ICCJ. Decizia nr. 4539/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4539/2014
Dosar nr. 3983/1/2013
Şedinţa de la 27 noiembrie 2014
Asupra contestaţie în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4417 din 30 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 300 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată şi a respins acţiunea formulată de SC D.T. SRL ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SC D.T. SRL întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ. şi înregistrată la Înalta Curte la data de 18 iulie 2013.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca tardiv declarată pentru următoarele considerente:
Împrejurarea că împotriva Deciziei nr. 4417 din 20 octombrie 2012, contestatoarea a formulat anterior, respectiv la data de 13 decembrie 2012, cerere de revizuire, reprezintă dovada deplină a datei la care contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare o solicită.
De altfel, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 4417 din 30 octombrie 2012 i-a fost comunicată contestatoarei şi la data de 13 februarie 2013, astfel cum rezultă cererea de studiu aflată la dosarul de revizuire, respectiv Dosar nr. 7652/1/2012, din care rezultă că avocatul contestatoarei SC D.T. SRL a primit un exemplar al Deciziei nr. 4417 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, semnând cererea în acest sens.
În speţă se atacă o decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită.
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
În cauza de faţă, hotărârea atacată fiind irevocabilă nu s-a comunicat contestatoarei, însă din actele dosarului rezultă că aceasta aluat cunoştinţă de decizia atacată la data de 13 februarie 2013, iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 18 iulie 2013, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
La expirarea termenului de 15 zile calculat de la data la s-a luat cunoştinţă de hotărârea atacată, contestatoarea este decăzută din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, conform art. 103 din C. proc. civ.
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar contestatorul nu a invocat existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa ei, în accepţiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să o fi împiedicat să exercite contestaţia în anulare în termenul legal.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC D.T. SRL împotriva Deciziei nr. 4417 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4538/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4606/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
