ICCJ. Decizia nr. 456/2014. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 456/2014
Dosar nr. 9135/2/2011
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9135/2/2011 din 24 ianuarie 2011, reclamanta SC "C." SRL a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 31 din 16 septembrie 2011 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei prin care, în baza art. 55 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, a fost sancţionată cu amendă în sumă de 55.889 RON pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 50 lit. b) din legea anterior arătată. În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea cuantumului amenzii aplicate.
Reclamanta a precizat că motivele de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecăţii sunt următoarele:
a) Nerespectarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, care obligă inspectorii de concurenţă să comunice societăţilor şi sancţiunile ce urmează a le fi aplicate în situaţia refuzului de furnizare a datelor solicitate;
b) În decizia contestată nu au fost indicate datele de identificare ale contravenientului şi punctul de vedere al acestuia, după cum impun dispoziţiile Ordinului nr. 668/2011, prin care a fost adoptat Regulamentul privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către Consiliul Concurenţei.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
2. Hotărârea curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1635 din 7 martie 2012, a admis acţiunea reclamantei SC "C." SRL, a anulat Decizia nr. 31 din 16 septembrie 2011, emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei, şi a exonerat societatea de plata amenzii în sumă de 55.889 RON.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia contestată în cauză, reclamanta a fost sancţionată cu amendă contravenţională pentru încălcarea prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare.
În raport de dispoziţiile art. 35 din legea aflată în discuţie, pentru a se reţine în sarcina reclamantei fapta contravenţională, era necesar ca inspectorul de concurenţă să indice părţii nu numai informaţiile solicitate, ci şi temeiul legal, scopul, termenele şi sancţiunile prevăzute.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a înaintat reclamantei doar un chestionar în care nu se preciza nimic cu privire la temeiul legal, scopul şi termenul în care trebuia comunicat răspunsul. Mai mult decât atât, chestionarul menţiona doar sancţiunile prevăzute de art. 50 lit. b) din lege, însă şi acestea erau precizate la sfârşitul chestionarului, în pagina a 7-a. Ca atare, aceste date nu erau suficiente pentru a se putea reţine că reclamanta a cunoscut temeiul legal, scopul şi termenul în care trebuia să completeze chestionarul. În aceste condiţii, Curtea a apreciat că reclamanta nu a refuzat cu intenţie sau din neglijenţă să comunice pârâtului informaţiile solicitate.
Pe acest aspect, instanţa a arătat faptul că prima dată când pârâtul a comunicat reclamantei informaţii complete privind temeiul legal, scopul şi termenul de răspuns a fost prin Adresa nr. 807 din 8 iulie 2011, prin care i-a solicitat punctul de vedere cu privire la nefurnizarea de informaţii către Consiliul Concurenţei, la care reclamanta a răspuns în ziua următoare primirii adresei, respectiv că va completa chestionarul în cel mai scurt timp.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că pârâtul nu a indicat reclamantei toate elementele prevăzute de art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare.
3. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenţei
În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a prezentat situaţia factuală existentă în speţă şi a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Instanţa de fond a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză: actele prezentate la dosar dovedesc în mod indubitabil faptul că societatea intimată a fost înştiinţată cu privire la scopul solicitării informaţiilor, temeiul legal al cererii şi sancţiunile ce urmează a fi aplicate în situaţia refuzului de conformare.
Elementele obligatorii nominalizate de art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, se regăsesc în toate comunicările făcute intimatei.
4. Apărările formulate de intimata SC "C." SRL
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele prezentate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
5. Probatoriile administrate în recurs
În baza art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte a încuviinţat recurentei administrarea probei cu înscrisuri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă SC "C." SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 31 din 16 septembrie 2011, emisă de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei.
Prima instanţă a admis acţiunea pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de faţă.
Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză şi răspunzând la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 31 din 16 septembrie 2011 emisă de Consiliul Concurenţei, recurenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 55.889 RON pentru încălcarea prevederilor art. 50 lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât s-a stabilit că nu a furnizat informaţiile şi documentele ce i-au fost solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
În concret, instanţa de control judiciar reţine faptul că, prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 69 din 17 februarie 2009 s-a dispus declanşarea unei investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei pieselor de schimb pentru automobile, în temeiul art. 26 lit. g) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În cadrul acestei investigaţii au fost trimise chestionare întreprinderilor implicate în sectorul auto, printre care şi intimatei.
Astfel, prin Adresa nr. RG-536 din 19 ianuarie 2011, s-au solicitat intimatei informaţii şi documente în cadrul investigaţiei, primirea adresei fiind confirmată de societate în data de 28 ianuarie 2011, termenul de răspuns fiind 25 februarie 2011 (20 de zile lucrătoare de la primire).
Având în vedere că intimata nu a răspuns la adresa anterior nominalizată în termenul fixat, Consiliul Concurenţei a trimis o scrisoare de revenire, primită de reclamantă la 12 aprilie 2011, cu termen de răspuns 21 aprilie 2011 (7 zile lucrătoare de la primire).
În data de 21 aprilie 2011, intimata a solicitat prin e-mail chestionarul, însă nu l-a completat în termenul indicat de Consiliul Concurenţei.
În această situaţie, recurentul a solicitat societăţii intimate punctul de vedere în legătură cu fapta sa, în temeiul art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către Consiliul Concurenţei, în data de 8 iulie 2011, termenul fixat fiind 15 iulie 2011 (2 zile lucrătoare de la primire).
Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia exprimată de judecătorul fondului cauzei, în sensul că recurentul a comunicat societăţii intimate doar un chestionar în care nu se precizează nimic cu privire la temeiul legal, scopul şi termenul în care trebuie comunicat răspunsul la chestionar.
Pe acest aspect, instanţa de control judiciar reţine faptul că intimatei i-a fost comunicat chestionarul aflat în discuţie atât prin poştă - prin Adresa nr. RG-536 din 19 ianuarie 2011 - cât şi prin e-mail, iar acestea întruneau cerinţele de legalitate ale unei solicitări de informaţii, reglementate de dispoziţiile art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, având individualizate temeiul legal, scopul şi sancţiunile aplicabile în caz de neconformare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenţei împotriva Sentinţei civile nr. 1635 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC C. SRL ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 457/2014. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
