ICCJ. Decizia nr. 4119/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4119/2014
Dosar nr. 347/46/2010*
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 martie 2010, reclamanta com. Galicea - prin primar a solicitat în contradictoriu cu M.A.P.D.R. - A.P.D.R.P. anularea deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile referitoare la obiectivul „Modernizare drum comunal D.C. 177 Brătia Vale - Cremenari şi drum de interes local Dealu Mare, în com. Galicea, judeţul Vâlcea", decizie precizată în cuprinsul adreselor din 06 ianuarie 2010 şi din 08 februarie 2010, cu consecinţa obligării pârâtei la achitarea sumei de 459.558,29 lei, actualizată la data plaţii efective şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de finanţare nerambursabilă în valoare estimată la 2.770.846 lei pentru obiectivul de investiţii susmenţionat, iar ulterior s-a constatarea sunt necesare lucrări suplimentare de 474.520,31 lei, fără T.V.A., lucrări neprevăzute şi nelicitate.
Deşi iniţial pârâta a fost de acord, prin act adiţional, cu modificarea bugetului pentru diferenţa de valoare, la momentul plăţii tranşei a V-a, a refuzat plata sumei de 459.558,29 lei, cu T.V.A., pe considerentul că această sumă nu face parte din oferta de lucrări adjudecată.
Prin întâmpinarea depusă la 30 martie 2010, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, în principal pe excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pe fond ca neîntemeiată.
Ulterior, la data de 14 aprilie 2010, reclamanta a precizat primul capăt al cererii introductive, în sensul că decizia a cărei anulare o solicită este indicată în cuprinsul Notificării beneficiarului din 09 decembrie 2009 şi al adreselor din 06 ianuarie 2010, respectiv din 08 februarie 2010.
Prin sentinţa nr. 144/F/Cont din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, la Tribunalul Vâlcea - Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4412 din 19 octombrie 2010, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
La rejudecarea în fond după casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată sub nr. 347/46/2010, unde Curtea a reţinut că proba cu expertiză nu este concludentă şi a dispus respingerea acesteia.
Prin sentinţa nr. 25/F/Cont din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Piteşti a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs în termen legal de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5472 din 17 noiembrie 2011 a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cauza a fost reînregistrară pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. 347/46/2010*, unde, la termenul din 09 martie 2012, instanţa a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate conform îndrumărilor date în decizia de casare, cu obiectivele precizate în încheierea din 10 februarie 2012 de către reclamantă.
La data de 21 februarie 2013, reclamanta a depus cerere prin care a micşorat câtimea-obiectului la suma de 369.457,85 lei.
Prin sentinţa nr. 58/F/Cont din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti Secţia a H-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta com. Galicea - prin primar în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. S-a dispus anularea în parte a deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile precizate în Notificarea beneficiarului din 09 decembrie 2009 şi adresele din 06 ianuarie 2010 şi din 08 februarie 2010 şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 369.457,12 lei, cu titlu de cheltuieli eligibile şi suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că pentru realizarea obiectivului de interes local menţionat în preambulul cererii introductive, reclamanta com. Galicea a încheiat contractul de finanţare din 03 august 2006, privind „modernizare drum comunal D.C/ Brătia Vale - Cremenari şi drum interes local Dealu Mare, în com. Galicea, judeţul Vâlcea", cu M.A.D.R. - A.P.D.R.P., în conformitate cu A.M.F.R. şi U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001, valoarea estimată a obiectivului fiind de 2.770.846 lei (fără T.V.A.).
S-a reţinut că ulterior licitaţiei, în urma întocmirii proiectului tehnic (P.T.) s-a constatat necesitatea executării unor lucrări suplimentare care nu au fost prevăzute în studiul de fezabilitate şi, ca atare, nici licitate, valoarea lucrărilor suplimentare fiind de 474.520,31 lei fără T.V.A., conformi centralizatorului financiar al categoriilor de lucrări.
Faţă de situaţia intervenită Consiliul Local al com. Galicea a aprobat proiectul tehnic prin Hotărârea C.L. nr. 53/2007, după care a încheiat ulterior cu pârâta A.P.D.R.P. actul adiţional din 24 iulie 2007, prin care aceasta din urmă a fost de acord cu modificarea bugetului pentru diferenţa de plată dintre oferta financiară şi proiectul tehnic menţionat la art. 3 pct. 3 din Contractul cadru, sens în care valoarea plafonului maxim a fost stabilită la suma de 2.295.182 lei.
