ICCJ. Decizia nr. 425/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 425/2014
Dosar nr. 3905/2/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 14 mai 2012, sub nr. 3905/2/2012, reclamantele N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. şi N.A. au chemat în judecată pârâtul M.E.C.T.S., solicitând obligarea acestuia la recunoaşterea titlului de licenţiat obţinut în urma susţinerii examenului de licenţă la diferite specializări din cadrul Universităţii S.H.
Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
În opinia reclamantelor, refuzul M.E.C.T.S. de a recunoaşte diplomele de licenţă şi implicit titlul de licenţiat apare ca un „refuz nejustificat", în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care au solicitat obligarea acestei autorităţi centrale, în limitele sale de competenţă, să procedeze la recunoaşterea acestor acte şi acestor studii.
2, Cu privire la faptul că pârâtul M.E.C.T.S. nu are atribuţii privind recunoaşterea diplomelor de licenţă emise de universităţile din sistemul naţional de învăţământ, a examenelor de licenţă, sau a titlului de licenţiat, s-a arătat că în conformitate cu Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de învăţământ Superior aprobat prin O.M. 2284/2007, M.E.C.T.S. are responsabilitatea de a aproba titulatura şi conţinutul actelor de studii prin ordin al ministrului educaţiei.
3. Apărările formulate de paratul Ministerul Educaţiei Naţionale
Pârâtul M.E.C.T.S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că potrivit H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C.T.S. şi Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuţii privind emiterea unor acte administrative din care să rezulte recunoaşterea studiilor sau a examenului de licenţă şi nici eliberarea diplomelor pentru absolvenţii învăţământului superior. Singurele entităţi care au atât dreptul, cât şi obligaţia de a elibera diplomele de licenţă sunt instituţiile de învăţământ superior acreditate. S-a mai arătat că M.E.C.T.S. a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând în esenţă că nu are competenţe în sfera de atribuţii şi pe aceea de recunoaştere a unei diplome eliberate de o instituţie de învăţământ superior care face parte din sistemul naţional de învăţământ, iar pe cale de consecinţă nu are obligaţia de a constata valabilitatea actelor de studii ale reclamantei.
4. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4190 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., invocată de acesta prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamantele N.M., S. E.N., C.L., D.A.E. şi N.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe
Din analiza art. 5 din H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C.T.S., instanţa a reţinut că printre atribuţiile stabilite în favoarea acestei autorităţi publice centrale nu se numără şi cea de recunoaştere a titlului de licenţiat obţinut în urma susţinerii examenului de licenţă organizat de o instituţie de învăţământ superior.
Împrejurarea că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 prevăd competenţa ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului de a aproba prin ordin titulaturile şi conţinutul actelor de studii, ce se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale celorlalte reglementări legale în vigoare, în opinia instanţei nu este de natură a atrage calitatea procesuală pasivă a M.E.C.T.S. în prezentul litigiu întrucât aceste dispoziţii reglementează elementele, conţinutul general al actelor de studii, completarea acestora în fiecare caz particular în parte revenind în competenţa instituţiei de învăţământ superior, care are obligaţia de a gestiona, completa şi elibera doar actele de studii la care are dreptul în condiţiile legii.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că pârâtul M.E.C.T.S. nu este titularul obligaţiei de a face invocată de reclamante, respectiv recunoaşterea titlului de licenţiat obţinut în urma susţinerii examenului de licenţă la diferite specializări din cadrul Universităţii S.H.
6. Recursul formulat de reclamantele N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. şi N.A.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentele arată că refuzul M.E.C.T.S. de a recunoaşte diplomele de licenţă şi implicit titlul de licenţiat apare ca un refuz nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Au mai susţinut reclamantele că în mod greşit instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C.T.S., întrucât în conformitate cu Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de învăţământ Superior aprobat prin O.M. 2284/2007, M.E.C.T.S. are responsabilitatea de a aproba titulatura şi conţinutul actelor de studii prin Ordin al Ministrului Educaţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
Recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
În evaluarea acţiunii cu care a fost învestită, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat, pe de o parte, la obiectul acesteia (obligarea M.E.C.T.S. să recunoască diplomele de licenţă emise de Universitatea S.H. în favoarea reclamantelor), iar pe de altă parte, la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi la reglementările legale relevante pentru speţă - Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului nr. 84/1995 în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei.
Din analiza tuturor actelor normative menţionate a rezultat că ministerul pârât nu are nicio atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diplomele de licenţă, conform art. 4 alin. (2) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 atribuţiile acestei autorităţi privind conceperea şi tehnoredactarea modelelor de referinţă ale formularelor acestor acte, pe baza consultărilor cu instituţiile de învăţământ şi cu alte instituţii prevăzute de lege.
Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.
Protejarea drepturilor ce decurg din diploma de licenţă se poate realiza, însă în cadrul altui demers judiciar; recurentele-reclamante au posibilitatea de a se adresa instanţei prin acţiune formulată în contradictoriu cu instituţia/ autoritatea care le nesocoteşte acest drept, fără a fi nevoie de intervenţia M.E.N. pentru „recunoaşterea diplomei de licenţă ” .
Prin urmare, având în vedere că demersul judiciar a fost generat de refuzul instituţiilor în cadrul cărora reclamantele îşi desfăşoară activitatea, de a recunoaşte valabilitatea diplomelor în litigiu, în mod legal a reţinut instanţa de fond lipsa calităţii procesuale pasive a M.E.N., întrucât acesta nu are competenţa în recunoaşterea/ nerecunoaşterea diplomelor de absolvire eliberate de unităţile de învăţământ superior.
Având în vedere cele arătate, precum şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, instanţa urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. şi N.A. împotriva Sentinţei nr. 4190 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 468/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
