificată în conformitate cu originalul de către conducerea Institutului Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie şi nu de cea a unităţii sanitare în cadrul căreia îşi desfăşurase activitatea, singurul în măsură să atestate dobândirea vechimii respective.
Acest aspect a fost sancţionat, de altfel, de comisia de concurs care a apreciat că dosarul candidatului L.H. trebuie respins pentru nedepunerea documentului privind vechimea în forma prevăzută de Regulament, însă prin admiterea contestaţiei formulate acesta a fost recalificat în concurs.
Ultimul aspect de nelegalitate reţinut de judecătorul fondului, respectiv notarea candidaţilor în fişa interviului de selecţie (prevăzută de Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1082/2010) şi de către secretarul comisiei de concurs alături de membrii comisiei.
Conform Regulamentului de concurs, comisia este formată din preşedinte, 2-3 membri şi un secretar, comisia putând solicita suplimentar candidaţilor un interviu de selecţie în scopul aprecierii abilităţilor candidaţilor sub aspectul îndeplinirii atribuţiilor funcţiei de manager.
La finalizarea interviului, fiecare membru al comisiei de concurs întocmeşte fişa interviului de selecţie, nota finală fiind media notelor acordate de membrii comisiei de concurs în fişele întocmite.
În aceste condiţii este evident că în mod nelegal secretarul comisiei a întocmit fişa interviului de selecţie, acordând note candidaţilor, note ce au fost luate în calcul la stabilirea notei finale a fiecărui candidat.
Această neregularitate în desfăşurarea concursului, respectiv a interviului de selecţie afectează legalitatea actului administrativ emis în cauză la finalizarea procedurii de ocupare a postului de manager, anume Ordinul nr. 2881/2010 prin care recurentul-pârât L.H. a fost numit în funcţia de manager al institutului, astfel că în mod întemeiat judecătorul fondului a dispus anularea acestuia, precum şi a actelor ce au stat la bază: adresa din data de 24 noiembrie 2010 emisă de Consiliul de Administraţie al pârâtului Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie şi a procesului-verbal din data de 19 noiembrie 2010 privind rezultatul concursului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de recurenţii L.H. şi Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii, L.H. şi Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie împotriva sentinţei nr. 7118 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1582/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3397/2014. Contencios → |
|---|
