ICCJ. Decizia nr. 4085/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4085/2014
Dosar nr. 3549/45/2013
Şedinţa publică de la 31 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oraşul Târgu Frumos, prin primarul oraşului, a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.D. solicitând anularea Hotărârii din data de 12 decembrie 2012 emisă C.N.C.D.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Dispoziţia din 05 ianuarie 2012 s-a respins cererea formulată de L.V. de acordare a ajutorului social, deoarece din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că este beneficiar al unei burse în valoare de 800 euro prin R.M.U.S.P. de la R.E.F. care „oferă burse de merit în bază de concurs pentru studenţii romi."
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, bursa de merit nu este menţionată ca excepţie la stabilirea venitului lunar al persoanei singure sau a familiei, după caz.
Prin adresa din 07 februarie 2012, A.J.P.I.S. Iaşi a confirmat că personalul de specialitate din cadrul AT.P.S. a procedat corect respingând cererea domnului L.V. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 „venitul menţionat în adeverinţa din 16 februarie 2011 eliberată de R.E.F., poartă titulatura de bursă de merit şi provine din alte surse decât bugetul de stat, nefiind astfel nominalizat printre excepţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 şi nici în art. 11 lit. d) din Legea nr. 292/2011 - Legea asistenţei sociale" . În consecinţă, bursa domnului L.V. corespunde unei subvenţii, unui sprijin financiar oferit de o fundaţie deci nu are caracterul unei burse de studiu oferite de către Ministerul Educaţiei -conferite de Legea educaţiei naţionale.
Consiliul Director din cadrul C.N.C.D. a soluţionat petiţia domnului L.V. prin Hotărârea din 12 decembrie 2012 prin care s-a dispus amendarea sa. S-au avut în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora sunt considerate discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) din actul normativ, faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Reclamantul a considerat că nu poate fi incidenţă în cauză o formă de defavorizare în sensul precizat de către C.N.C.D., întrucât nu s-a urmărit decât clarificarea şi aplicarea unor acte normative cu putere de lege în domeniul asistenţei sociale. Criteriile respectiv excepţiile pentru acordarea/ neacordarea ajutorului social au fost prevăzute în legislaţia din domeniu - respectiv de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/ 2001.
Mai mult decât atât, în virtutea atribuţiilor de coordonare şi control al M.M.F.P.S. prin A.J.I.P.S au fost solicitate clarificări exprese cu privire la legalitatea neacordării ajutorului social petentului, această din urmă instituţie guvernamentală concluzionând că s-a procedat corect şi legal prin respingerea dosarului petentului.
2. Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul C.N.C.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că actul administrativ-jurisdicţional emis de Colegiul director sub nr. 563 din data de 12 decembrie 12012, respectă prevederile legale aflate în vigoare.
3. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 89 din 22 aprilie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamantul Oraşul Târgu Frumos, prin primarul oraşului, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. şi a dispus anularea Hotărârii nr. 563 din data de 12 decembrie 2012 emisă de C.N.C.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că fapta reclamantei de a respinge cererea domnului L.V. pentru acordarea unor drepturi de asistenţă socială nu poate fi considerată o discriminare. Motivul neacordării drepturilor solicitate a fost exclusiv calificarea greşită de reclamant, a bursei obţinute de petentul L.V., ca fiind o bursă de merit care este exceptată de la calculul venitului. Conform art. 8 alin. (1) secţiunea a 3-a din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, bursa deferit nu este menţionată ca excepţie la stabilirea venitului lunar al persoanei singure sau a familiei, după caz, iar excepţiile sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse la situaţii similare.
Instanţa de fond a apreciat că bursa obţinută de petent este o bursă de merit atipică, aceasta trebuie însă înţeleasa si analizată ca o bursa de studiu, fiind exceptată de la calculul venitului net lunar pentru acordarea venitului minim garantat.
