ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 381/2014
Dosar nr. 121/35/2012
Şedinţa de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.D.N., în contradictoriu cu pârâtul C.U.N.B.R., a solicitat anularea actului administrativ prin care a fost declarată respinsă la examenul de admitere în profesia de avocat, respectiv să se constate că reclamanta a promovat acest examen şi să se dispună emiterea deciziei de primire în profesie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a participat la examenul de primire în profesia de avocat la sesiunea din octombrie 2011 şi, în urma susţinerii probelor de examen, a fost notată cu următoarele calificative: drept civil nota - 8, drept procesual civil - nota 2,75, drept penal - nota 9 şi drept procesual penal - nota 8,50.
În urma contestaţiei la nota de la disciplina drept procesual civil, i s-a acordat nota 3,75, ca atare media de admitere a fost de 7,31 care însemna posibilitatea admiterii în profesie din acest punct de vedere, respectiv al unui criteriu.
A introdus o nouă contestaţie pentru media rezultată la procedura civilă, la I.N.P.P.A. Bucureşti. La sediul I.N.P.P.A. s-a vizualizat lucrarea reclamantei, în prezenţa sa. Astfel, a constatat că la corectarea iniţială, o notă a fost de 3, iar cealaltă de 7, deci rezulta o medie de 5. Conform art. 30 din regulamentul cadru privind examenul de primire în avocatură, existând o diferenţă mai mare de un punct între cele două note, s-a dispus corectarea lucrării de către un arbitru. Acest arbitru i-a acordat nota finală de 2,75.
În faza de recorectare, în urma depunerii contestaţiei de către reclamantă, alţi doi profesori examinatori au acordat notele de 5,10 respectiv 5,50, deci o medie de 5,30, care permite admiterea în profesie şi prin îndeplinirea celuilalt criteriu respectiv ca la toate materiile, nota să fie de minim 5,00.
Cu toate că procedura de corectare trebuia terminată în această fază, comisia de examen, contrar revederilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru sus-menţionat, a solicitat un nou arbitru, deşi între cele două note nu exista diferenţa mai mare de un punct. Acest arbitru i-a acordat nota 3,75. Ca atare, a fost trecută pe lista celor respinşi.
Prin întâmpinare, pârâtul C.U.N.B.R. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosarul cauzei în şedinţa publică din 7 mai 2012, reclamanta a solicitat anularea parţială a deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 a C.U.N.B.R. şi a actelor subsecvente acestuia.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii precizate a reclamantei ca nefondată, faţă de prevederile art. 66 lit. h) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 37 din Statutul profesiei de avocat.
Prin sentinţa nr. 190 din data de 28 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta T.D.N., în contradictoriu cu pârâtul C.U.N.B.R.
A dispus anularea parţială a deciziei nr. 61 din 3 decembrie 2011 emisă de pârâtul C.U.N.B.R., în sensul modificării listei anexă la decizie şi includerea reclamantei pe tabelul persoanelor primite în profesia de avocat stagiar urmare a promovării examenului de primire în profesie, sesiunea octombrie 2011.
A dispus modificarea actelor subsecvente, respectiv a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen, care cuprinde listele generale la nivel naţional, cu rezultatele finale şi a deciziei Comisiei Permanente din data de 23 din 24 septembrie 2011, prin care s-a aprobat raportul cu procesul-verbal menţionat mai sus, precum şi modificarea anexei la decizia nr. 62/5 emisă de pârât, prin care s-a comunicat Baroului Bihor lista avocaţilor care au fost primiţi în profesie, în sensul includerii reclamantei pe acea listă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, din examinarea dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, a reţinut că sunt două ipoteze în care putea fi solicitat un arbitru în faza de soluţionare a contestaţiilor, ipoteze în care, însă, reclamanta nu se încadrează.
Primul corector a acordat nota 5,10, iar cel de-al doilea a acordat nota de 5,50. Astfel, conform art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru, nu se constată o diferenţă mai mare de 1 pct. între notele celor doi corectori, deci nu trebuia solicitata intervenţia arbitrului.
