ICCJ. Decizia nr. 445/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 445/2014
Dosar nr. 726/45/2010*
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul local al comunei P. a solicitat anularea deciziei nr. 8243 din 29 aprilie 2010 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului–verbal de constatare din 27 ianuarie 2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin contractul SAPARD din 15 aprilie 2003 a fost finanţată aducţiunea de apă în localităţile Plugari, Plugarii Vechi, Oneşti şi Barasoaia, aflate pe raza comunei P., judeţul Iaşi.
Prin procesul–verbal de constatare din 27 ianuarie 2010, s-a constatat că reclamantul, în calitate de beneficiar, nu a asigurat potabilitatea apei în perioada 2004-2010, aferentă investiţiei.
Prin contestaţia formulată împotriva acestui proces–verbal, reclamantul a invocat prescripţia dreptului la imputarea sumei totale de 3.483.518,68 RON, raportat prevederilor art. 112 din O.G. nr. 79/2003, modificat prin O.G. nr. 12/2007, întrucât ultima plată s-a efectuat la 28 ianuarie 2005, iar titlul executoriu i-a fost comunicat la 8 februarie 2010, peste termenul de 5 ani de prescripţie prevăzut de lege.
Contestaţia formulată împotriva procesului–verbal de constatare a fost admisă în parte de către Comisia de soluţionare din cadrul autorităţii pârâte, în sensul că din valoarea totală a proiectului ce i-a fost imputată, de 3.483.518,68 RON, s-a reţinut un debit de 599.423,44 RON, cu dobânzile şi penalităţile de întârziere conform prevederilor legale.
Pentru a se pronunţa astfel, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a constatat că tot sistemul de alimentare cu apă funcţionează în prezent la parametri normali, având toate avizele de funcţionare şi fiind de o utilitate reală comunităţii, iar suma imputată de 599.423,44 RON, reprezintă contravaloarea drenurilor.
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei de prescripţie a constatării debitului, întrucât dreptul său de a stabili obligaţia de plată pentru neregulile săvârşite de reclamant, începe de la data ultimei plăţi – operate cu O.P. din 28 ianuarie 2010, şi se finalizează după expirarea unui termen de 5 ani, conform art. 2 alin. (2) penultimul paragraf din contractul de finanţare, în toată această perioadă sumele acordate din fonduri europene trebuind să îndeplinească condiţiile de eligibilitate contractuale.
Prin sentinţa civilă nr. 293 din 29 noiembrie 2010, acţiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată, sentinţa fiind casată cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei 5488 din 18 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 13 februarie 2012, reclamantul a depus la dosar o cerere de modificare şi completare a acţiunii, prin care a solicitat anularea procesului-verbal din 27 ianuarie 2010 emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Motivarea acţiunii iniţiale a fost completată cu argumente ce ţin de nelegalitatea procesului - verbal din 27 ianuarie 2010, constând în nerespectarea de autoritatea contractantă a procedurii de anunţare a efectuării de echipa de control a verificării, cu cel puţin 5 zile înainte de declanşarea acţiunii, precum şi în încălcarea dreptului reclamantului la formularea de observaţii, în condiţiile în care echipa de control şi-a depăşit şi atribuţiile prevăzute de art. 3 pct. g) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, constând în neindicarea temeiului de drept în baza căruia pârâta a dispus rezilierea contractului cadru încheiat între SAPARD şi Consiliul local P.
În ce priveşte fondul constatărilor efectuate prin acest act administrativ, reclamantul a considerat că acestea sunt netemeinice, întrucât în realitate investiţia şi-a atins scopul pentru care a fost implementat proiectul de investiţie, astfel cum a dovedit cu documentele justificative, procese-verbale de recepţie, devize lucrări, caiet de sarcini, etc.
Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare la cererea completatoare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acesteia, în raport de prevederilor art. 132 şi 315 C. proc. civ., precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, motivat de faptul că procesul-verbal din 27 ianuarie 2010 putea fi atacat în termenul de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângere, termen ce s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2010.