Din analiza înscrisurilor a reţinut prima instanţă că pârâta şi-a însuşit modificarea bugetului în baza proiectului tehnic prin semnarea actului adiţional, înscrisuri care, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit la finalizarea lucrării, au condus la concluzia că lucrările au fost finalizate în luna octombrie 2009, fiind executate conform proiectului tehnic.
Apreciat judecătorul fondului că nu se poate reţine susţinerea pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a clauzelor regăsite în Contractul cadru, după cum nici a dispoziţiilor Legii nr. 316/2001 potrivit cu care plata se va erectila pe baza cererilor de plată autorizate de Agenţia Sapard, atâta vreme cât a convenit la reaprecierea condiţiilor de acordare a ajutorului financiar.
Deşi aceste lucrări nu au fost incluse în contractul-cadru, respectiv oferta de lucrări adjudecate, s-a constatat că au apărut ca necesare pe parcursul realizării obiectivului, fiind consemnate în act adiţional, ce exprimă voinţa ambelor părţi contractante.
S-a arătat că nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Anexa 1 - prevederi generale din contractul de finanţare vizând „neregularităţile" întrucât, pârâta a avut cunoştinţă despre modificările intervenite în realizarea lucrărilor şi şi-a exprimat acordul cu privire la realizarea acestora.
Cu privire la motivarea pârâtei vizând refuzul achitării celei de-a V-a tranşe in raport de expertiza tehnică de specialitate s-a constatat că suma în litigiu este cheltuială eligibilă, pârâta având obligaţia de a o plăti.
Totodată, s-a reţinut că tranşele 1, 2, 3 şi 4 au fost însuşite de către pârâtă ca lucrări executate cu anumite diferenţe, la care reclamanta achiesat fără obiecţiuni, plata acestora făcându-se cu diminuarea sumelor respective şi că pentru tranşa a V-a vizând suma de 452.226,17 lei, pârâta a refuzat decontarea cu motivarea precizată anterior, dar contrazisă de înscrisurile depuse în susţinerea cererii de către reclamantă.
A fost invocat, actul adiţional din 14 octombrie 2009 şi concluziile expertului.
Întrucât din tranşa a V-a pârâta a achitat suma de 65.629,85 lei, tată de stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor, s-a stabilit ca pârâta să achite numai diferenţa de 369.457,12 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, conform înscrisului de la fila 23.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs parata A.F.I.R. (A.P.D.R.P.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se de către recurenta-pârâtă greşita aplicare a legii de către prima instanţă, care prin soluţia recurată, în fond după casare a dispus, pe baza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză admiterea în parte a acţiunii în sensul anulării în parte a deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile şi obligării recurentei la plata sumei de 369.457,12 lei cu titlu de cheltuieli eligibile şi la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Aspectele de nelegalitate invocate privesc în concret aprecierile instanţei de fond potrivit cărora nu este fondată susţinerea recurentei privind încălcarea de către reclamanta-intimată a clauzelor contractului de finanţare sau de Legea nr. 316/2001 în condiţiile în care recurenta prin organul de control şi-a însuşit modificarea bugetului în baza fondului tehnic prin semnarea actului adiţional din 24 iulie 2007.
Astfel, p e parcursul derulării investiţiei s-a încheiat Actul adiţional din 24 iulie 2007, prin care, de comun acord cu beneficiarul s-a diminuat valoarea bugetului indicativ din Anexa III la contractul de finanţare, trecându-se pe neeligibil diferenţa de valoare care financiar depăşea valoarea eligibilă a bugetului indicativ rezultat în urma achiziţiilor de lucrări. Astfel, a fost întocmit un deviz cu lucrări neeligibile în valoare de 429.570,42 lei reprezentând aprovizionarea şi punerea în operă a macadamului pe care beneficiarul s-a angajat să le suporte din bugetul propriu.
La tranşa a-5-a de plată beneficiarul a cerut spre decontare aceste cheltuieli neeligibile conform actului adiţional menţionat mai sus.
La data de 09 decembrie 2009, a fost admisă la plată ca fiind cheltuială eligibilă valoarea de 65.629,85 lei, fiind respinsă la plată ca neeligibilă suma de 386.596,23 lei.
Lucrările solicitate la transa nr. 5, conform ofertei de lucrări adjudecate fac parte din lucrările eligibile ofertate. Pe parcursul derulării investiţiei, după întocmirea proiectului tehnic, s-a refăcut oferta pe baza listelor de lucrări din proiect, care financiar depăşesc valoarea eligibilă a bugetului rezultat în urma achiziţiilor de lucrări (lucrările suplimentare apărute în urma proiectului se datorează faptului că lăţimea părţii carosabile s-a majorat cu 1 m, grosimea stratului de uzură s-a mărit cu 1 cm).