Media stabilita de comisia de corectare a fost 5,00, iar media stabilita de Comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost 5,30 (5,10, prima notă, 5,50, a doua notă). Astfel, conform celei de-a doua teze prezentate în art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru, nu se constată o diferenţă mai mare de 1,5 puncte între media celor două comisii, deci nu trebuia solicitată intervenţia unui arbitru.
Prima instanţă a constatat astfel că, în cazul reclamantei, s-au aplicat greşit prevederile art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru de organizare a examenului de primire în profesia de avocat, luându-se în calcul nota finală (2,75) acordată de comisia de reevaluare [conform art. 30 alin. (3) şi (4) din regulamentul-cadru] şi nu media comisiei de corectare (5,30), la acel moment reclamanta îndeplinind toate condiţiile necesare în vederea admiterii în profesia de avocat stagiar.
A reţinut şi că, până în prezent, a avut loc o recunoaştere indirectă de către pârâtă cu privire la aplicarea greşită a regulamentului-cadru, efectuată cu ocazia examenului de admitere din sesiunea octombrie 2011, prin hotărârea nr. 357 din 3 martie 2012 modificându-se regulamentul-cadru, la art. 15, menţionându-se că se va lua în calcul nota finală şi nu media stabilită de comisia de reevaluare.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs pârâtul C.U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a dat o interpretare greşită actului juridic dedus judecăţii şi a aplicat greşit dispoziţiile legale în materie, respectiv dispoziţiile art. 29 şi art. 32-art. 33 din regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat.
Astfel, susţine recurenta că, în conformitate cu aceste dispoziţii din regulament, comisia naţională de examen analizând contestaţiile la proba de examen din data de 17-19 octombrie 2011, disciplina „Drept procesual civil” în urma recorectării lucrării, a respins contestaţia intimatei-reclamante, proba scrisă la această disciplină fiind recorectată atât de Comisia de corectare cât şi de comisia de soluţionare a contestaţiilor, constatând că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale întrucât potrivit dispoziţiilor art. 4 din acelaşi regulament „vor fi declaraţi admişi candidaţii care vor obţine cel puţin nota 5,00 la fiecare disciplină în parte şi o medie generală de cel puţin 7,00”.
Intimata T.D.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, susţinând în esenţă că procedura de corectare a lucrărilor în cadrul probei de examen susţinută la disciplina „Drept procesual civil” s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.
Problema pusă în discuţie în prezenta cauză este aceea a interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din regulamentul-cadru privind examenul de primire în profesia de avocat aprobat prin hotărârea nr. 4/2011 a C.U.N.B.R.
Potrivit art. 33 alin. (2) din regulamentul-cadru „Fiecare lucrare a cărei notă iniţială a fost contestată se recorectează de către 2 membrii ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor” iar potrivit alin. (3) ale aceluiaşi art. „În cazul în care se constată o diferenţă mai mare de un punct între notele celor 2 corecturi şi cel puţin una din note este minimum 5 sau dacă diferenţa dintre media stabilită de comisia de corectare şi de comisia de soluţionare a contestaţiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori membri ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi un arbitru desemnat dintre ceilalţi corectori prin tragere la sorţi de către preşedintele comisiei de examen.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză şi în acord cu cele reţinute prin sentinţa atacată instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor regulamentare mai sus menţionate, reţinând că intimata-reclamantă nu se încadrează în cele două ipoteze reglementate de art. 33 alin. (3) din regulament.
În speţă, prin luarea în calcul a notei finale acordată de comisia de reevaluare în locul mediei stabilite de către comisia de corectare, respectiv 5,30, media stabilită de comisia de corectare a fost 5,00, iar media stabilită de către comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost 5,30 astfel că în cauză diferenţa dintre mediile celor două comisii nefiind mai mare de 1,5 pct. iar notele acordate de primul corector au fost 5,10 respectiv 5,50 al doilea corector, diferenţa fiind sub 1 pct., astfel că nu mai era necesară desemnarea unui arbitru conform art. 33 alin. (3) din regulament.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.U.N.B.R. împotriva sentinţei nr. 190/CA/2012-PI din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 400/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