Pârâta a susţinut că legislaţia naţională aflată în vigoare la momentul controlului nu instituia obligativitatea audierii reclamantului, legiuitorul lăsând la latitudinea echipei de control să decidă dacă audierea este necesară sau nu.
Referitor la susţinerea reclamantului privind prescrierea dreptului de constituire a debitului, pârâta a arătat că prevederile art. 112 din O.U.G. nr. 79/2003, astfel cum au fost modificate şi completate prin O.G. nr. 12/2007 şi O.G. nr. 20/2008, sunt norme juridice de imediată aplicare pentru contractele aflate în derulare la data intrării lor în vigoare, termenul de prescripţie de 5 ani aferent acestor contracte începând să curgă de la data de 31 decembrie 2009.
Pe fondul cauzei, a arătat că recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantului este obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condiţiile impuse de Comunitatea Europeană, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şt furnizorul/ prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea autorităţii pârâte a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor
Prin încheierea de şedinţă din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia prescripţiei dreptului la emiterea deciziei de constatare şi imputare a debitului invocată de reclamant, şi respectiv excepţia tardivităţii formulării cererii completatoare de reclamant, invocată de pârâtă.
De asemenea, a fost admisă excepţia prescripţiei privind capătul de acţiune având ca obiect procesul-verbal de constatare din 27 ianuarie 2010 invocată de pârâtă.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154 din 7 mai 2012, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul local al comunei P., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă de fond a reţinut că beneficiarul Consiliul local al comunei P., nu a asigurat potabilitatea apei în perioada 2004-2010 aferentă investiţiei „Alimentare cu apă în localitatea Plugari, Plugarii Vechi, Oneşti, Boroşoaia, comuna P., jud. Iaşi” finanţată prin Program Sapard şi respectiv lipsa Autorizaţiei Sanitare de Funcţionare vizată pe anii 2005 - 2009 de către Direcţia de Sănătate Publică Iaşi.
Instanţa de fond a constatat că actul administrativ emis de pârâtă este legal, atât timp cât reclamantul a recunoscut prin chiar cuprinsul acţiunii faptul că furnizarea apei potabile pentru care a realizat drenuri cu accesarea unor fonduri în valoare de 599.423,44 RON, nu se poate realiza prin sursa pentru care au fost alocate fondurile decurgând din derularea programului SAPARD, drenurile edificate fiind trecute în conservare, iar alimentarea cu apă se realizează din alte surse decât cele pentru care s-au efectuat investiţiile.
În acest mod a avut loc încălcarea prevederilor Anexei 1 la Prevederile generale la Contractul de finanţare încheiat între părţi, art. 14, 15, 17, cu referire la art. 1 din aceeaşi anexă, coroborate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/1995 al Comunităţilor Europene Consiliul Europei, Legea nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003.
3. Recursul reclamantului
Consiliul Local al comunei P. a atacat cu recurs sentinţa nr. 154 din 7 mai 2012, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, fără s-şi încadra în drept motivele de recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a criticat în primul rând soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei, pronunţată prin încheierea din data de 9 aprilie 2012, arătând că instanţa a soluţionat excepţia fără a o fi pus în discuţia părţilor şi a aplicat greşit prevederile art. 112 din O.G. nr. 79/2003, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) Obligaţiile beneficiarului" din Contractul de finanţare din 15 aprilie 2003", Alimentare cu apa în local. Plugari, Plugari Vechi, Oneşti, Boroşoaia.
O altă critică vizează soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru capătul de cerere având ca obiect anularea procesului – verbal de constatare din 27 ianuarie 2010, pe care partea o consideră greşită pentru că nu ia în considerare derularea, în prealabil, a procedurii administrative de contestare, finalizate prin decizia nr. 8243 din 29 aprilie 2010, care la rândul său a fost atacată la instanţa competentă în termenul de 6 luni de la comunicare, prevăzut de Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul – pârât a arătat că instanţa a păşit la soluţionarea litigiului după ce a respins în mod nejustificat probele cu interogatoriu şi expertiză tehnică de specialitate, a ignorat aspectele de nelegalitate a procesului – verbal, constând în încălcări ale prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 13/2006 şi cu Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, nu a ţinut seama că verificarea făcută de autoritatea emitentă a fost exclusiv documentând şi că au fost respectate toate criteriile de eligibilitate pentru cheltuielile efectuate în vederea realizării proiectului pentru care s-a acordat finanţarea, în timp ce actele administrative încalcă principiul legalităţii şi proporţionalităţii.