Ca urmare a acestui fapt beneficiarul a întocmit o documentaţie de act adiţional aprobată de A.P.D.R.P., în care s-a trecut la cheltuieli neeligibile diferenţa de valoare, adică 429.570,42 lei, sumă pe care evident beneficiarul s-a angajat să o suporte din bugetul local.
Astfel, din valoarea solicitată la plată în tranşa de plată nr. 5, în valoare de 439.653,97 lei cu T.V.A. (cheltuieli eligibile), valoare care cumulată cu cheltuielile decontate la tranşele 1-4 depăşea valoarea ofertată. în acest caz, s-au identificat şi s-au scăzut mai întâi lucrările decontate anterior tranşei de plata nr. 5 ca fiind neeligibile (conform ofertei câştigătoare adjudecate) în valoare de 369.457,84 lei fără T.V.A., s-au refuzat ca lucrări neexecutate în valoare de 14.553,22 lei (podeţe), taxă I.S.C. în valoare de 2.585,98 lei. Cheltuieli totale refuzate la plată sunt în valoare de 386.596,32.
Astfel la categoria de lucrări,,drum" valoarea ofertată = 1.665.852,70 lei din care solicitat la plată 2.035.310,54 lei şi solicitat peste valoarea ofertei 369457,84 lei, rest de decontat după tranşa 5 = 0 lei.
La categoria de lucrări „şanţuri" valoare ofertată = 185.636,46 lei rest de decontat după tranşa 5 şi nesolicitaţi la plată = 154.880,42 lei.
La categoria de lucrări „podeţe", valoare ofertată = 131.788,04 rest de decontat după tranşa 5 şi nesolicitaţi la plată = 102.351,54 lei.
La categoria de lucrări „siguranţa circulaţiei", valoare ofertată = 3.844,03 lei, rest de decontat după tranşa 5 şi nesolicitaţi la plată = 3.844,03 lei .
Cheltuieli.; cu comisioane şi taxe (I.S.C.) valoare buget indicativ = 16.592 lei, rest de decontat după tranşa 5 şi nesolicitaţi la plată = 3.044,41 lei. Total cheltuieli eligibile neexecutate şi nesolicitate la plată = 275.629,21 lei.
Din situaţia prezentata se poate trage concluzia că din valoarea totală eligibilă a lucrărilor contractate, în valoare de 1.987.121,23 lei, s-au solicitat la plată şi s-au plătit lucrări în valoare de 1.711.492,02 lei (total trasele 1-5) rezultând o diferenţă de 275.629,21 lei lucrări ofertate, neexecutate şi nesolicitate la plată, identificate pe categorii de lucrări.
Astfel, rezultă fără putinţă de tăgadă că nu se putea aproba spre decontare suma de 459.558,29 lei cerută la plată de beneficiar, fiind vorba despre lucrări neexecutate în fapt respectiv de lucrări necuprinse în oferta de lucrări adjudecate (câştigătoare) - a se vedea în acest sens raport al S.V.T. asupra verificării dosarului cererii de plată din 02 decembrie 2009, depus la dosarul de fond.
Recurenta arată că în mod nelegal prima instanţă şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză, fără a ţine cont că în cadrul programului Sapard pentru a fi decontate numai cheltuielile eligibile care să respecte prevederile contractului şi cererea de finanţare fiind necesar a fi dovedită realizarea lucrărilor la momentul la care se solicită suma conform contractului în baza unor documente justificative fiind nerelevantă eventuala efectuare a lucrărilor ulterioare.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Secţiunea B a Legii nr. 316/2001, cheltuielile fiind eligibile numai în condiţiile în care respectă regulile existente în legislaţia menţionată cu privire la eligibilitatea cheltuielilor în sensul că aceste cheltuieli să se încadreze în categoria celor prevăzute în cererea de finanţare. Cheltuielile solicitate de reclamanta-intimată reprezintă cheltuieli neeligibile reprezentând cheltuieli pentru lucrări neexecutate în fapt, respectiv necuprinse în oferta adjudecată şi care au fost efectuate pe propria răspundere de către reclamanta-intimată conform art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei-pârâte ca nefondată.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a acţiunii dispusă de prima instanţă în fond după casare şi în baza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
În lipsa Deciziei de casare nr. 5472 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În cauză prima instanţă a apreciat corect pe soluţia de fapt că recurenta-pârâtă prin actul adiţional din 24 iulie 2007 la contractul de finanţare din 3 august 2006, a fost de acord cu modificarea bugetului pentru diferenţe de plată dintre oferta financiară şi proiectul tehnic menţionat la art. 3 pct. 3 din Contractul cadru, sens în care valoarea plafonului maxim a fost stabilită la suma de 2.295.182 lei, obiectul finanţării nerambursabile iniţiale fiind redus de la suma de 2.770.846 lei la suma de 2.295.185 lei.
