ICCJ. Decizia nr. 400/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 400/2014
Dosar nr. 12505/1748/2012
Şedinţa de la 29 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 martie 2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, sub nr. 5859/303/2012, plângerea contravenţională formulată de petenta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care solicita să se constate prescrisă executarea sancţiunilor contravenţionale stabilite prin procesul-verbal de contravenţie din 17 octombrie 2011 şi să se dispună exonerarea de la plata amenzii şi a măsurilor accesorii stabilite prin acesta.
În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat, în esenţă, că procesul-verbal contestat este netemeinic şi nelegal.
Prin sentinţa civilă nr. 7684 din 25 septembrie 2012, Judecătoria sectorului 6 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cornetu
Prin sentinţa civilă nr. 2885din 22 aprilie 2013 Judecătoria Cornetu a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Braşov raportat la dispoziţiile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 12028 din 16 septembrie 2013 Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Cornetu.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 21 C. proc. civ., pentru soluţionarea conflictului.
A reţinut Judecătoria Braşov că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „(…) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, deoarece acestea se aplică numai cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 2/20123, respectiv 15 februarie 2013. Or, potrivit procesului-verbal de contravenţie fapta a fost săvârşită în data de 31 ianuarie 2012 şi în cauză se aplică dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerile contravenţionale se soluţionează de către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
A mai reţinut Judecătoria Braşov că, în cauza de faţă, contravenţia a fost săvârşită în localitatea G., judeţul Ilfov, iar conform H.G. nr. 337/1993, această localitate se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu, competentă teritorial să soluţioneze litigiul.
Pe cale de consecinţă, constatând că în cauză, în materia competenţei, sunt incidente prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în temeiul art. 1591 alin. (2) raportat la art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 17 octombrie 2011 întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., petenta SC T.T. SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 cu amendă contravenţională.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost A2 Km 12+450m, G., judeţ Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 Bucureşti la data de 7 martie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că, în situaţia specială a stabilirii competenţei, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea G., judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC T.T. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 406/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