Prin notele scrise depuse la dosar la 22 noiembrie 2013, recurentul – reclamant a indicat încadrarea drept a motivelor de recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Referitor la prescripţia dreptului de stabilire a creanţei, autoritatea publică intimată a arătat că au fost respectate prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. fisc., la care face trimitere art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, şi ale art. 112 din O.G. nr. 79/2003, potrivit cărora dreptul de a stabili obligaţia de plată se prescrie în termen de 5 ani de la închiderea programului, termen menţinut şi în reglementările ulterioare.
Referitor la susţinerea recurentului, potrivit căreia procesul – verbal de constatare nu respectă condiţiile de fond pentru emiterea sa valabilă, a arătat că beneficiarului finanţării nerambursabile i s-a respectat dreptul la apărare sub forma dreptului de a formula contestaţie administrativă în termenul prevăzut de art. 207 C. proc. fisc., şi că în speţă nu era obligatorie audierea beneficiarului, aşa cum rezultă din prevederile art. 11 din O.G. nr. 79/2003 şi ale Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 – art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2).
În ceea ce priveşte fondul constituirii debitului, intimata - pârâtă a citat prevederile legislaţiei naţionale şi europene aplicabile în cauză şi a arătat, în esenţă,că în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, inclusiv a modului de desfăşurare a procedurilor de selecţie şi achiziţii, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.
Şi dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 definesc neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii care prejudiciază bugetul Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/1995, abaterile intenţionate sau cele săvârşite din neglijenţă, pot atrage sancţiunea administrativă a retragerii totale sau parţiale a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv, iar autoritatea contractantă care acordă sprijinul financiar nerambursabil are dreptul şi, totodată, obligaţia de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect şi de a dispune măsurile preventive şi sancţionatorii care se impun.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Între Agenţia SAPARD, în calitate de autoritate contractantă, a cărei succesoare este intimata ARDRP şi Consiliul Local al comunei P., judeţul Iaşi, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul cadru din 15 aprilie 2003 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 36.424.241.510 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Alimentare cu apă în localităţi Plugari, Plugarii Vechi, Oneşti, Borosoaia, comuna P., judeţul Iaşi”, cu o durată de valabilitate de 5 ani, calculată de la data ultimei plăţi efectuată de către autoritatea contractantă.
Contractul cadru s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 02 februarie 2001, care prevede că, eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului - care se poate întinde pe maximum 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare).
Prin procesul-verbal din 27 ianuarie 2010 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit – CRPDRP 1 s-a constatat că, investiţia efectuată de recurentul - reclamant a devenit neeligibilă, ca urmare a încălcării prevederilor legale şi contractuale, stabilindu-se că, suma totală neeligibilă datorată este de 3.483.518,68 RON, la care se adaugă penalităţile şi dobânzile prevăzute în contractele economice, acordurile încheiate conform procedurilor de implementare.
Din cauza încălcării prevederilor contractuale de către beneficiar, pe perioada de valabilitate a acestuia, autoritatea contractantă a considerat reziliat contractul cadru din 15 aprilie 2003.
Neregulile care au determinat adoptarea acestor măsuri au fost constatate cu ocazia verificărilor efectuate la sistemul de alimentare cu apă finanţat prin programul SAPARD şi au constat în următoarele abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate:
- Apa este furnizată doar prin branşamente individuale, apa nefiind asigurată şi prin cişmele stradale, acestea fiind scoase din funcţiune de către SC A. SA Iaşi, societatea care a asigurat întreţinerea şi exploatarea sistemului de alimentare cu apă, în calitate de operator licenţiat începând cu data de 26 noiembrie 2008, demersurile fiind făcute încă din anul 2007.