Instanţa de fond a constatat că la dosar nu s-au administrat probe concludente din care să rezulte că un caz similar cu al d-lui L.V. ar fi fost tratat de reclamant diferit, că persoane aflate în aceeaşi situaţie cu acesta (beneficiare al aceleiaşi tip de bursă) ar fi fost tratate diferit, pentru ca în cauză să poată fi constată vreo discriminare. De asemenea, nu s-au administrat probe concludente din care să rezulte că persoane aflate în situaţii comparabile au fost tratate în mod diferit de către reclamant. Interpretarea eronată a unor prevederi legale nu poate fi considerată discriminare. În acest context jurisprudenţa C.E.D.O. şi C.J.U.E. invocată de pârâtă în cuprinsul hotărârii atacate nu este incidenţă.
Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat că rasa, naţionalitate, etnie, limba, religia, categoria socială, convingerile, sex, orientare sexuală, vârsta, apartenenţa la o categorie defavorizată a petentului nu a avut nici un fel de relevanţă în cauză, motivul neacordării drepturilor solicitate fiind exclusiv calificarea greşită a tipului de bursă obţinut de petent.
Potrivit O.G. nr. 137/2000 reprezintă o discriminare indirectă, o diferenţiere aparent neutră care creează un dezavantaj pe baza unui criteriu, atingând un drept fără o justificare obiectivă. Or, în cauză nu se poate reţine că nu a existat o justificare obiectivi a reclamantei, atunci când aceasta a respins cererea petentului L.V., atâta timp cât aceasta a considerat că bursa obţinută de petent nu poate fi exceptată de la veniturile luate în calcul la stabilirea venitului minim, în contextul în care A.J.I.P.S. exprimase acelaşi punct de vedere.
4. Calea de atac exercitată de pârâtul C.N.C.D.
Împotriva sentinţei nr. 89 din 28 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., solicitând casarea sentinţei şi urmare a rejudecării cauzei în fond, respingerea acţiunii formulate de Oraşul Târgu Frumos.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că actul administrativ jurisdicţional numit hotărâre a fost emis cu respectarea prevederilor legale şi astfel este temeinic şi legal.
Dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a oferi justificări obiective şi rezonabile, dar şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite.
În cauză, nu se poate reţine ca o justificare rezonabilă şi obiectivă susţinerea reclamantului în sensul că nu s-a urmărit decât clarificarea şi aplicarea unor acte normative cu putere de lege, în domeniul asistenţei sociale. Criteriile, respectiv excepţiile pentru acordarea/ neacordarea ajutorului social au fost prevăzute în legislaţia din domeniu, respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001.
În raport de dispoziţiile legale menţionate mai sus, recurentul arată că bursa obţinută de petent este o bursă de merit atipică ce trebuie înţeleasă şi analizată ca o bursă de studiu. Interpretarea dată de intimatul-reclamant, aparent neutră, dezavantajează o persoană aparţinând unei categorii defavorizate, aşa cum este definită de dispoziţiile art. 4 din O.G. nr. 137/2000 - „acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare.
Deşi, prin sentinţa atacată instanţa reţine că „bursa obţinută de petent este o bursă atipică, aceasta trebuie însă înţeleasă şi analizată ca o bursă de studii, fiind exceptată de la calculul venitului net lunar pentru acordarea venitului minim garantat”, cu toate acestea „dispune anularea Hotărârii din 12 decembrie 2012 emisă de C.N.C.D.”, în sensul că petentul nu a fost dezavantajat/ discriminat.
Astfel, testul comparabilităţii în speţa de faţă, „nu trebuie aplicat persoanelor care beneficiază de acelaşi tip de bursă cu a petentului, mai exact bursă de merit atipică cu caracteristicile unei burse de studii, ci trebuie aplicat persoanelor care primesc ajutor social şi au o bursă de studii”.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate de recurentul-pârât, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Controlul judiciar declanşat de intimatul-pârât Oraşul Târgu Frumos are ca obiect Hotărârea C.N.C.D. din 12 decembrie 2012, prin care a fost soluţionată petiţia din 9 august 2012 formulată de L.V., statuându-se că faptele expuse în respectiva petiţie reprezintă discriminare în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) coroborat cu art. 2 alin. (4) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 republicată, cu consecinţa sancţionării reclamantului cu o amendă contravenţională în valoare de 2000 lei conform art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ.