Curtea nu va reţine aspectele de nelegalitate invocate de recurentă privind interpretarea clauzelor contractului cadru încheiat între părţi şi faptul că în mod corect a fost legal refuzul autorităţii de a achita tranşa a V-a vizând suma în litigiu de 452.226 lei.
În mod corect prima instanţă a constatat că recurenta-pârâtă şi-a însuşit modificarea bugetului în baza proiectului tehnic prin semnarea actului adiţional prin care şi-a dat acordul noul cost al lucrărilor, care au fost decontate în totalitate de reclamanta-intimată, în calitate de autoritate contractantă după executarea lucrărilor de către constructor - octombrie 2009, fapt necontestat şi rezultat din documente justificative prezentate autorităţii recurente.
Aşadar, nu se poate reţine susţinerea pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a clauzelor regăsite în Contractul cadru, după cum nici a dispoziţiilor Legii nr. 316/2001 potrivit cu care plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenţia S., depuse de beneficiari şi însoţite de documente justificative, autorizarea cererilor de plată urmând a se face după verificarea documentelor justificative prezentate e beneficiar conform cerinţelor Agenţiei S. prezentate în instrucţiuni de plată, atâta vreme cât a convenit la reaprecierea condiţiilor de acordare a ajutorului financiar.
Desigur că este de necontestat faptul că aceste lucrări nu au fost incluse în contractul-cadru, respectiv oferta de lucrări adjudecate, ci ele au apărut ca necesare pe parcursul realizării obiectivului, fiind consemnate în act adiţional, ce exprimă voinţa ambelor părţi contractante.
În cauza de faţă, nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Anexa 1 - prevederi generale din contractul de finanţare vizând „neregularităţile” întrucât, aşa cum s-a dovedit, pârâta a avut cunoştinţă despre modificările intervenite în realizarea lucrărilor şi şi-a exprimat acordul cu privire la realizarea acestora, cu respectarea proiectului tehnic, proiect faţă de care reclamanta s-a conformat.
Or, din documentele depuse şi necontestate de pârâtă rezultă că reclamanta a solicitat la plată, din valoarea totală a contractului, numai suma de 2.192.367,22 lei, cu titlu de cheltuieli eligibile, sumă din care i s-a achitat doar 1.783.735,82 lei, respingându-se la plată suma de 459.558,29 lei, considerată ca reprezentând cheltuieli neeligibile.
Motivarea pârâtei vizând refuzul achitării celei de-a V-a tranşe îl constituie în fapt realizarea de lucrări suplimentare care depăşesc financiar valoarea eligibilă a bugetului alocat pentru acest obiectiv, or, potrivit verificărilor efectuate în urma administrării expertizei tehnice de specialitate s-a constatat că suma în litigiu este cheltuială eligibilă, pârâta având obligaţia de a o plăti .
Totodată, se reţine că tranşele 1, 2, 3 şi 4 au fost însuşite de către pârâtă ca lucrări executate cu anumite diferenţe, la care reclamanta achiesat fără obiecţiuni, plata acestora făcându-se cu diminuarea sumelor respective. Însă, pentru tranşa a V-a vizând suma de 452.226,17 lei, pârâta a refuzat decontarea cu motivarea precizată anterior, dar contrazisă de înscrisurile depuse în susţinerea cererii de către reclamantă.
În sprijinul celor reţinute se va invoca şi actul adiţional din 14 octombrie 2009, din al cărui conţinut rezultă că lucrările s-au făcut cu respectarea documentaţiei tehnice, termenul final de execuţie a fost respectat, mai concret data de 06 noiembrie 2009, iar recepţia s-a efectuat pe data de 30 iulie 2009, fără obiecţiuni.
Interpretarea corectă a dispoziţiilor legale de către instanţa de fond a fost întărită de concluzia raportului de expertiză tehnică, care a concluzionat că suma eligibilă este de 435.086,97 lei. Deoarece din tranşa a V-a pârâta a achitat numai suma de 65.629, lei în mod corect, prima instanţă a constatat că recurenta-pârâtă mai are de achitat diferenţa de 369.457,12 lei reprezentând cheltuieli eligibile în raport de dispoziţiile Legii nr. 316/2001.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.F.I.R. (A.P.D.R.P.) împotriva sentinţei nr. 58/F/Cont din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4085/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4123/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