- Beneficiarul sau operatorul nu deţineau autorizaţia de funcţionare sanitară şi de mediu emise de organele abilitate ale statului datorită faptului că apa captată prin drenuri nu îndeplineşte indicatorii de calitate fizico – chimici şi microbiologici privind potabilitatea apei în perioada 2004 – 2010, aferentă investiţiei, respectiv lipsa autorizaţiei sanitare de funcţionare, astfel nefiind atinse următoarele obiective:
- îmbunătăţirea infrastructurii din cadrul spaţiului rural
- ameliorarea calităţii mediului
- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei din zonă
- stabilizarea populaţiei în mediul rural
- partajarea, conservarea, îmbunătăţirea mediului înconjurător natural.
Prin decizia nr. 8243 din 29 aprilie 2010, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a admis în parte contestaţia formulată de Consiliul local P. împotriva procesului-verbal din 27 ianuarie 2010 şi a redus debitul stabilit în sarcina beneficiarului finanţării până la suma de 599.423,44 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor decontate pentru obiectivul „captare dren” aflate în conservare la data controlului, măsura fiind motivată prin aceea că aceste lucrări executate şi acceptate la plată nu pot fi utilizate conform scopului declarat prin cererea de finanţare pe întreaga durată de valabilitate a contractului prin Program SAPARD şi totodată afectează condiţiile de implementare, prin faptul că prin menţinerea lor în funcţiune poate conduce la neeligibilitatea întregului proiect, deoarece sistemul de captare finanţat nu asigură furnizarea apei potabile către cetăţeni, scop pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil. Membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei au reţinut faptul că pentru a se asigura potabilitatea apei furnizate populaţiei din cadrul comunei P. judeţul Iaşi, operatorul licenţiat SC A. SA a realizat o investiţie în valoare de 550.144.55 RON prin realizarea unui nou branşament la rezervorul din locaţia C., care este alimentat de la staţia de tratare a apei V., fiind asigurată în acest moment furnizarea apei potabile către populaţie, astfel fiind menţinută eligibilitatea proiectului în ceea ce priveşte restul investiţiei realizate prin Program SAPARD.
Prin urmare, obiectul contestării judecătoreşti s-a limitat la suma de 599.423,44 RON, reţinută în final, căreia urmează să i se circumscrie şi evaluarea făcută de instanţa de control judiciar.
Analizând punctual motivele de recurs, Înalta Curte constată, că prin încheierea din data de 9 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia prescripţia dreptului la acţiune având ca obiect procesul–verbal de constatare din 27 ianuarie 2010 şi s-a considerat în continuare învestită doar cu exercitarea controlului asupra deciziei de soluţionare a contestaţiei din 29 aprilie 2010, fragmentând în mod artificial şi cu efecte pur formale obiectul cauzei, de vreme ce, aşa cum s-a menţionat mai sus, a fost contestată legalitatea creanţei stabilite prin procesul – verbal şi menţinute prin decizia de soluţionare a contestaţiei, pe care , de altfel, instanţa a examinat-o pe fondul său.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de stabilire a creanţei, Înalta Curte reţine că procesul - verbal de constatare a fost încheiat cu respectarea clauzei de la art. 3 din contractul cadru din 15 aprilie 2003, care prevede că durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi efectuată de autoritatea contractantă.
Cum autoritatea contractantă a efectuat ultima plată la data de 28 ianuarie 2005, instanţa de fond a constatat corect că procesul-verbal înregistrat din 27 ianuarie 2010, încheiat la data de 25 ianuarie 2010 se încadrează în durata de valabilitate a contractului, pe parcursul căreia modul de implementare a proiectului poate face obiectul unor controale din partea instituţiilor naţionale abilitate sau a comisiilor Uniunii Europene.
În atare situaţie, critica formulată sub acest aspect în recurs se dovedeşte a fi neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.
