ICCJ. Decizia nr. 4048/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4048/2014
Dosar nr. 3367/2/2013
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 2846 din 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta I.F. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea în parte, cu privire la includerea în valoarea vânzărilor aferente trimestrelor I - III 2012 a valorii TVA, a următoarelor notificări:
- notificarea electronică (e-mail) din 5 mai 2012 şi notificarea electronică (e-mail) din 23 mai 2012;
- notificarea nr. DG/1971 din 31 iulie 2012;
- notificarea nr. MS/FD/2460 din 31 octombrie 2012.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins în rest acţiunea cu privire la solicitarea de anulare integrală a notificărilor.
2. Recursurile formulate în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 2846 din 30 septembrie 2013 a declarat iniţial recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Ulterior, în cauză a declarat recurs incident reclamanta I.F. SRL, în condiţiile art. 491 cu referire la art. 472 alin. (1) C. proc. civ.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursurilor, atât reclamanta, cât şi pârâta au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
2.2. Principalele argumente invocate
Astfel, pârâta a învederat că începând cu 1 ianuarie 2012, prin O.U.G. nr. 110/2011 s-a modificat modul de calcul al contribuţiei trimestriale datorate de fiecare plătitor, avându-se în vedere valoarea vânzărilor individuale de medicamente, reprezentată de valoarea medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată.
Astfel, a arătat pârâta, la data emiterii notificărilor erau în vigoare prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost completate prin O.U.G. nr. 110/2011, dispoziţii care au fost supuse controlului de constituţionalitate, excepţiile invocate fiind respinse, taxa pe valoarea adăugată fiind inclusă în cuantumul contribuţiei claw-back pentru trimestrele I - III ale anului 2012 cu respectarea normelor legale.
Excluderea TVA din consumul centralizat de medicamente s-a aplicat, a mai precizat pârâta, începând cu trimestrul IV 2012, în urma adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare.
Referitor la susţinerea instanţei de fond în sensul că prin menţinerea cuantumului contribuţiei conţinând TVA s-ar ajunge la o supraimpozitare a destinatarilor taxei, pârâta a învederat că reclamanta are posibilitatea de a deduce taxa pe valoarea adăugată, în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală.
În recursul incident declarat împotriva sentinţei, reclamanta a solicitat anularea integrală a notificărilor emise pentru plata contribuţiei claw-back aferentă trimestrelor I, II şi III 2012, invocând Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013 a Curţii Constituţionale prin care sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională.
Astfel, reclamanta a arătat că notificările sunt nelegale întrucât sumele comunicate în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei erau purtătoare de TVA, fiind imposibilă operaţiunea materială prin care s-ar putea realiza o anulare parţială a actelor contestate.
3. Apărările formulate de reclamantă, respectiv de pârâtă la recursurile declarate de partea adversă
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat anularea recursului pârâtei, în principal ca tardiv declarat şi motivat şi pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar în subsidiar, ca nefondat.
Şi pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident ca nefondat şi menţinerea, în parte, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
4. Procedura de soluţionare a recursurilor
4.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi 3 C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 martie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 27 mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că ambele recursuri îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, fiind declarate şi motivate în termen şi fiind invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., cele două recursuri au fost admise în principiu,fixându-se termen pentru judecarea pe fond.
4.2. Cu privire la fondul recursurilor
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare parţială a notificărilor numai cu privire la includerea în valoarea vânzărilor aferente trimestrelor I - III 2012 a valorii TVA a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale în materie şi a Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale.
Astfel cum a reţinut prima instanţă, aplicarea deciziei Curţii Constituţionale în cazul actelor administrative emise anterior nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile emise de instanţa constituţională sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Persoanele vătămate prin acte administrative în baza unor dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale au dreptul, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, de a se prevala de deciziile prin care au fost admise excepţiile de neconstituţionalitate invocate, pentru anularea actelor vătămătoare, care nu mai au suport legal şi nu mai pot produce efecte juridice.
Curtea nu poate primi nici susţinerea pârâtei în sensul legalităţii notificărilor prin prisma faptului că nu s-ar realiza o supraimpozitare, întrucât reclamanta ar avea posibilitatea deducerii valorii TVA pentru medicamentele care fac obiectul taxei claw-back.
Sub acest aspect, în considerentele deciziei menţionate, Curtea Constituţională a reţinut că taxa trimestrială reglementată prin O.U.G. nr. 77/2011 reprezintă un procent aplicat nu numai asupra preţului în serie al medicamentelor ci şi asupra taxei pe valoarea adăugată aplicată preţului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit, contrar prevederilor constituţionale şi a celor în materie fiscală referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
Referitor la criticile aduse sentinţei prin recursul incident declarat de reclamantă, aceasta, astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, nu a invocat prin acţiune nelegalitatea notificărilor decât sub aspectul includerii în sumele comunicate a valorii TVA, fără a nega obligaţia de a suporta contribuţia instituită prin O.U.G. nr. 77/2011 şi fără a contesta modul concret de calcul al taxei claw back.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va constata că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală, motiv pentru care ambele recursuri declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza prevederilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 2846 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul incident declarat de recurenta-reclamantă I.F. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4025/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4063/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