S-a reţinut în hotărârea atacată faptul că dreptul afectat este dreptul de a beneficia de venitul minim garantat, iar prin respingerea cererii petentului L.V. privind acordarea unor drepturi de asistenţă socială, acest drept a fost afectat.
Reclamantul Oraşul Târgu Frumos a tratat identic două situaţii diferite, situaţia celor care primesc bursă de studii, iar prin această diferenţiere aparent neutră, sunt dezavantajate persoanele aparţinând categoriilor defavorizate.
Dezlegarea dată de prima instanţă prin soluţia pronunţată este însuşită de Înalta Curte pentru că reflectă interpretarea judicioasă şi aplicarea adecvată a cadrului normativ incident la situaţia de fapt.
Referitor la calificarea bursei primită de petent de la R.E.F.., calificată de reclamant ca fiind bursă de merit, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că acesta reprezintă o bursă de merit atipică ce trebuie considerată şi analizată ca o bursă de studii, exceptată de la calculul venitului net lunar pentru acordarea venitului minim garantat, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că dispoziţiile legale referitoare la tipurile de bursă de care pot beneficia studenţii sunt neclare, motivul neacordării drepturilor solicitate de petent fiind calificarea greşită de către reclamant a bursei obţinute de L.V. ca bursă de merit, cu consecinţa exceptării sale de la calculul venitului net.
Însă, această calificare greşită a fost susţinută de calificările emise de M.M.F.P.S. prin A.J.I.P.S. la solicitarea reclamantului, concluzionându-se că în mod legal a fost respinsă solicitarea petentului, astfel că nu se poate reţine că în cauză nu au existat justificări obiective şi rezonabile.
Potrivit O.G. nr. 137/2000 reprezintă discriminare indirectă o diferenţiere aparent neutră care creează un dezavantaj pe baza unui criteriu, atingând un drept fără o justificare rezonabilă şi obiectivă.
În realitate, în cauză nu suntem în prezenta unei forme de defavorizare în sensul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, ci în prezenta unei calificări şi interpretări eronate cu privire la excepţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 pentru acordarea/ neacordarea ajutorului social.
În conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O. în domeniu, diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Or, în cauza de faţă, din materialul probator administrat nu a rezultat că vreunul dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sau apartenenţa petentului la o categorie defavorizată ar fi constituit motivul neacordării drepturilor solicitate.
Mai mult decât atât, nu rezultă că persoane aflate în aceeaşi situaţie cu petentul L.V., respectiv titulare ale aceluiaşi tip de bursă, ar fi beneficiat din partea reclamantului de un tratament diferit, pentru a se aprecia că a fost încălcat dreptul de a nu fi discriminat.
Pornind de la caracterul neclar al dispoziţiilor legale privind tipurile de bursă de care pot beneficia studenţii şi având în vedere că „bursa de merit” de care beneficiază petentul (aşa cum este calificată în cuprinsul adeverinţei eliberate de R.E.F. din data de 16 februarie 2011) nu este menţionată ca excepţie la stabilirea venitului net lunar, excepţiile fiind de strictă interpretare, Înalta Curte consideră că motivul neacordării drepturilor solicitate este reprezentat de greşita calificare a tipului de bursă acordată petentului.
În consecinţă, nu se poate reţine că nu a existat o justificare obiectivă a conduitei reclamantului în soluţionarea cererii formulate de petent, atâta timp cât acesta a considerat că bursa acordată de R.E.F. nu poate fi exceptată de la veniturile luate în calcul pentru stabilirea venitului minim, interpretare susţinută şi de M.M.F.P.S. prin A.J.I.P.S.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse mai sus, reţinând că soluţia pronunţată de judecătorul fondului este legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.C.D. împotriva sentinţei civile nr. 89 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2014. Contencios. Anulare act administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4119/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