Criticile aduse în recurs cu privire la greşita constatare a unor nereguli în derularea contractului de finanţare şi la lipsa de temei a sancţiunilor aplicate beneficiarului ajutorului financiar nerambursabil sunt întemeiate, întrucât instanţa de fond a interpretat eronat elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pronunţând o soluţie care se impune a fi modificată în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la neregulile constatate prin procesul–verbal din 27 ianuarie 2010, instanţa de fond nu stabilit corect situaţia de fapt, deoarece nu a verificat apărările invocate prin acţiune pentru a se dovedi că aspectele sesizate cu ocazia controlului nu constituie abateri de natură a determina rezilierea contractului şi retragerea sprijinului financiar acordat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 adoptat de Consiliul Europei, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor Europene sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.
Neregularitatea a fost definită la pct. 5A/3.1 b din Secţiunea F din Acordul multianual aprobat prin Legea nr. 316/2001, ca fiind orice încălcare a unei prevederi a acordului, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială.
În sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, neregula este orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractuale ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.
De asemenea, la art. 17 din Anexa (Prevederi generale) la contractul de finanţare, părţile au prevăzut că, prin neregularitate, în accepţiunea acestui contract, se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi al Acordului multianual de finanţare, aprobat prin Legea nr. 316/2001.
Neregula referitoare la suma decontată pentru obiectivul „captare dren”, reţinută în final prin decizia de soluţionare a contestaţiei, a fost greşit considerată o modificare substanţială a proiectului, care să justifice retragerea avantajului financiar aferent, de vreme ce prin probele cu înscrisuri, administrate atât la fond, cât şi în recurs, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., s-a făcut dovada că sistemul de alimentare cu apă ce a făcut obiectul proiectului finanţat este funcţional, răspunde nevoilor colectivităţii locale şi exigenţelor de protecţie a mediului, rezultatele variabile în timp ale potabilităţii apei, din punct de vedere chimic şi bacteriologic, putând fi determinate de diferite cauze independente de beneficiar.
În plus, prezintă relevanţă împrejurarea că proiectul finanţat nu a vizat crearea unui dren nou, ci modernizarea celui existent, obiectiv a cărui aprobare nu are o legătură în sine cu calitatea şi proprietăţile apei captate prin acest dren, pentru asigurarea calităţii apei fiind luate măsurile tehnice de către beneficiar.
O dovadă în acest sens o constituie adresa din 22 ianuarie 2014, emisă de SC A. Iaşi şi depusă la dosarul de recurs, potrivit căreia „A. administrează sistemul de alimentare cu apă al comunei P., fiind alimentat din sursa locală - drenuri Plugari şi sursa Vlădeni - Chişcăreni, în conformitate cu procesul-verbal de predare primire exploatare şi întreţinere din 27 noiembrie 2008, semnat cu reprezentanţii Primăriei P.
În acest sens, au fost realizate determinări de laborator la apa din sursa subterană, ale căror rezultate permit amestecul sursei de apă din rezervorul C. (apa potabilă din staţia de tratare Vlădeni), pentru a furniza apă locuitorilor din comună în cantitatea şi calitatea cerinţelor reglementate de legislaţia în vigoare.
Sistemul este alcătuit dintr-o captare cu drenuri şi zona de protecţie sanitară, conductă de aducţiune de 385 m, cheson 30 mc şi staţie de pompare, un rezervor de 300 mc în Plugari cu o staţie de clorinare reţea de distribuţie 13,73 km în Plugari şi 2 km în satul Oneşti, 67 cişmele publice şi hidranţi, cu ajutorul cărora sunt deserviţi în prezent un număr de 333 persoane fizice şi 11 agenţi economici şi instituţii publice.”
2. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul de drept ale acesteia
Având în vedere toate considerentele expuse care fac de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurentul – reclamant în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ. şi al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi anulării actelor contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul local P. împotriva sentinţei civile nr. 154 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că:
Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul local P. şi anulează decizia nr. 8243 din 29 aprilie 2010 emisă de A.P.D.R.P. şi procesul-verbal de constatare înregistrat din 27 ianuarie 2010 la A.P.D.R.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3723/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 489/2014. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
